Reporter: În timp ce la noi guvernul cedează suveranitatea naţională prin adoptarea Legii Educației în care limba şi istoria română dispare din şcolile maghiare iar Ţinutul Secuiesc este recunoscut de facto de către Ministerul Turismului, Ungaria îşi protejează interesele naţionale prin legea unităţii tuturor maghiarilor. Credeţi că noi suntem mai puţin patrioţi sau pur şi simplu mult mai nepăsători?

Tudor Salagean: Marele istoric Henri Pirenne spunea despre maghiari că sunt „cea mai mare dintre micile naţiuni ale Europei”, formulă care reflectă o realitate istorică imposibil de contestat. Ungaria este, într-adevăr, recunoscută pentru consecvenţa cu care a acţionat în ultimii 90 de ani pentru conservarea moştenirii sale istorice, protejarea identităţii conaţionalilor aflaţi în afara graniţelor sale statale, impunerea şi susţinerea a diverse concepte şi forme de autonomie. Ungaria a promovat această politică, fără abatere, de-a lungul tuturor regimurilor prin care a trecut, inclusiv a aceluia comunist, iar o politică promovată cu o asemenea consecvenţă nu putea să nu producă rezultate. Politica românească în domeniu, privită în durata lungă, a suferit de aceeaşi lipsă de consecvenţă care ne-a fost întotdeauna caracteristică. În perioada comunistă statul român a abandonat aproape cu totul comunităţile româneşti din afara graniţelor, iar revirimentul înregistrat după 1990, neînsoţit de strategii de acţiune coerente, nu a reuşit să producă realizări de substanţă. Este adevărat, însă, că în cazul maghiarilor există o solidaritate reală, o conştiinţă a apartenenţei culturale la naţiunea maghiară care este prezentă la cea mai mare parte a reprezentanţilor acestei naţii şi care îi crează, dealtfel, forţa de exprimare. În cazul comunităţilor româneşti situaţia este mai problematică, pentru că o parte a acestora nu au făcut niciodată parte din statul român modern, iar altele au reprezentat doar segmente periferice, lipsite de forţă de expresie, ale naţiunii române.    

Rep: Presedintele Forumului Civic al Romanilor (FCR) din Harghita, prof. dr. Ioan Lacatusu s-a arătat impotriva organizarii la Versailles a festivitatii maghiare de comemorare dedicata implinirii a 90 de ani de la semnarea “dictatului” de la Trianon. Dânsul susţine că aceasta comemorare, care va avea loc in data de 4 iunie, cu aprobarea autoritatilor franceze, reprezinta o manifestare de proportii impotriva romanilor. Vă aliaţi opiniei dânsului sau consideraţi că nu ar trebui să avem motive de îngrijorare?

T S: Noi, românii, ne aşteptăm probabil ca Franţa să fie o veşnică susţinătoare implacabilă a prevederilor Conferinţei de Pace de la Paris, şi avem tendinţa de intra în panică atunci când lucrurile nu se mai întâmplă aşa cum ne aşteptăm. Cu siguranţă, o asemenea manifestare nu ar fi putut fi organizată în epoca Micii Înţelegeri, dar acum, în 2010, lucrurile trebuie privite în alt context. Sunt însă ferm convins că autorităţile franceze nu ar autoriza niciodată o manifestare care ar pune în pericol stabilitatea Europei, aşa că, din punctul meu de vedere, nu cred că există motive serioase de îngrijorare.    

Rep: Credeţi că este laudabilă iniţiativa legislativă de la Budapesta prin care se propune dubla cetatenie pentru maghiarii de peste granite sau este doar o manevră de imagine, menită să distragă atenţia ungurilor de la problemele economice şi sociale cu care se confruntă ţara?
Ar trebui să acordăm şi noi cetăţenia română macedono-vlahilor de exemplu?

T S: Legea referitoare la obţinerea cetăţeniei maghiare, adoptată de Adunarea Naţională din Budapesta la 26 mai, oferă celor două milioane de maghiari care locuiesc în afara graniţelor Ungariei posibilitatea de a obţine statutul mai degrabă simbolic de cetăţeni maghiari, fără însă a beneficia automat, de exemplu, de dreptul de vot. Rămâne însă de văzut câţi dintre cetăţenii etnici maghiari ai României vor dori să obţină, în actualele condiţii, statutul de cetăţeni maghiari. Această lege ar putea deveni foarte interesantă în eventualitatea în care modificările ei ulterioare vor acorda dreptul de vot comunităţilor din diaspora, care, prin amploarea lor, vor putea influenţa în mod semnificativ rezultatele alegerilor din Ungaria. Această problemă a dreptului de vot ar putea crea, în timp, situaţii problematice, devenind o posibilă sursă de tensiuni. În ce priveşte acordarea unui statut similar membrilor comunităţilor româneşti din afara graniţelor, legea adoptată în Ungaria va putea reprezenta un motiv de inspiraţie. Nu ştiu dacă neapărat în primul rând în cazul vlahilor de la sud de Dunăre, cât mai degrabă în cazul Ucrainei, şi asta dintr-un motiv foarte evident: de vreme ce membrii comunităţilor maghiare de acolo intră sub incidenţa legii cetăţeniei din Ungaria, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla cu membrii comunităţilor româneşti de acolo faţă de o ofertă similară din partea României.  

