Preşedintele Iohannis spune că ”susţine” legea prin care Avram Iancu să fie declarat Erou al Naţiunii Române, numai că nu a promulgat-o. Preşedintele îşi merită astfel supranumele de Iohannis Sebastian Bach prin felul măiastru în care îşi compune partiturile în forma clasică de preludiu şi fugă pe orice temă dată. Preludiul a fost înainte de alegeri şi a fost seducător pentru mulţi. De atunci, primim numai Fugă. În sensul propriu al termenului, scrie deputatul Bogdan Diaconu, preluat de Romanian Global News.
Respingerea legii prin care Avram Iancu primea titlul de Erou al Naţiunii Românie este numai un exemplu pe tema dată. Dar nu singurul. În vizita din Ucraina, Iohannis abia a făcut referire la jumătatea de milion de români incluşi în statul ucrainean dintr-o conjunctură nedreaptă a istoriei şi prin maşinaţiunile URSS pe care statul ucrainean le continuă cu mult succes.
Iată singura frază prezidenţială, memorabilă prin abstractul ei, din declaraţia comună de presă din cadrul vizitei de la Kiev, în care îi pomeneşte oarecum pe cei 500.000 de români din Ucraina: ”Am convenit că trebuie să dăm o vizibilitate mai bună comunităţilor noastre etnice care trăiesc în România, respectiv în Ucraina. Ele trebuie să devină un liant şi un pod în relaţiile noastre. În acest sens, este nevoie ca mecanismele relevante pe linie guvernamentală să îşi reia activitatea şi să abordeze aspecte de actualitate”. Cei circa 60.000 de ucraineni din România au însă un parlamentar la Bucureşti şi libertatea să fie ucraineni. Cei 500.000 de români din Ucraina ar trebui să fie lăsaţi să fie români şi aibă cel puţin 8 parlamentari la Kiev, dacă tot a pus Iohannis cele două minorităţi pe picior de egalitate.
Mai multor jurnalişti români li s-a interzis accesul în Ucraina ca să nu vorbească despre situaţia minorităţii româneşti. Nicio vorbă despre aceştia. Iar când a fost invitat să-i întâlnească pe reprezentanţii românilor din Ucraina, Iohannis a răspuns printr-o Fugă. De ce s-a mai dus preşedintele la Kiev, ca să fie ambasadorul Germaniei?
Şi Fugile curg cu nemiluita. Înainte de alegeri, Iohannis a promis că renunţă la imunitate, ca să dea un exemplu. ”Vă spun că primul lucru la care vreau să renunţ este imunitatea preşedintelui României”, spunea Iohannis pe 6 noiembrie 2014. Dar asta era în vremea preludiului… Aţi mai auzit ceva pe acest subiect? Nu, pentru că acum suntem în timpul Fugii. În plus, PNL a contribuit la scăparea lui Borbely de urmărirea penală în urma unui vot complice la Camera Deputaţilor, aşa că preşedintele a lăsat-o mai moale cu problema imunităţii… Mai ales că UDMR este deja înţeles cu PNL să intre împreună la guvernare cu prima ocazie, aşa că, dacă interesele o cer, ne doare în orgă de statul de drept şi de promisiuni.
Iohannis Sebastian Bach s-a confruntat chiar de la început cu probleme în numirea unor consilieri nu tocmai reprezentativi pentru speranţa cu care a fost investit pe 16 noiembrie, ca să nu spunem că erau o contrazicere flagrantă a votului respectiv. A promis că va ţine seama de părerea diasporei care a criticat opţiunile respective. Apoi i-a numit şi gata, tăcere, în stilul clasic de Fugă.
Orice nu-i convine preşedintelui este tratat cu o Fugă absolută. Despre ponegrirea în Marea Britanie chiar a celor care au stat la coadă ca să-l ungă la Cotroceni nicio vorbă. Despre fuga lui Marko Attila în Ungaria, la fel. Dar, într-adevăr, felul în care i-a sărit pe cei 500.000 de români din Ucraina pe care Kievul se străduieşte să-i asimileze, reprezintă de departe cea mai reuşită Fugă a lui Iohannis Sebastian Bach. Cel puţin până acum. Sunt convins că poate mai mult de atât.
Câte Fugi poate compune Iohannis după un singur preludiu, cel din campania electorală? Nenumărate. Are 5 ani la dispoziţie, iar prolificitatea sa este doar la început. Dar sistemul componistic este deja construit, ca într-un Clavecin Bine Temperat în care regulile de bază sunt clare şi imuabile, iar tonalităţile stabilite pentru totdeauna. Din când în când, dacă Fuga nu este bine primită de public, compozitorul de la Cotroceni ne dă o cheie alternativă de interpretare pe Facebook. A făcut-o, magistral, în cazul respingerii legii lui Avram Iancu. Am aflat astfel că preşedintele susţine legea şi că moare de nerăbdare să o promulge. Doar că altădată. Poate după ce UDMR se suie cu arme şi bagaje în căruţa guvernării PNL. Sau niciodată, dacă publicul uită de acest concert ratat. Aşa se naşte o Fugă reuşită…
P.S. Pentru că preşedintele specializat în Fugă nu are timp pentru jumătate de milion de români (oare din cauză că, neavând cetăţenia română, nu votează?), îi aduc pe această cale la cunoştinţă scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o Anatol Popescu, preşedinte al Asociaţiei „Basarabia” a românilor din Regiunea Odesa, după ce preşedintele i-a fentat pe românii din Ucraina prefăcându-se că nu există. L-am vizitat pe Anatol Popescu la Ismail, în Basarabia de Sud, pe 15 iunie 2014, şi în urma acelei întâlniri un jurnalist cu care am mers în Ucraina, Eugen Popescu, a primit interdicţie de a intra pe teritoriul Ucrainei. Încă aştept de la MAE (AICI) să fiu informat dacă şi eu am primit această interdicţie de vreme ce am participat la aceeaşi întâlnire a românilor. L-am invitat apoi pe Anatol Popescu la Parlament în februarie 2015 unde a vorbit în cadrul unei conferinţe de presă despre tragedia pe care o trăiesc românii din Ucraina. Iohannis nu a aflat nimic, e prea pus pe Fugă.
