Cum au fost „dezmormântați” 90 de soldați maghiari aruncați într-o groapă comună din Cluj-Napoca.

Femururi înșirate cu sutele, coaste rupte, mandibule sfărâmate și cranii străpunse de gloanțe se usucă la soare, întinse pe două fâșii de nailon alb. De departe, par niște crengi uitate de la curățenia de primăvară a copacilor din Cimitirul Evreiesc din apropiere. Bucăți de om sunt sortate și împachetate la câțiva pași de forfota de pe Calea Turzii. De după gard, nimeni n-ar bănui că în curte se simte încă mirosul unei morți violente, așa cum, timp de 70 de ani, nimeni nu a știut că, dosiți la firul ierbii înalte de lângă o benzinărie, stau îngropați oameni. În mijlocul unui teren ce părea a fi al nimănui, sub rădăcini de trestie, în umezeală mlaștinii, au zăcut anonimi, timp de decenii, zeci de morți. Au fost îngropați în grabă, în morminte comune, unii dintre ei doar în cearșafuri.

Nu i-a plâns nimeni, din contră, au fost dezbrăcați de tot ce aveau de valoare și azvârliți unii peste alții, într-un mormânt de unde astăzi, în iulie 2015, i-am scos eroi.

Eroi pe care nu i-am comemorat niciodată, care n-au auzit discursuri și n-au primit coroane. Soldați pentru care nu s-a aprins nici o lumânare de când au fost îngropați în pământ și în uitare. Astăzi, rămășițele lor încap într-o cutie cât un sicriu de copil. Atât rămâne dintr-un erou.

Terenul de peste 20.000 de metri pătrați de pe Calea Turzii, din vecinătatea Cimitirului Nou Evreiesc, se pregătește de vânzare. În calea milioanelor de euro pe care proprietarii speră să-i obțină, stau, însă, aproape 100 de cadavre. Oameni pe care Clujul i-a uitat de mai bine de jumătate de veac. Sunt soldații Armatei Maghiare căzuți în cel de al Doilea Război Mondial, în bătăliile de lângă Cluj. 90 de oameni care, într-o lume normală, nu doar că ar avea o cruce la căpătâi, dar ar fi cinstiți măcar o dată pe an. Dar noi ne-am amintit de ei doar când putregaiul lor a stat în calea unei tranzacții imobiliare.

 „Aici sunt doua interese. Pe de o parte sunt interesele personale – să se elibereze terenul; vrem să îl vindem, să renovăm Sinagoga de pe Horea. Pe de alta parte, mi-a fost milă de atâția soldați decedați în timpul războiului, fără niciun semn, despre care nimeni n-a știut ce și cum. Eu am sperat că acum o să se mai afle ceva despre ei. Vă dați seama, de 70 de ani, urmașii lor n-au știut nimic. Soldații ăștia sunt dați dispăruți. Măcar să aibă o cruce acolo… și crucea să nu fie în Cimitirul Evreiesc”, ne-a spus Robert Schwartz, președintele Federației Comunității Evreiești din Cluj.

N-au mai avut timp să îi înmormânteze ca la carte

În cel de-Al Doilea Război Mondial, după ce la 23 august 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste și s-a alăturat Coaliției Națiunilor Unite, în orașul Turda și zona din jur au urmat săptămâni de aprige confruntări ale forțelor angajate în operațiunile militare. La 15 septembrie 1944, Regimentul 14 dorobanți „Roman” a reușit să realizeze un cap de pod peste Arieș, la nord de satul Poiana. Între 5 septembrie și 4 octombrie 1944, în această zonă, Armata Romană a purtat lupte grele pentru respingerea ofensivei hitleristo-horthiste. La luptele de aici au participat trupele de infanterie românești ale Diviziilor 7 si 18, orașul Turda fiind eliberat la 4 octombrie 1944.