Rep: Dacă propunerea Fidesz de a declara ziua de 4 iunie, când se va comemora “pierderea” Ungariei Mari, drept Ziua Unitatii Nationale va fi aprobată, cel mai probabil aceasta va deveni o a doua zi natională. Cum credeţi că vor evolua relaţiile româno-maghiare din Transilvania de acum încolo, ţinând cont de contextul istoric şi cultural al acestei regiuni.

T S: Faptul că aniversarea Trianonului este oficializată de Ungaria abia acum, în 2010, nu înseamnă că manifestări legate de data de 4 iunie nu au avut loc, an de an, şi până acum. Asemenea manifestări nu reprezintă în nici un caz o noutate, şi din acest motiv nu cred că introducerea acestei sărbători va aduce, în sine, o modificare de substanţă a relaţiilor interetnice din Transilvania.

Rep: În timp ce o parte din presa franceză publica ,cu mult amuzament, salutul românescu cu mâna întinsă, în Ungaria extrema deaptă câştiga cele mai multe voturi de la epoca nazistă încoace. Este posibil ca pe viitorul scurt  salutul maghiar să fie facut cu mâna dreapta în timp ce stai drept şi cu palma dreaptă?

T S: Nu cred că există un pericol real ca în Ungaria să fie instaurat în viitorul previzibil şi în contextul european actual un regim de extremă dreaptă. Dacă un asemenea lucru s-ar întâmpla totuşi, el ar aduce probabil o nouă dramă istorică pentru Ungaria şi pentru comunităţile maghiare din ţările vecine acesteia, pentru că ar avea drept consecinţă anularea unei mari părţi a realizărilor obţinute prin aplicarea unor strategii politice raţionale.   

Rep: Cea mai mare comunitate din România este şi cea mai bine reprezentată, făcând parte chiar din actuala coaliţe de guvernare. În Cluj-Napoca au nume de străzi, teatru, aproape toate clădirile din centru şi locuri bugetate la universităţile de stat. Mai nou au şi învăţământ în limba maternă. Care este viitorul? Am putea la un moment dat să schimbăm “escu”-ul prezidenţial cu un sufix maghiar?

T S: În sistemul politic actual, în care preşedintele României este ales prin votul direct al cetăţenilor ţării, o asemenea ipoteză nu are cum să fie decât absurdă. Ne-am putea imagina o astfel de posibilitate teoretică doar în condiţiile în care România ar deveni o republică parlamentară, cu un preşedinte ales de membrii Parlamentului, dar nici măcar în acest caz ipoteza unui preşedinte etnic maghiar nu este foarte plauzibilă. Pe de altă parte, trebuie să admitem cu toţii că prestaţia demnitarilor maghiari, în toate guvernele din care aceştia au făcut parte, a fost una mai mult decât rezonabilă, şi chiar prestaţia aleşilor locali ai UDMR se situează, pe ansamblu, peste media organizaţiilor politice româneşti. Participările UDMR la guvernare au reprezentat, cu siguranţă, un câştig pentru sistemul politic democratic din România.   

Rep: La data de 4 iunie se anunţă proteste din partea maghiarilor în faţa ambasadelor statelor participante la dictatul de la Trianon. Cât de tare va agita apele acest posibil eveniment şi cum ar trebui să reacţionăm noi ca transilvăneni iubitori de pace şi linişte.

T S: Relaţiile româno-maghiare îşi pot continua evoluţia pozitivă doar pe calea dialogului şi a acceptărilor valorilor celuilalt. Putem accepta cu toţii că Trianonul a fost pentru Ungaria o dramă, cu atât mai uşor cu cât el a reprezentat pentru România un succes. Tratatul de la Trianon a fost, pentru Ungaria istorică, o dramă, această dramă fiind însă provocată de o jumătate de secol de abuzuri comise de statul ungar împotriva cetăţenilor săi de alte etnii între anii 1867-1918. Trebuie să recunoaştem însă că nici România interbelică nu a dus o politică cu mult mai prietenoasă faţă de cetăţenii săi minoritari, iar consecinţele s-au văzut, parţial, în vara anului 1940. Prin urmare, meditând la împrejurările în care s-a produs destrămarea Ungariei istorice, ca rezultat al erorilor comise de guvernanţii săi de atunci, putem folosi manifestările din data de 4 iunie pentru a reflecta asupra necesităţii de a evita comiterea unor greşeli similare astăzi.    

