Motivele din spatele condamnarii Danei Hosu

În urma unui proces care a durat aproximativ cinci săptămâni, Dana Hosu şi soţii Rostaş au fost condamnaţi la o pedeapsă de 2 ani cu executare. Cei trei au fost acuzaţi de procurori de mărturie mincinoasă în urma declaraţiilor date în dosarul „Jaf la BT”; în care Andrei Hosu şi Bogdan Baciu sunt judecaţi  pentru spargerea de la Banca Transilvania, din luna februarie 2009. Împotriva acestei sentinţe, a fost declarat apel care va avea primul termen pe data de 18 octombrie 2010.

Gazeta de Cluj vă prezintă motivele care au dus la condamnarea Danei Hosu şi a soţilor Rostaş, motive care au fost bazate pe situaţia de fapt ce reiese din declaraţiile diversilor martori si a înregistrărilor telefonice.

Anchetaţi pe parcursul derulării procesului penal, instanţa a apreciat că inculpataţii nu au cooperat cu organele judiciare, „având o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele, refuzând sa dea declaraţii cu privire la învinurirea respectivă, în prezenta apărătorului desemnat din oficiu ca apoi în prezenţa apărătorului ales să se procedeze la audierea acestora”
Tot în motivarea sentinţei se arată, cu privire la primul termen de jduecată, că „pentru a valorifica dreptul şi interesele legitime, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă iar exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut”.

La primul termen în faţa instanşei de judecată, deşi Dana Hosu şi soţii Rostaş au solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi putea angaja un avocat care să îi reprezinte, judecatoarul a respins cererea.

În adoptarea acestei soluţii au fost invocate dispoziţiile privitoare la buna-credinţă în exercitarea drepturilor procesuale, exercitarea lor făcându-se potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. S-a apreciat că, din atitudinea adoptată de inculpaţi reiese reaua lor credinţă în folosirea dreptului la apărare . S-a considerat că inculpaţii au manifestat pasivitate şi indiferenţă întrucât, deşi au avut timpul necesar angajării unui apărător precum şi posibilitatea studierii dosarului, nu şi-au angajat apărător până la primul termen de judecată. Instanţa a considerat că procedând astfel, inculpaţii au folosit astfel în mod abuziv dreptul la apărare pentru a tergiversa soluţionarea procesului în scopul de a îndepărta stabilirea cu caracter definitiv a eventualei lor răspunderi pentru faptele ce le sunt imputate.

Motivele de fapt

Cu privire la starea de fapt care a dus la luarea horărârii de condamnare, constituie elemente importante declaraţiile date de către inculpaţi, declaraţiile martorilor şi înregistrările telefonice aflate la dosar.

„Inculpaţii Dana Hosu şi soţii Rostaş, au făcut afirmaţii vădit nefondate, asupra împrejurărilor esenţiale despre care au fost întrebaţi, susţinâns în mod necorespunzător adevărul că Andrei Hosu s-ar fi aflat împreună cu ei la data şi momentul comiterii jafului de la BT, încercând astfel să-l scape pe Andrei Hosu de răspunderea penală pentru fapta comisă.”, se arată în motivare.
Din raportul de constatare cu nr.388733/03.03.2010 întocmit de I.P.J Cluj- Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor, rezultă că în ziua de 13.02.2009, până la ora de 15:16:52, cartela lui Andrei Hosu a fost localizată în zona centrală a oraşului, mai precis pe strada Eroilor, iar ulterior în Piaţa Unirii nr.6A.
Din raport reiese însă că după ora 15:16:52 , cartela nu se mai află în zona centrală, dimpotrivă, la ora 16:59:04, ea fiind localizată într-o arie geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe str. Parâng nr.19, într-o zonă aflată în imediata vecinătate a sucursalei BT jefuite.

Instanţa a considerat că astfel alibi-ul invocat de Andrei Hosu este în totalitate infirmat, fiind vîdit şi caracterul mincinos al afirmaţiilor făcute de Dana Hosu şi de soţii Rostaş.

