Premiul Nobel pentru Pace 2014: Destine de exceptie Malala Yousafzai şi Kailash Satyarthi

Cel mai prestigios dintre cele cinci premii Nobel, Premiul pentru Pace, a fost atribuit militantului indian pentru drepturile omului, Kailash Satyarthi şi adolescentei pakistaneze de numai 17 ani,  Malala Yousafzay, pentru „lupta lor împotriva opresiunii copiilor şi a tinerilor şi pentru dreptul copiilor la educaţie”.

”Arătând un curaj imens, Kailash Satyarthi, menţinând tradiţia lui Ghandi, a condus numeroase proteste şi demonstraţii, toate paşnice, concentrate pe exploatarea copiilor în scopuri financiare. De asemenea, el a contribuit la dezvoltarea unor importante convenţii internaţionale despre drepturile copiilor. În ciuda tinereţii ei, Malala Yousafzay a luptat deja de câţiva ani pentru drepturile fetelor la educaţie şi a arătat prin puterea exemplului că tinerii şi copiii pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei lor. Ea a realizat acest lucru în nişte circumstanţe periculoase. Prin intermediul luptei sale eroice, a devenit un purtător de cuvânt al drepturilor fetelor la educaţie”,  a motivat juriul acordarea Premiului Nobel Pentru Pace.

Un copil pentru care educația înseamnă libertate

Tânăra laureată a Premiului Nobel pentru Pace, Malala Yusafzai, a început să scrie pe blog, sub pseudonim, despre viaţa sub regimul taliban pe când avea doar 11 ani. A devenit ulterior un apărător înfocat al dreptului la educaţie al fetelor pakistaneze, ceea ce i-a atras furia extremiştilor.   Malala avea 15 ani când a fost împușcata în cap, în timp ce se întorcea de la școală, în octombrie 2012, în Valea Swat din Pakistan, controlată de talibani. Ea a fost grav rănită în urma atacului și a fost dusă în Marea Britanie pentru a primi ajutorul specialiștilor din Birminghan, unde, în prezent, locuiește alături de familia ei. Atacul asupra Malalei nu a fost unul întâmplător. Talibanii știau foarte bine pe cine vor să ucidă atunci când au intrat în autobuzul care o ducea la școală. “Cine e Malala?” au întrebat, deranjați de vocea ei puternică, ce se auzea dincolo de granițele Pakistanului.

Împușcată în cap, nu a renuțat

După ce a scăpat cu viaţă din atacul talibanilor în octombrie 2012, Malala Yusafzai a publicat o carte, „Eu sunt Malala”, care a fost tradusă în întreaga lume. În carte, Malala vorbește despre istoria Pakistanului, în special despre cea recentă, pune lucrurile în context și le analizează cu o maturitate uluitoare. E vorba de degradarea situației în Pakistan, în special în Valea Swat unde locuia Malala, pe care o urmărește treptat, surprinzând modul în care se schimbă discursurile fundamentaliștilor de la unele inițial seducătoare și, evident, manipulatoare pentru publicul larg la unele violente, care instigă la ură și crimă. E o perioadă critică, puterea religioasă prinde avânt, iar toți cei care nu sunt “cu ei” și au alte valori, cum ar fi educația, libertatea, drepturile oamenilor, sunt hăituiți, condamnați sau uciși în mijlocul străzii.

Şcolilor private pakistaneze li s-a interzis să cumpere biografia tinerei militante pentru dreptul la educaţie, Malala Yusafzai, din cauza conţinutului ostil faţă de Pakistan şi Islam. „Am interzis cartea lui Malala din cauza conţinutului său care este împotriva ideologiei ţării şi valorilor islamice”, a declarat Kashif Mirza, preşedinte al Federaţiei şcolilor private, care reprezintă mii de instituţii în întreg Pakistanul.

