Procurorii au spart afacerea germana de la CUG

În urmă cu circa o lună de zile a început judecarea lui Erich Ottmar, “artizanul” care a fost în spatele mai multor contracte prin care s-au înstrăinat diverse imobile din cadrul Combinatului de Utilaj Gru (CUG) din Cluj Napoca. Chiar dacă Ottmar a vândut mai multe hale şi birouri din cadrul CUG, procurorii clujeni l-au trimis în judecată în urma unei singure plângeri depuse la DNA de Emanoil Plăcintar, patronul SC Tirana Import Export. În cadrul acestei afaceri a fost implicat şi fostul director al Mindbank sucursala Cluj Napoca, Ioan Simuţ, căruia, însă, anchetatorii i-au dat neînceperea urmăririi penale.

Combinatul de Utilaj Greu (CUG) Cluj a fost unul dintre cei mai mari mastodonţi industriali din Cluj-Napoca, însă,  această bază va fi dezafectată, iar terenului i se pregăteşte o destinaţie imobiliară. În 2005, CUG-ul a fost scos la licitaţie de către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), iar licitaţia a fost adjudecată de concernul german Max Aicher, prin societatea S&MG. Principalul acţionar este Maximilian Aicher, care l-a numit pe Erich Gehl Ottmar ca administrator al SC S&MG. Ottmar deţinea şi opt părţi sociale din firma care deţine CUG-ul, dar nu avea dreptul de a înstrăina sau de a tranzacţiona activele imobiliare ale combinatului. Cu toate acestea, Ottmar a încheiat mai multe tranzacţii imobiliare prin care a înstrăinat o parte din activele combinatului fără a deţine acest drept.
Omul de afaceri clujean Emanoil Plăcintar a depus la DNA o plângere în care îl acuză pe Ottmar de înşelăciune cu un prejudiciu de 300.000 de euro. În urmă cu o lună, procurorii l-au trimis pe german în judecată, iar, conform rechizitoriul semnat de Sorin Berchesan, inspector principal din cadrul IPJ Cluj, Serviciul de Investigaţii Fraude, Ottmar i-a vândut lui Plăcintar o hală fără a avea acest drep. În august 2006, prin intermediul lui Ioan Hiriscan, administrator la SC Tirana, Plăcintar află că S&MG a câştigat la licitaţie CUG-ul şi scoate la vânzare hale şi birouri. Legătura dintre Plăcintar şi Ottmar a fost făcută de Ioan Simuţ, la acea dată director la Mindbanck, sucursala Cluj. După o serie de negocieri, Plăcintar şi Ottmar doi se înţeleg că pentru hala “Turnătoria Oţel II” preţul este de 1.000.000 de euro, bani plătiţi în felul următor. Plăcintar trebuie să îi dea lui Ottmar 300.000 de euro cash, în mână, alţi 300.000 de euro în conturile SC S&MG, iar restul de 400.000 după semnarea contractului, pe parcursul a trei luni. Pentru a face rost de bani, Plăcintar se împrumută de 300.000 de euro pe care îi pune în două pungi de plastic şi o geantă tip sport şi îi dă banii lui Ottmar. A doua zi, patronul Tirana virează alţi 300.000 de euro în conturile SC S&MG pe care firma nemţească le avea deschise la Mindbank.
Cu toate acestea, la scurt timp, Plăcintar este contactat de un reprezentant al firmei nemţesti care îi spune clujeanului că adevăratul patron, Mximilian Aicher nu recunoaste contractul încheiat între Plăcintar şi Ottmar, drept pentru care actul de vânzare-cumpărare este reziliat, iar cei 300.000 de euro din conturile SC S&MG se reîntorc la Plăcintar.