Sabin Ripan

2 COMENTARII

  1. Un cântec istoric ne-aduce aminte
    Că fraţii în veci vor fi fraţi
    Un cântec de luptă bătrân ca Unirea
    Voi compatrioţi ascultaţi

    Treceţi batalioane române Carpaţii
    La arme cu frunze ÅŸi flori
    V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
    Cu inima la trecător

    Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
    Nădejdea e numai la noi
    Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
    Şi-apoi să mergem la război

    Nainte, nainte spre Marea Unire
    Hotarul nedrept să-l zdrobim
    Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
    De-o fi să ne-ngropăm de vii

    Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!
    Spre Alba cu toţii mergeam
    Toţi oamenii ţării semnau întregirea
    Voinţa întregului neam

    Cu toţii eram regimente române
    Moldova, Muntenia, Ardeal
    Fireasca unire cu patria mumă
    Ne-a fost cel mai drept ideal

    Aceasta-i povestea Ardealului nostru
    Åži-a neamului nostru viteaz
    Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
    Trăieşte-n unirea de azi

    Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii
    Şi ţara e frunze şi flori
    A noastră izbânda, ai noştri sunt fraţii
    Trăiască în veci trei culori

    Vrem linişte-n ţară şi pace în lume
    Dar dacă-ar veni vreun blestem
    Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul
    Urmând comandantul suprem

    Treceţi batalioane române Carpaţii
    La arme cu frunze ÅŸi flori
    V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
    Cu inima la trecători

  2. It is also true that the Hungarians of today look European.But their roots
    are Mongolic.

    From Britannica :(Languages of the world)

    „Racially the Uralic people present an unhomogeneous picture.In general
    they may be considered
    a bland of Europeans and Mongoloid types,with the more western
    groups(especially the Hungarians,Baltic-Finnic and Erzya Mardvin groups)
    being strongly European and those of the Urals primarily Mongoloid”.

    From ” De Administrado Imperio”by Constantine Porphyrogenitus (Byzantine
    Emperor,950AD)

    „These eight clans of the TURKS(Hungarians) do not obey their own
    particular princes…,They
    have for their first chief the prince who comes by succession of Arpad’s
    family…”

    From The Hungarian Chronicle(1095AD):

    „We (Hungarians) are descendants of the great Huns of Attila”.

    From „The Mongols” By Jeremiah Curtin

    „Five groups of Mongols have made themselves famous in Europe:The Huns
    with their mighty chief Attila,the Magyars,The Turks or Osmanli,the Mongol
    invaders of Russia…”

    From „The Decline and Fall of the Roman Empire” By Edward Gibbon.

    „The(Hungarians) are distinguished by the Greeks under the proper and
    peculiar name of Turks,
    as descendants of that people who had conquered and reigned form China to
    the Volga (referring to the Mongols)”.

    From „The Cambridge Medieval History” edited by J.H.Hussey.

    „The form ovyypoi,from which are derived the various names current to this
    day among the people of Europe(Old Church Slavonic,UGRI;
    Russian,VENGRI;German,UNGARN;English,HUNGARIANS;French,HONGROIS;Italian,UN
    GHERESI,and so on)comes from the Turkic ethnic name ONOGUR meaning TEN
    OGUR”

    From „The Thirteenth Tribe” by Arthur Koestler.

    „We also hear of a fearful encounter which St.Cyril,the Apostle of the
    Slav,had with a Magyar horde in 860,on his way to Khazaria.He was saying
    his prayers when they rushed at him luporum more ululantes-HOWLING IN THE
    MANNER OF WOLVES”.

    From „Britannica”(Languages of the world).

    „Recent study indicates that it is posible to speak of a Uralic racial
    type,an intermediate stage between the European and the Mongoloid,the
    basic features of which are medium-dark to dark hair and eye
    colour,relatively small stature and often a concave bridge of the nose”.
    (Hungary is part of Uralic racial type).

    From „Britanica” Hungarian.

    „The proto-Hungarians were apparently an ethnic blend of Ugric(Mongoloid)
    and Turkish peoples living in western Siberia…The Hungarians were the
    scourge of Europe,raiding as far afield as Bremen,Orleans and
    Constantinople(the English word OGRE-a men eating man,hideous cruel man,is
    a corruption of HUNGAR,attests to their notoriety).

