Gazeta de Cluj prezintă modul în care instanţele clujene au anihilat demersurile unui sindicat care a încercat să apere drepturile angajaţilor. În urmă cu doi ani, mai mulţi soferi clujeni de TIR s-au constituit într-un sindicat pentru a îşi apăra drepturile împotriva unuia dintre cei mai mari transportatori europeni, societatea Transalliance din Franţa. Pentru că societatea a început să îşi disponibilizeze nelegal proprii angajaţi, şoferii s-au constituit într-un sindicat şi I-au dat în judecată pe francezi. Însă, după doi ani de procese, magistraţii clujeni au respins acţiunile sindicaliştilor clujeni.

Ştefan Trandafir

La începutul anului 2008, circa 40 de şoferi de TIR clujeni, angajaţi la SC Transalliance, o firmă transportatoare din Franţa, s-au constituit într-un sindicat. Pentru că managerii companiei nu au vrut să renegocieze un contract colectiv de muncă, aşa cum prevăd legile protecţiei sociale din ţară, liderii sindicali au deschis un proces pentru a şi convinge patronii să înceapă negocierile pentru contractul colectiv de muncă. Însă, conform liderului de sindicat, Ioan Jimborean, situaţia a degenerat, patronii francezi ajungând până la a-I şantaja pe angajaţi în sensul în care aceştia dacă nu acceptau o anumită sumă de bani pentru a renunţa de bună voie la contractul de muncă, oamenilor li se desfăcea contractul de muncă. „Iniţial au făcut angajări individuale, fără să facă un contract colectiv de muncă, pentru că legea nu cerea acest lucru întrucât nu erau nici sindicat şi nici peste 20 de angajaţi, aşa cum prevede legea sindicatelor. Numai că la sfârşitul anului 2007 erau circa 40 de angajaţi şi trebuia să facem contract colectiv. La 1 februarie 2008 am înfiinţat un sindicat la Judecătoria Cluj-Napoca şi am înştiinţat conducerea Transalliance de acest fapt. Sindicatul este înfiinţat legal, prin sentinţă judecătorească şi nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege. Pentru negocierea colectivă, sindicatul trebuie să fie recunoscut şi de judecătorie, lucru care s-a îndeplinit. De filiala Transalliance răspundea, Viorel Damian din Franţa. Când a auzit Alexandre Michel, directorul general Transalliance, a făcut crize şi l-a demis pe Damian şi ne-a transmis să dizolvăm sindicatul că altfel închide firma din România. Ulterior, l-am întrebat pe acesta dacă înfiinţarea sindicatului are legătură cu faptul că a fost disponibilizat şi mi-a confirmat”, explică Jimborean. Aceasta mai spune că, patronatul francez a început să facă presiuni asupra angajaţilor care nu doreau să accepte reducerea de salariu, totul culminând cu retragera camioanelor pe care clujenii lucrau şi cu trimiterea maşinilor în Ungaria şi Franţa. Această acţiune a fost ilegală, deoarece Legea Sindicatelor prevede că o decizie care are incidenţe asupra bunului mers al societăţii trebuie comunicată sindicatului în 48 de ore de la luarea ei. „Am scris o hârtie prin care i-am atenţionat pe şefii Transalliance să înceteze cu şantajul pentru că nu este legal ceea ce fac. Ei tot nu doreau să facem contractul colectiv de muncă pâna când vicepresedintele sindicatului, Liviu Pintea a făcut la mijlocul lunii martie 2008 o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, în care atrăgea atenţia asupra neregulilor din interiorul companiei. În urma acesteia, inspectorii au amendat firma”, mai spune liderul sindical.