Dana Hosu a fost audiată ca martor la data de 25.01.2010, şi a susţinut că ea, împreună cu Andrei Hosu, în după masa zilei de 13.02.2009, după plecarea de la biroul notarial, s-au deplasat la un magazin Orange din zona centrală, după care au mers la restaurantul „Meteor” de pe str. Eroilor, la care ar fi ajuns în jurul orei 15:40 , unde s-au întâlnit cu soţii Rostaş şi cu Hosu Ioan. Cele cinci persoane ar fi rămas în restaurant circa oră, după care ar fi pornit cu maşina, în jurul orei 16:40 înspre Mănăştur.

Instanţa a considerat că din întreg cuprinsul declaraţiei date în calitate de martor reiese modul în care Dana Hosu a încercat să inducă în eroare organele judiciare, încercând în mod să acrediteze ideea că Andrei Hosu s-ar fi aflat tot timpul cu ea, în perioada comiterii jafului, şi că ar fi ajuns împreună cu acesta, cu maşina, în zona magazinului ABC, la un moment în timp situat după comiterea jafului, când erau deja transmise ştiri prin mass-media. Tot astfel, în urma analizei raportului mai sus menţionat, judecătorul a apreciat ca fiind imposibil ca doar în aproximativ şase minute ( 16:47-16:52), ca posturile de televiziune să fi început deja să transmită ştiri despre tâlharie, ştiri care să fie urmărite de martorul Gaspar Csaba, iar acesta, după ce a ieşit din casă, în timp ce se îndrepta spre ABC-ul deţinut de familia Hosu, să povestească aceste ştiri Danei Hosu, aşa cum susţine aceasta, după coborârea din autorturism.

De asemenea, martorul Miclăuş Liviu, audiat în faza de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales, a contrazis afirmaţiile Danei Hosu, artând că: „ Eu nu i-am văzut pe Hosu Ioan şi Dana când au coborât din maşină în ziua de 13.02.2009, au i-am găsit direct în magazin şi nu cunosc ora la care aceştia au ajuns acolo”. În aceeaşi declaraţie, martorul susţine că nu îşi aminteşte să-l fi văzut pe Andrei Hosu în acel loc, în grupul de băieţi de la bloc, şi nici pe cei doi soţi Rostaş. Ulterior audiat în faţa instanţei de judecată, martorul a prezentat o nouă versiune faţă de cele relatate anterior, astfel reţinând că în data de 13.02.2009, când a ajuns pe Aleea Moldoveanu, a coborât din maşină când s-a şi întâlnit cu soţii Rostaş, iar la scurt timp l-a văzut şi pe Andrei Hosu în grupul băieţilor din jurul blocului. După acel moment, Miclăuş, a mai declarat că s-a întâlnit şi cu Hosu Ioan şi Hosu Dana, cărora le-a povestit despre jaf.

Cu privire la acelaşi martori, căruia ulterior procuroii i-au făcut plângere pentru mărturie mincinoasă, este relevantă convorbirea interceptată la data de 21.01.2010. În această convorbire, Dana Hosu relatează unei persoane următoarele: „ da, omu care l-am găsit, care-i ştiu numele şi tot-tot-tot,m care şi-o adus aminte perfect că l-o văzut pe Andrei că s-o dat jos din maşină şi o venit spre apartament cu Viorica şi Victor ( nr. Rostaş ) şi Dănuţ o rămas afară şi îi explica el la Dănuţ cum l-o oprit poliţia că s-o făcut jaf şi o zis că şi cum o luat berile de la magazin, tu alea două beri. D-apăi zice tu nu-ţi aminteşti, ba da am ştiut că sunt oameni, că m-am întâlnit cu cineva, da n-am ştiut sigur cu cine..”