Malala luptă inclusiv pentru dreptul la educaţie al copiilor talibani

Într-un interviu pentru CNN, întrebată ce ar face dacă ar avea în faţă un taliban care vrea să o ucidă, Malala a răspuns: „Am început să mă gândesc la asta şi obişnuiam să cred că talibanul va veni pur şi simplu şi mă va ucide. Dar apoi am spus: „Dacă vine, ce o să faci, Malala?” şi mi-am răspuns: „Malala, ia un pantof şi loveşte-l!”. Apoi am spus: „Dacă loveşti un taliban cu pantoful, nu este nicio diferenţă între tine şi el. Nu trebuie să îi tratezi pe ceilalţi cu cruzime şi trebuie să te lupţi cu ei prin pace şi prin dialog şi prin educaţie”. I-aş spune cât este de importantă educaţia şi că lupt inclusiv pentru dreptul la educaţie al copiilor lui. Şi i-aş mai spune: „Asta este tot ce vreau să îţi zic. Acum fă ce vrei!””, a spus plină de curaj adolescenta anul trecut.

Raiduri pentru eliberarea copiilor captivi

Kailash Satyarthi a salvat zeci de mii de vieți. La vârsta de 26 de ani a renunțat la o carieră promițătoare ca un inginer și și-a dedicat viața pentru a ajuta milioanele de copii din India care sunt forțați să muncească în sclavie de către de către oameni de afaceri puternici și corupti. Ideea lui inițială a fost îndrăzneață și periculoasă: el organiza efectuarea unor raiduri asupra unor fabrici – fabrici frecvent păzite de gărzi înarmate – în care copiii și de multe ori familii întregi erau ținute captivi, pentru a fi exploatați.

După eliberarea cu succes și reabilitarea a mii de copii, Kailash a dezvoltat o mișcare universală împotriva exploatării copiilor. Astăzi el conduce un conglomerat de 2000 organizații din 140 de tari care sprijină lupta împotriva exploatării copiilor.

Educație pentru victimele exploatării 

Încă de la începuturile sale în 1989, organizația SACCS și partenerii săi au eliberat aproape 40.000 de copii captivi, care lucrează în diverse industrii, inclusiv la fabricarea covoarelor. În opinia lui Kailash,  a elibera astfel de copii, fără a le oferi noi oportunități, ar fi lipsită de sens.

Ca urmarea a fost înființat, în orașul Rajasthan din  India, Bal Ashram un centru de tranziție în care sclavilor eliberați le sunt predate competențe de bază. Kailash descrie sosirea unei fete, recent eliberată dintr-o carieră de piatră: „Este o experiență plină de bucurie să vezi cum emoțiile care se schimbă pe fața acestei frumoase fete. Este ca o carte deschisă și expersiile ei diferite ne spun o poveste: povestea tranziției de la sclavie la o nouă viață de libertate. Când fața i se luminează, este evident că face primii pași spre libertate și încredere în ceilalți.”

Având în vedere că Ashram poate servi doar 100 de copii la un moment dat, Kailash a demarat un program numit „Bal Mitra Gram” pentru a încuraja satele indiene să elimine munca copiilor. O parte a programului presupune ca o întreagă comunitate trebuie să fie de acord că niciun copil nu va fi pus la muncă și că fiecare copil va fi trimis la școală.

De asemenea, Kailash încearcă să sensibilizeze consumatorul,  să îl facă conștient de faptul că a numite produse sunt fabricate prin exploatarea copiilor. Multe covoare din Asia de Sud sunt fabricate cu ajutorul muncii copiilor. Kailash este de părere că în cazul în care consumatorii din întreaga lume ar știi cum s-au făcut covoarele scumpe și colorate din India, nu le-ar mai găsi atât de frumoase. De aceea a inițiat programul „Rugmark”, în care a atras fabrici care să fie de acord cu inspectarea regulată, iar covoarele să fie etichetate cu ”child labor free”, etichete care atestă că produsele au fost realizate fără exploatarea copiilor. Kailash intenționează să extindă programul de etichetare și la alte produse, cum ar fi mingile de fotbal, un alt produs care este, de obicei realizat de copii.