Demisii cu plăţi compensatorii obligatorii

Tot în cursul anului 2008, lucrurile au luat o întorsătură penală pentru că doi dintre şefii Transalliance au fost reclamati la  Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca. Cei doi francezi erau acuzaţi că şi-au şantajat propriii angajaţi pentru ca aceştia să demisioneze. Conform lui Jimborean, mai multor şoferi li s-a făcut următoarea ofertă: îţi dai demisia şi primeşti 15.000 de lei drept “bonus”, sau intri în şomaj. Însă, organele de urmărire penală au dat neînceperea urmăririi penale în acest caz.
„Conform Legii Sindicatului este interzis ca în timpul negocierii contractului colectiv de muncă între sindicat şi patron, să se facă concedieri din motive neimputabile. Însă, Fabrice Gueriotte şi Phillippe Menrath i-au chemat pe fiecare în parte la un interviu şi le-au spus oamenilor că dacă nu-şi dau demisia vor fi trimişi în somaj. “Dacă demisionaţi vă dau câte 15.000 de lei la fiecare”, le-au spus oamenilor. Aici e şantaj: dacă-ţi dai demisia, primeşti bani, dacă nu, te trimit în somaj! Eu când am aflat de asta le-am făcut adresă, pentru că oamenii n-ar fi plecat, că vroiau să muncească”, spune Jimborean.
Cei din conducerea sindicatului au refuzat să demisioneze, chiar dacă în birourile companiei franceze îi aşteptau, pe fiecare, un act de desfacere a contractului de muncă. “Plăţile compensatorii se dau la reducerea activităţii, dar lor li s-a dat ca să demisioneze. Articolul 141 spune despre compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, dar banii de concediu pot fi maxim 400 de euro, adică cam cât am câştiga noi pe lună, nu 5.000 de euro!”, crede Jimboreanu.

Magistraţii din slujba corporaţiilor

Pentru ca tabloul în care o corporaţie nu pierde niciodată în faţa unui grup de sindicalişti nemulţimiţi să fie complet, instanţele clujene au respins acţiunile iniţiate de membrii sindicatului clujean.
În 23.06.2009, Ioan Jimboreanu deschide un proces cu obiectul de conflict de muncă la Tribunalul Cluj. După sase termene de judecată, în care judecătorii au cerut studierea diverselor probe, în februarie 2010, acţiunea sindicalistului clujean este respinsă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în alte două procese în care membrii sindicatului au încercat să demonstreze că România nu este chiar ţara tuturor posibilităţilor în care corporaţii câştigă în mod irefutabil.

Grupul Transalliance se ocupă de transportul rutier de marfă la nivel european şi are peste zece puncte de lucru în Europa şi mai multe filiale în Franţa, 4.500 de angajaţi şi circa 3.500 de camioane pentru transportul mărfii. În martie 2007, transportatorul francez şi-a înfiinţat o firmă la Cluj-Napoca şi, iniţial, a încheiat contracte de muncă individuale oferind un salariu 1.860 lei brut, adica circă 400 de euro, plus o diurna de 40 euro pentru cursele externe şi de 35 de lei pentru cele interne. Oferta francezilor care s-a izbit de refuzul sindicaliştilor clujeni era asemănătoare cu salariul plătit de aceştia la filiala din Ungaria, cu diferenţa faptului că şoferii maghiari primeau 1.100 de euro lunar, dar lucrau trei săptămâni, iar a patra erau liberi. Contractul colectiv de muncă al transportatorilor din România prevede că o negociere ulterioară a salariului nu trebuie facută sub suma pe care angajatul deja o câstigă.

«Începând cu data de 25.05.08, contractul individual de muncă al domnului Soporan Valer încetează conform prevederilor art. 55, lit. b., din Codul Muncii. Societatea compensează în bani în conformitate cu articolul 141 aliniat 4 din Codul Muncii zile de concediu neefectuate de angajat. Societatea va acorda salariatului o sumă de 15.000 lei. Compensaţiile se vor plăti în termen de trei zile de la data prezentei deciziei». “Asta este ceea ce am semnat, am primit cei 15.000 de lei, dar salariul şi banii de concediu nu mi-au intrat”, spune Valer Soporan, unul dintre şoferii care au acceptat să renunţe la locul de muncă din cadrul SC Transalliance.

1 COMENTARIU

  1. Am ajuns tarziu.Si vad ca nici multa lume nu prea da buzna. Mesteresc la o pagina web (www.chofer-sofer.com), in speranta ca o-i reusi sa fac ceva pentru domeniul asta soferesc, unde mi-am ars atatia ani din viatza, si unde vreau sa nu mai sufere si altii,atat cat mine. Este o ocna nevizibila „ochiului liber”, este o galera prezenta in 2010 cu aceeasi ocnasi din vremea galerelor, ocnasi legati cu cel putin o mana de vasla, si batuti pana la sange, cu biciul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.