    From „1000 years of Hungary” By Emil Lengyel.

    „(Hungarian) Folklore speaks about NIMROD the giant,who had two sons,HUNOR
    and HAGAR.The former was the ancestor of the HUNS,and MAGOR was the
    ancestor of the MAGYARS.”

    „The experience the Magyars left with the Western world was so traumatic
    that even generations later people form the West saw the Hungarians as
    apocalyptic monsters. Bishop Otto of Freysing spoke of the exterior of the
    Hungarians as ‘ferocious’ at the time of the Crusades :(Their eyes are
    sunken,their stature is short,their behavior wild,their language
    barbarous,so that one can either accuse fate or marvel at divine patience
    for having permitted these monsters the possession of an enchanting
    land)”.

    From „History of Hungary” By Denis Sinor

    „Though, geographically speaking, of European origin, the Hungarians who
    settled in the Danube valley were,spiritually and materially, Asiatics,
    and belonged to the great Central Euroasiatic cultural family whose
    members lived dispersed form the Danube to China, from Persia and India to
    the Arctic. The Hungarian bows and arrows…were of exactly the same type
    as those used in Central Asia. As nomadic peoples generally do, the
    Hungarians disliked towns,and even houses,to which they preferred tents.
    According to Otto von Freisingen, as late as the middle of the twelfth
    century, summer and autumn were still spent under tents”.

    „It is, however quite certain that the Mongoloid type was well represented
    among them (Hungarians), and that they were, on the whole, of rather short
    stature, with short legs, bowed through continuous riding”.

    From George Kedrenos (12th century).
    (Describing the events which took place in 895).

    „The Emperor had sent the Patrician Skllerous to the Turks WHO were CALLED
    Hungarians
    (Oungroi) to convince them to cross the Danube and attack the
    Bulgarians…”
    (At this time the Hungarians used to live somewhere near Bug river,in a
    place called Etel-Kuzu).

    From John Zonnaras (12th century).
    (Describing the events of 895).

    „The Emperor convinced the Turks who lived near Danube and who ARE CALLED
    Hungarians
    (Oungroi) to start war against the Bulgars”.

    PERSONAL VIEWS OF INTERNET USERS.

    Gustav Horvath (A personal view of Internet users).

    Similarly to other Central-Asian peoples (nations) the 9th century Magyars
    did
    not represent a homogenous group. Prof. Balint Homan (who was martyred by

    communists after the W.W. II., might God be pleased with him) wrote in his

    Hungarian History/Magyar Tortenet” : „The names we found in the the
    Magyar’s
    ruler class (Almos, Arpad, Zulta, Ajtony, Ullo etc.) clearly show that,
    that the
    wide circles of the Magyars were that of Turkic origin and spoke a Turkic
    language.”
    Contemporary scientists such as professor Laszlo Gyula sets a claim based
    not
    only on his lifelong research but also on extensive excavations and
    antropological facts that amongst the 9th century Magyar conquerers 46%
    were
    Turanoid, Pamirian and other Central-Asians. In contrast the Finno-Ugric
    part
    was represented by only 12.5% Euro-Sibirid and 4.2 % East-Baltic. In other
    words
    there were three times as many Turkic as Finno-Ugric.
    –Poem deleted–-
    While we value the Finnish connection, we can’t really see how would a
    principally fishing-gathering society such as the proto-Finns were, evolve
    into
    the best horse riding well organized military society during a relatively
    short
    time ; –and that’s what the Magyars were in their time and place. It was
    just a
    few hundred years ago when the Finnish/Saami connection was re-discovered
    and
    rather conviniently put into service of the Hapsburg imperialists; ie. it
    was
    just as much preferable to the occupaiers to emphasize the peaceful, not
    military minded relatives as much it was to instigate a few centuries
    earlier
    against the „godless-unbeliever” Ottoman Turks. (Fair to say though that
    these
    early apologists probably would not even mention the Finnish connection if
    they
    could have some foresight with regards to the coming heroic fight of the
    Finns,
    lead by Marshall Mannerheim)
    Let’s close this section with a quote from a book written by Gyula Henkey
    of
    Sydney, in 1984-85. „No doubt about it that we have to look for the
    ancestors of
    the Magyars amongst the Central-Asian horse riding peoples.”
    –Contrary to the earlier false propaganda (spread by the enemies of the
    Magyar
    nation) they did not stand alone, they were not rootless. One day, they
    will
    hopefully reconnect to their true roots and to their 180 000 000 kindred
    people
    in ancient Turan as well. Due to a millenium long intermingling with other

    nations in their physical appereances they have changed indeed; some of
    them do
    not (look-) like Turkish but their original heritage without doubt is
    Turkic
    one.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.