Conform reprezentanţilor Patronatului Naţional al Vinului şi Viei (PNVV), în România pe piaţa neagră a vinului se comercializează ilicit circa 4 milioane de hectolitri de vin. Dacă marii producători de vin vor o piaţă pe care să o poată controla câteva mari asociaţii, micii producători se plâng că se doreşte dispariţia culturilor mici şi a producătorilor care vinifică câteva sute de litri. Pe de altă parte, şi statul dă o mână de ajutor la dispariţia culturilor de viţă de vie prin “premierea” celor care defrisează culturile lui Bachus cu 7.000 de euro/hectar.
Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV) a solicitat Ministerelor Agriculturii şi Finanţelor Publice ajustarea cantităţii de vin destinată consumului propriu familial, precum şi limita admisă micului producător exceptat de la obligaţia de a se autoriza ca antrepozitar în vederea producerii vinului.
“Consumul unei gospodării poate fi de 78,3 litri/ an, în condiţiile în care la recensământul din 2002 a fost calculat numărul de membri ai unei gospodării la 2,9 persoane, iar consumul mediu pe cap de locuitor de circa 27 litri, conform INS. Studiile de specialitate în domeniul consumului de vin arată că este recomandat un consum zilnic de circa 0,4 litri/persoană/zi (două pahare de vin). Un calcul simplu conduce la un consum potenţial de circa 430 litri/an pentru fiecare gospodărie”, consideră Ovidiu Gheorghe, directorul general al PNVV. Şeful PNVV a propus ca la următoarea modificare a Codului Fiscal să se analizeze introducerea unei limite de producţie pentru autoconsum şi coborarea plafonului maxim de antrepozitare fiscală. Cu alte cuvinte cei din cadrul PNVV vor ca micii producători di vin să fie puşi la plata taxelor dacă toamna vor face mai mult de 20 de hectolitri. Reprezentanţii PNVV invocă drept motiv pentru “uciderea” micilor producători faptul că peste 70% din producţia anuală de vin din România, respectiv 4 milioane de hectolitri, este nefiscalizată şi se împarte între autoconsum şi piaţa neagră. ”Producţia anuală de vin este de 5,5 milioane de hectolitri, din care 1,5 milioane de hectolitri sunt în piaţa fiscală. Restul reprezintă autoconsum şi piaţa neagră”, a spus Gheorghe într-o conferinţă de presă. “Producătorii mici ar trebui să îşi declare partea de comercializare. În vinăriile din piaţă sau de lângă blocuri nu ştiu în ce măsură se respectă standardele de calitate”, a afirmat Gheorghe. El mai apreciază că, prin nefiscalizarea pieţei negre a vinului, statul pierde anual circa 100 milioane euro.
Producătorii înecaţi în vin fals
De cealaltă parte, micii producători reclamă faptul că marii proprietari de viţă de vie încearcă să creeze un monopol pe piaţa vinului. “Nouă ne este clar că micii producători trebuie să dispară. Acum ăştia mari se luptă care să pună mâna pe suprafeţe cât mai mari de viţă de vie. În momentul de faţă, nu poţi comercializa, fără acte de provenienţă mai mult de 100 de litri. Ca să comercializăm mai mult, statul ne-a obligat să ne facem PFA-uri sau societăţi comerciale, pentru care a trebuit să facem un curs de trei luni, chiar dacă producem vin de zeci de ani. Însă, ca să procesăm, trebuie să apelăm tot la marii producători care au centre de procesare autorizate, aşa că tot la mâna lor ajungem pentru că ei ne stabilesc preţurile de procesare”, spune un producător care deţine circa patru hectare de viţă de vie.
Un alt vinificator spune că principala problemă a producătorilor de vin este vinul falsificat. “Dacă s-ar dori oprirea pieţei negre a vinului, ar trebui să se interzică comercializarea sau, şi mai bine, producerea vinurilor falsicate. Dar acest lucru, ştim cu toţii, nu se doreşte pentru că oamenii care se ocupă cu asta au cotizat în campaniile electorale sau la instituţiile de control. Eu am văzut că există tabele cu cei care falsifică şi cu sumele pe care le cotizează. Adică noi muncim şi investim un an întreg ca să scoatem câteva mii de litri de vin din strugure, în timp ce alţii fac vin de câte ori poftesc ori din pichet (tescovină, reziduul rămas după presarea strugurilor, n.r.) ori, de-a dreptul din alcool şi zahăr”, spune un alt producător de vin.
Sandu Crăciun, care face parte dintr-o mică asociaţie de producători, spune că din cele aproape 15 hectare de viţă de vie a rămas cu cu jumătate, restul fiind nevoit să le dea în arendă.
“Eu cred că se doreşte distrugerea producţiei interne de vin pentru ca UE să poată controla această piaţă. În momentul de faţă, sunt alte ţări cunoscute pentru vin, iar România, care are o suprafaţă destul de mare cultivată cu viţă de vie trebuie să producă altceva. Altfel, de ce Guvernul ar încuraja, cu bani de la Uniunea Europeană să se defriseze viţa de vie. În momentul de faţă, cei care defrişează un hectar de vie primesc 7.000 de euro”, spune Crăciun.
Pentru ca lucrurile să fie cât mai clare pentru producătorii de vin din ţară, importurile de vin din ţările UE sunt scutite de orice taxă. România ocupă locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie de 186.900 hectare. Potrivit informaţiilor oficiale, producţia medie anuală de vin este de 5,5 – 6 milioane hectolitri. (Răzvan Robu)
Berea nu-i ca vinul
Conform ultimelor date, în România sunt cultivate circa 180.000 de hectare cu viţă de vie. Dintre acestea, 50.000 sunt cu soiuri nobile, iar pe 30.000 de hectare cunt plantate soiuri hibride. Restul suprafeţei de viţă de vie aparţine micilor producători şi nu este clasificată pentru că nu există date suficiente. Conform noilor norme europene, cel puţin 30.000 de hectare de viţă de vie (cele plantate cu soiuri hibride) trebuie să dispară. În privinţa vinului, anul trecut s-au produs circa 5,5 milioane hectolitri, din care circa 1,5 milioane de hectolitri au fost declarate că s-au comercializat. Restul reprezintă auto-consum şi piaţă neagră, cantitate estimată la aproximativ 100 milioane euro pentru statul român. Conform PNVV, preţul unui litru de vin de masă produs în ţară este aproape dublu faţă de cel importat, 0,4-0,5 euro faţă de 0,25-0,35 euro. Consumul de bere a fost, anul trecut, de 17,6 milioane hectolitri, de trei ori mai mare decât cel de vin.
La un şpriţ de bancă
Şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este producător de vin. El deţine “Casa Isărescu” de la Drăgăşani. El vinifică struguri din soiul Cramposie. Singurul loc unde se poate servi vinul şefului BNR este hotelul Plaza Hotel din Bucureşti, ori la domiciliul Guvernatorului. Somelierii recomandă ca vinul lui Isărescu să fie servit rece, la un meniu cu paste, fructe de mare sau peste.
În 2010 se bea Tămâioasă
În urmă cu o lună de zile, la Timişoara a avut loc un eveniment cu degustare de vinuri la care şapte specialişti oenologi au desemnat Tămâioasa ca fiind cel mai bun vin al anului. Fie că e vorba despre “Comoara Pivniţei”, de la Vincon Vrancea (2006) sau despre “Pietroasa Veche”, de la USAMV – SCDVV Pietroasa (1986), acest vin poate fi pus în valoare prin învechirea sticlei sau prin patina soiului, caz în care poate fi servit mai devreme.