Instanţa a considerat că Dana Hosu, pe tot parcursul urmăririi penale, a încercat să dicute cu diverşi martori, şi le-a solicitat în mod repetat să-şi „reamintească” împrejurările din data de 13.02.2009. Un exemplu relevant, în viziunea instanţei, îl constituie discuţiile repetate ale Danei Hosu cu notarul public Vişan Ioana Almira. În acest sens, este indicată convorbirea din data de 20.01.2010, redate în procesul-verbal întocmit la data de 11.02.2010. În cadrul acestei discuţii, Dana Hosu îi solicită notarului să îşi amintească că în ziua jafului la biroul notarial ar fi fost şi Andrei Hosu, spunându-i acesteia : ” eu am cerut să mă ajutaţi, dacă vă aduceţi aminte şi dacă se..”. În luarea hotărârii de condamnare, judecătorul a apreciat aceste încercări de a discuta cu martorii, înainte ca aceştia să fie audiaţi de organele judiciare, ca fiind încercări de a-i influenţa pe aceştia, pentru ai determina să declare în sensul dorit.

Din conţinutul convorbirii telefonice înregistrată la data de 20.01.2010 rezultă că Dana Hosu a luat legătura cu Viorica Rostaş. Dana Hosu a întrebat-o dacă îşi mai aminteşte ce au făcut după ce au plecat de la notar, spunându-i: „ Vă aduceţi aminte! Ne-am dus să mâncăm?”. Rostaş Viorica a răspuns: „Dană, noi am luat în colo cătă troleu şi am venit acasă la Reghin”. Văzând că martora nu confirmă versiunea privind deplasarea la restaurant, după plecarea de la biroul notarial, Dana Hosu îi spune: „ Nu Viorica. Viorica lasă că vrobim aici.. la troleu. No bine, vorbim aici când ajungi”.

„Această discuţie este pe deplin relevantă în ceea ce priveşte sinceritatea inculpatei, precum şi modul în care a acţionat pentru influenţarea martorilor”, consiră judecătorul.

Importanţa circumstaţelor personale în stabilirea pedepselor

Judecătorul a apreciat că Dana Hosu, care în data de 25.01.2010 a fost audiată ca martor, a făcut declaraţii minicinoase asupra împrejurărilor cauzei, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin 1, Codul Penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 CP, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, urmările produse dar nu în ultimul rând atitudinea inculpaţilor. Instanţa a avut în vedere circumstanţele reale ale inculpaţilor, precum şi persoana în concret a acestora. „Instanţa consideră că faptele comise sunt neândoielnic grave, iar atitudinea inculpaţilor demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme”, se arată în dosar.

De altă parte, lipsa antecedentelor penale, a fost luată în vedere de către instanţă la momentul individualizării pedepsei, nu ca şi circumstanţă atenuantă de natură a conduce la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, nefiind justificată reţinerea cu acest titlu în favoarea inculpaţilor. Instanţa a reţinut că întreaga activitate infracţională a fost pusă la cale de Dana Hosu, „care este creierul întregii operaţiuni”.

Condirând elementele de fapt şi de drept, judecătorul a apreciat că o pedeapsă de 2 ani cu executare, este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale. „Doar o pedeapsă cu executare  în regim privativ de libertate poate să atingă scopul prevăzut de către lege”, se arată în motivare.

Nu au fost luate în vedere ca o consecinţă atenuantă, relaţia de rudenie a Danei Hosu şi a soţilor Rostaş cu inculpatul Andrei Hosu, şi nici nivelul de educaţie al Vioricăi Hosu, persoană care este analfabetă şi care ar fi putut fi uşor influenţată.

Criteriile de individualizare a pedepselor:

1)    Dispoziţiile părtii generale a Codului Penal
Aceste dispoziţii se pot referi la aplicarea în timp şi spaţiu a legii penale, la forma consumată ori de tentativă în care s-a realizat infracţiunea, la contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.
2)    Limitele de pedeapsă fixate în partea specială
3)    Gradul de pericol social al faptei săvârşite
Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dăcă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se apreciază acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecator.
4)     Persoana faptuitorului
Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui făptuitor în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Sabin Ripan