Administratorul ocupat

După acelaşi modus-operandi, Erich Ottmar a făcut şi alte afaceri cu bunurile CUG-ului. De la începutul lui august până la sfârşitul lunii septembrie 2006, Ottmar încheie mai multe promisiuni de vânzar cu diferite societăţi comerciale. Iniţial, vinde către SC Safex Invest circa 2.000 mp din combinat pentru 110.000 de euro, bani care ar fi trebuit achitaţi în două tranşe. La mijlocul lunii august, Ottmar vinde către SC Mimo de la Sighetul-Marmaţiei 1.879 mp de teren pentru 184.142 de euro. Peste câteva zile, administratorul recidivează, vânzând încă 4.292 mp cu 473.174 de euro, sumă care ar fi urmat să fie plătită în două tranşe. La sfârşitul lui august 2006, S&MG reprezentată de Ottmar, vinde către SC Tiger Amira, din Oradea, prin promisiune de vânzare-cumpărare, peste 6.000 de mp din CUG constând în fosta Modelărie de lemn din CUG. Preţul cerut de Ottmar este de 135.000 de euro plătiţi în două tranşe egale. Una dintre clauzele contractuale stipulează faptul că, în cazul în care cumpărătorul achită avansul şi nu mai poate plăti cealaltă tranşă, terenul cu imobilele pot fi vândute altcuiva, iar cumpărătorul pierde avansul dat. Peste circa o lună de zile, Ottmar mai încheie o astfel de promisiune de vânzare-cumpărare cu SC MGT SRL din Cluj-Napoca pentru o hală din combinat cu o suprafaţă de 1.561 mp. Suma cerută a fost de 97.537 euro plătită în două tranşe. La semnarea înţelegerii s-au plătit 9.743 de euro, iar restul de 87.783 de euro ar fi trebuit achitaţi la semnarea contractului autentic de vînzare-cumpărare. Însă, banii nu au mai fost plătiţi întrucât acţionarul Aicher a descoperit tranzacţiile făcute de administratorul său. În noiembrie 2007, firma germană îi invită pe cei de la MGT Grup la o serie de discuţii pentru ca înţelegerea girată de Ottman să se desfacă pe cale amiabilă, dar clujenii nu sunt de acord. La începutul lui iulie 2007, MGT Grup dă în judecată firma germană pentru ca instanţele să oblige la încheierea actului de vînzare-cumpărare. Într-un act notarial privitor la înţelegerea dintre Ottmar şi clujenii de la MGT Grup, care plătiseră acontul pentru o hală din combinat, noul reprezentant al nemţilor, Andreea Filipciuc arată că înţelegerea încheiată cu Ottmar este nulă, deoarece acesta nu mai ocupa la data semnării contractelor funcţia de administrator. În februarie 2008, SC Tiger Amira COM înaintează o plângere către instanţele de judecată pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Singura societate care a înţeles că a semnat cu o persoană care nu avea drepturile necesare a fost SC Mimo. În iunie 2007, reprezentanţii SC Mimo acceptă rezilierea promisiunilor de vânzare-cumpărare şi primeşte de la nemţi 94.000 de euro, drept despăgubiri.

Cum se râde nemţeşte de procurori

În cursul anului 2007, când Ottmar era căutat de poliţişti pentru a răspunde acuzaţiilor care i se aduc, el a trimis mai multe scrisori organelor de urmărire penală.
“Vineri, 09.02.2007, am fost informat de unul din avocaţii mei din România că doriţi să vin luni, 12.02.2007, la Cluj să dau o declaraţie pentru a soluţiona două dosare ale dumneavoastră. Din păcate vă anunţ că din cauza afacerilor pe care le am şi a programului din Germania, nu pot să vin într-un timp aşa scurt. Îmi arăt posibilitatea de a veni să dau acea declaraţie. Dacă există o foarte mare urgenţă şi aveţi nevoie de o declaraţiie de a mea vă rog să-i comunicaţi avocatului meu întrebările pe care doriţi să mi le puneţi şi eu vă voi răspunde în scris la ele. M-am consultat cu avocaţii mei din Germania şi mi-au spus că nu este nici o problemă să dau o astfel de declaraţie. Ultima dată când am fost cu afaceri în România am fost “ridicat” de poliţie fără nici un temei legal, m-am prezentat a doua zi la poliţie împreună cu avocatul meu pentru a clarifica cele întâmplate şi pentru a da o declaraţie însă mi s-a spus că nu trebuie să dau nici o declaraţie”, arată Ottmar. Într-o altă declaraţie trimisă de german Parchetului, Erich Ottmar le prezintă procurorilor “declaraţia mea în legătură cu sustragerea pompelor”,  şi oferă o serie de date în legătură cu dispariţia unor pompe din incinta CUG-ului şi cu angajarea unor agenţi de pază. De asemenea, el mai spune că plângerea depusă de Plăcintar este făcută înscopul discreditării şi lui şi nu este altceva decât un denunţ calomnios.

Un dosar “vânturat”
În 26.01.2007, Emanoil Plăcintar, patron SC Tirana Import Export face o plângere la DNA Cluj în care îl acuză pe Ottmar Erich, fost asociat şi administrator al SC S&MG SRL de santaj. Cazul ajunge în atenţia fostului şef al DNA ST Cluj şi actual procuror şef adjunct al DNA, Laura Oprean, care dispune neînceperea urmăririi penale pentru Ottmar şi Ioan Simuţ şi declină competenţa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru cercetarea celor doi. În 27.09.2007, procurorul Gabriela Iancu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dă neînceperea urmăririi penale pe numele lui Ottmar şi Simuţ. Plăcintar face plângere la această rezoluţie, iar prim-procurorul trimite cazul spre cercetare la  IPJ Cluj, adică la Berchesan, care îl trimite în judecată doar pe Ottmar.

Răzvan Robu