Atunci au murit, străpunși de gloanțe, schilodiți de explozii sau în agonie pe patul de spital, aproape 100 de soldați din Armata Maghiară. Unguri, romani, slovaci ce au luptat sub același steag. Au fost aruncați în grabă în gropi comune, în straturi, despărțiți doar de câteva lopeți de pământ.

“Clujul a fost părăsit la înțelegere, fără distrugeri, s-au grăbit și n-au mai avut timp să îi înmormânteze ca la carte. N-au avut ce face, au făcut groapa comuna”, mai spune Schwartz.

Când terenul de lângă Hazsongard (actualul Cimitir al Eroilor) a devenit neîncăpător, morții au fost înhumați pe fuga, pe un teren liber și la îndemână atunci, de pe Calea Turzii.

“Întrucât în Cluj nu mai erau evrei pe vremea aceea, cine s-a gândit că o să vină înapoi și o să aibă nevoie de teren?”, explică președintele Comunității Evreiești din Cluj.

Către Ministerul Apărării din Ungaria: Veniți și vă luați morții!

La câteva luni după înmormântare, au dispărut și crucile improvizate și o data cu ele amintirea existenței soldaților. Au trecut peste ei 70 de ani de ignoranță până a apărut oportunitatea valorificării terenului. În condițiile în care un metru pătrat de teren în această zonă se vinde cu aproximativ 200-250 de euro, un calcul simplu arată că locul de odihna al eroilor valorează 4-5 milioane de euro. Destui cât să îi motiveze pe evrei să-i contacteze pe reprezentanții Ministerului Apărării din Ungaria. În urmă cu patru ani, Robert Schwartz le-a solicitat să vină să-și ia morții. Același lucru s-a întâmplat și în cazul soldaților germani înhumați pe același teren. Ei au fost mai norocoși și au fost îngropați în morminte individuale, în sicrie, purtând uniforma. Au fost ușor de identificat, după plăcutele cusute în piept. Au fost dezgropați anul trecut și duși la Iași, unde și-au găsit respectul cuvenit și un loc, de data asta de veci, în Cimitirul Eternitatea.

“Nemții aveau o lista destul de completă, atunci încă aveau timp să facă o lista pe baza etichetelor pe care le aveau soldații; în iunie 1944, încă nu era o problema cu retragerea armatelor”, dezvăluie Schwartz.

În urmă cu o săptămână, a venit și rândul soldaților maghiari să părăsească terenul de la Cluj. Reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale a Ungariei, ai Asociației Exploratorii Transilvaniei și ai societății Alfa Funerar au început, în 2 iulie, lucrările de deshumare. După mai bine de 70 de ani și la al doilea șanț transversal săpat, eroii uitați de la Cluj au fost scoși, rând pe rând, din malul care le-a măcinat oasele.

“Am găsit soldați îngropați și în două-trei straturi, a fost aproape imposibil sa ne dam seama care os aparține cărui om”, a explicat Illesfalvi Peter, reprezentantul Ministerului Apărării Naționale a Ungariei, cu care Ziar de Cluj a discutat in exclusivitate.

“Apa este la un nivel foarte mare în sol și, din cauza asta, foarte multe rămășițe s-au deteriorat. Foarte puține cranii au rămas intacte. Este o muncă asiduă, am lucrat 12 ore pe zi”, completează Vasarhelyi Gabor Jozsef, președintele Asociației Exploratorii Transilvaniei.

Înainte să primească autorizația de deshumare de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor de la București, reprezentanții Ministerului au trebuit să prezinte dovezi clare că pe acel teren, într-adevăr, sunt îngropați soldați ai Armatei Maghiare.

Punctul de pornire în ancheta: un articol dintr-un ziar local clujean

Punctul de pornire în munca de cercetare a fost un articol publicat în 1945 într-un ziar local ce conținea 77 de nume.

