GAZETA DIN NOU LA BADACIN

Duminică, 25 iulie 2010, cu prilejul sfinţirii Bisericii Greco-Catolice având hramul „Întâmpinarea Domnului”, Gazeta de Cluj a fost prezentă şi acolo.
    Aş dori să arăt că Bădăcinul şi-a primit oaspeţii, mulţi din Sălaj şi judeţele limitrofe, pe o vreme învolburată, ca în episodul relatat în Pericopa zilei; (ploaia este şi un semn de belşug, în cazul nostru de bogăţie spirituală). Când oficiul liturgic s-a terminat a încetat şi vremea rea, iar pelerinii s-au putut bucura de ospitalitatea desăvârşită a gazdelor.
    Ceremonia religioasă a fost pontificată de Episcopul de Oradea P.S. dr. Virgil Bercea, însoţit de 23 de preoţi concelebranţi. La masa sfântului Altar s-au aşezat moaşte ale Sfintei Elena, mama împăratului Constantin. Apostolul slujbei l-a citit, fără ochelari, cu o voce impecabilă şi fermă, baciul Vasile Oros de 85 de ani, care l-a cunoscut pe Iuliu Maniu.
    În cuvântul de învăţătură al ierarhului s-a subliniat efortul şi stăruinţa credincioşilor în realizarea dorinţei părintelui spiritual al satului de a se edifica un locaş de cult nou. Mai mult, P.S. Virgil Bercea s-a angajat solemn să nu precupeţească nici o osteneală pentru reabilitarea locuinţei din Dealul Ţarinii, astfel ca aceasta să devină casa memorială Iuliu Maniu.
    La sfârşitul ceremoniei s-a dat citire Decretului prin care preotului paroh Cristian Borz i s-a decernat Crucea pectorală pentru merite deosebite în viaţa pastorală.
    Distincţia este pe deplin meritată, chiar şi numai pentru că a constituit în jurul sfinţirii sale un grup de enoriaşi devotaţi. Principalul artizan al bisericii este şi unul din redactorii revistei trimestriale „Flori de crin” de înaltă ţinută intelectuală, ce apare la Şimleul Silvaniei de mai bine de 10 ani. Portretul acestuia l-a făcut Protopopul Şimleului preotul Nicolae Bodea. Chiar la sfârşit a vorbit părintele Matei Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu, cel care, alături de preotul Borz, a participat la săvârşirea primei liturghii greco-catolice, la 19 decembrie 1999, după reînfiinţarea parohiei Române Unite. Înainte de a-şi ţine cuvântul, a exclamat spontan, „am cunoscut un adevărat vlădică”. Cred că s-a referit şi la implicarea episcopului în păstrarea memoriei lui Maniu şi a respectării testamentului său. În alocuţiunea sa a subliniat că bădăcinenii trebuie să fie mândri că sunt consăteni cu cel mai moral om politic al României. În decursul carierei sale de bărbat de stat a participat hotărâtor la realizarea unirii cu patria mamă şi a fost adversarul hotărât al tuturor dictaturilor (carlistă, antonesciană şi comunistă). Comuniştii au fost cei mai nemiloşi, l-au condamnat la temniţă grea murind la Sighetul Marmaţiei, fără să se ştie unde i se află osemintele.
    În amintirea memoriei acestuia, preotul paroh Borz oficiază un parastas în prima duminică a lunii februarie din fiecare an, iar în august se organizează un pelerinaj la Sighetul Marmaţiei, manifestare care a devenit o tradiţie.
    Şi acum câteva date despre biserică. În 1934 Maniu a donat terenul unde este amplasată aceasta, pentru a se construi o şcoală, o biserică nouă şi o casă parohială. Înainte de război s-a edificat o şcoală modernă prin strădania studenţilor PNŢ-işti, inclusiv a lui Corneliu Coposu. Din cauza Dictatului de la Viena şi a întemniţării donatorului, biserica nu  s-a mai putut ridica. Oricum, s-a intenţionat să se ridice şi acest lăcaş, începându-se pregătirile. De la tatăl meu şi de la dr. Ioan Boilă am aflat că proiectul bisericii a fost elaborat de arhitectul Romul Boilă, cel care după război, a condus la Paris exilul românesc. Întrucât, în toamna anului 1948, tatăl meu a fost nevoit să plece din Bădăcin nu ştiu unde se mai găseşte acest proiect.
    Este posibil ca actualul lăcaş să fie diferit de cel pe care l-a conceput primul proiectant, dar biserica are contururi remarcabil de elegante, este zveltă, fiind o prezenţă luminoasă în peisajul acestei localităţi. Dacă, primăvara, cobori pe Bădăcin, venind de la Şimleu îl vezi inundat de o mare de verdeaţă înmiresmată de florile arborilor fructiferi. Cred că de aceea acest loc a fost denumit de părintele Boilă ca un colţ din grădina Maicii Domnului.
    Construcţia a început în toamna anului 2004, iar din 2007 s-au oficiat servicii religioase la demisol. Până în 2007 slujbele s-au săvârşit în capela locuinţei lui Maniu.
    Aş vrea să mai fac câteva remarci. Pe lângă oficialităţi şi presă, la ceremonia transmisă de postul de radio Maria a participat şi preotul ortodox din localitate care a fost tratat cu tot respectul. Nu am putut să nu remarc acest lucru, deoarece părintele, imediat după decembrie 1989 a ridicat parastas pentru Iuliu Maniu şi a fost de faţă când s-a inaugurat bustul acestuia. Deşi Maniu prin dimensiunile prometeice ale personalităţii sale aparţine tuturor românilor, indiferent de confesiune, sunt semnificative cuvintele sale rostite la o recepţie dată în onoarea sa la Prefectura judeţului Cluj, la începutul lunii decembrie 1928: „Ştiţi că şapte generaţii din familia mea au fost greco-catolici”.
    La momentele de mare bucurie pe care le-am încercat, consider că au participat – acolo sus – şi părinţii mei, preotul Simion şi învăţătoarea Marioara, care au fost repere pentru locuitorii din Bădăcin, localitate atestată documentar încă din 1213.
    Excelenţa sa Virgil, în predica sa, a mai spus: „Sunt multe locuri mai mult sau mai puţin îndepărtate unde este bine să fi pelerin, dar fiecare român ar trebui să ajungă măcar o dată la Bădăcin, dacă vrea să îşi cunoască originile şi să-i omagieze pe înaintaşi”.

28. iulie 2010

Adrian Man