“În 3 iunie 1945 a apărut un articol în ziarul local Vilagossag (Lumina) cu numele soldaților căzuți, care erau încă vizibile pe cruci. Mai scria că sunt alte 35-40 de morminte, unde nu mai erau cruci. De la aceasta listă am pornit. Pe baza celor 77 de nume am început cercetările documentelor care consemnează pierderile. La acea vreme, Armata ținea o evidență clară, nu i-am găsit chiar pe toți, dar majoritatea sunt acolo”, arata Illesfalvi.

“Mezei Gabor, pantofarul-ortoped al clinicii universitare, ne-a căutat la redacție și ne-a informat că în Cimitirul Evreiesc Nou de lângă Calea Turzii exista doua morminte militare comune neglijate, unde au fost înmormântați soldații căzuți în luptele din octombrie. Vizitatorul nostru a adus și lista numelor pe care a scris-o de pe crucile de acolo. Despre soldații morți, în afară de numele lor, nu avem multe informații, dar gândindu-ne la rudele lor, considerăm că este de datoria noastră să publicăm datele”, menționa articolul publicat în urmă cu 70 de ani.

Ziar de Cluj a fost acceptat în secret la deshumare

Ziar de Cluj a descoperit informația cu totul întâmplător de la o sursa credibilă. Ne-am bucurat însă, atunci când ne-am dezvăluit intențiile, să beneficiem de toată deschiderea atât din partea domnului Schwarz, cât și din partea celor ce au condus operațiunile de deshumare. Cu toții au înțeles că suntem un ziar serios și că vom scrie cu respect despre aceasta dramatică întâmplare.

În urma deshumării au fost descoperiți cel puțin 90 de soldați maghiari, numărătoarea fiind efectuată după cranii, oase din bazin și femururi scoase la iveală din mai multe straturi. Dar acesta nu este numărul final al eroilor îngropați aici. Mormintele continuă și pe terenul vecin, unde în urmă cu câțiva ani au fost ridicate blocuri de locuințe.

“Acest cimitir se întinde până după gard, unde este o alta proprietate și unde nu ne mai permitem să săpăm. Chiar în colțul acela am săpat foarte adânc și am găsit foarte multe oseminte. Erau îngropate în 5-6 straturi. Asta denotă faptul că locul de veci se extinde”, arată Vasarhelyi.

Ultima înhumare făcută aici a fost în 7 octombrie 1944. Un an mai târziu, câțiva dintre soldați au fost reînmormântați în Cimitirul Central. Sau cel puțin cea mai mare parte din trupurile lor. Astăzi, experții au scos din pământ membre ce nu aparțineau nici unui schelet: picioare amputate, mandibule rupte sau bazine sfărâmate.

“Probabil, din motive de sănătate publică, în ’45 sau ’46 au avut loc deshumări aici. Există evidențe și persoane care își amintesc de aceste deshumări, la care au asistat, copii fiind. Oamenii îți amintesc că, după topirea zăpezii, înhumările fiind făcute în grabă la o adâncime mica, se puteau observa oase la suprafața. Prin urmare, presupun că s-a scos ce se putea și s-a mutat în Cimitirul Central. Trei din cele 77 de nume din articolul de presă apar pe pietre funerare din Cimitirul Central, deci e clar ca au fost reîngropați acolo. Și nu doar ei”, explică reprezentantul Ministerului.

Au îngropat și grenade

În timpul săpăturilor, din mlaștină au ieșit la iveală nu doar scheleții eroilor, ci și obiectele lor personale, părți din trusele militare și chiar muniție. Patru grenade de mână au fost ridicate de pirotehniștii clujeni, după care specialiștii au putut continua săpăturile. Obiectele personale ale morților își spun, din pungile sigilate, povestea.

“E doar de alamă, era sărac”, spune președintele Asociației Exploratorii Transilvaniei în timp ce ne arata o verigheta.

Au mai găsit bricege, ceasuri, bocanci și chiar proteze. Din kitul unui soldat a rămas intactă o pipetă utilizată pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.

“Se rupea capătul și se puneau câteva picături în uretră. Astfel se protejau de sifilis sau gonoree. Asta încă are lichidul original”, explică Illesfalvi.

Soldații erau împărțiți în două categorii, unii dintre ei abia trecuseră de 20 de ani, iar majoritatea erau soldați rezerviști, adică aveau 30-40 de ani.

Șase din cei 90 de ostași dezgropați au fost identificați după codul de pe plăcuțele de identificare pe care le aveau la gât atunci când au fost aruncați în groapă.

“Am găsit 10 astfel de plăcuțe; pentru șase dintre acestea am și găsit “proprietarul” nominal, cu ajutorul bazei de date pe care o avem disponibilă aici prin internet. În cazul altor trei plăcuțe vom identifica, cel mai probabil, soldații, dar în cazul unuia trebuie să cerem sprijinul unei administrații locale din Ungaria, pentru altul ajutorul unei administrații locale din România, iar cea de-a treia plăcuță este a unui soldat din Slovacia. Asta va dura un pic”, dezvăluie reprezentantul Ministerului Apărării.

Plăcuțele  de identificare au un cod din 10 cifre – primele patru cifre reprezintă codul localității de naștere, cifrele 5 și 6 înseamnă anul nașterii, iar ultimele patru cifre constituie numărul de înregistrare sub care nașterea ostașului era consemnata în registrul de nașteri din localitatea de origine.

În sicrie mici, mari eroi

Ce a mai rămas din osemintele celor 90 de eroi este împachetat în pungi și apoi închis în niște sicrie mici, de carton. Par a fi sicrie de copil care a murit nevinovat înainte de vreme. Așa cum și acești ostași au murit, majoritatea, înainte de a apuca să trăiască.

“Nu mi-e frica de moarte, dar când te întâlnești cu ea în fiecare zi, când te gândești prin ce au trecut acești oameni… La final, toți vom ajunge aici. Nu ne place ce facem, să știți. E o obișnuință. Partea buna e că învățăm să ne obișnuim cu ideea. În fiecare zi vedem asta. În fiecare zi există o apocalipsă…”, spune Vasarhelyi.

90 de sicrie mici, albe vor fi “purgatoriul” acestor morți până când autoritățile din România vor stabili locul exact unde aceștia să fie înmormântați ca ceea ce sunt. Adevărați eroi. Deocamdată vor sta în depozitul firmei Alfa Funerar.

O informație interesanta

“În 2008 s-a semnat o convenție între Ungaria și România, prin care se stipulează ca, în funcție de posibilități, mormintele să se păstreze acolo unde sunt. Aici, însa, circumstanțele au fost nedemne, au fost îngropați într-un mormânt comun nemarcat, iar Comunitatea Evreilor din Cluj vrea să vândă parcela asta de teren. Rămășitele pământești ale ostașilor vor fi transportate și depozitate de firma de deshumări. Ne pregătim să înființăm în Romania un cimitir militar al eroilor, cel mai probabil pe teritoriul județului Mureș. Deocamdată este în curs stabilirea unui loc exact și mai avem nevoie de autorizații de la București. După ce se va înființa acel cimitir, acolo vor fi neînmormântate rămășitele pământești ale ostașilor de la Cluj”, a arătat Illesfalvi Peter.

După 71 de ani, 90 de ostași care și-au dat viața în cel de-al Doilea Război Mondial încă nu și-au găsit pacea. Clujul le-a fost vitreg și după moarte. Aici au zăcut în malul nepăsării, înconjurați de trestie, în timp ce familiile lor de la sute de kilometri depărtare îi așteptau să vină acasă. Nu se vor întoarce niciodată, nu se vor odihni în pământul țării pentru care au murit.

Drumul lor se oprește în inima Transilvaniei, într-un sicriu mic și alb, ca de copil. Atât rămâne dintr-un erou.

REPORTAJ PULICAT DE ZIAR DE CLUJ