Bisericile de lemn din Transilvania se prabusesc sub nepasarea statului

Un număr mare de biserici de lemn din Transilvania, construite în urmă cu câteva secole, este în pericol de degradare ireversibilă. Acestea sunt ameninţate de nepăsarea autorităţilor care ar trebui să protejeze patrimoniul naţional. Unele dintre bisericile din Munţii Apuseni au fost întreţinute sau restaurate cu bani din surse private, pe când altora li se şterg picturile de o deosebită valoare artistică şi istorică sau chiar se dărâmă sub povara vremii. Guvernul a promis bani pentru reabilitarea a 60 de lăcaşuri de cult din lemn, însă aceste fonduri nu au fost virate către cei care s-au angajat să le restaureze.

Dintre bisericile de lemn construite în urmă cu sute de ani în Transilvania, doar o parte au fost restaurate, majoritatea fiind ameninţate cu distrugerea ireversibilă, în lipsa banilor şi programelor pentru întreţinerea lor.

Restaurări cu bani strânşi de organizaţii

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru patrimoniu prezintă istoria şi potenţialul pentru restaurare a mai multe biserici din Transilvania. În judeţul Alba, de exemplu, există peste 40 de biserici de lemn. Biserica din Vidra, din Munţii Apuseni, a fost construită în urmă cu trei secole şi păstrează pictura originală din 1790. Şansa bisericii de a fi restaurată stă în mâinile mediului privat, Uniunea ”Munţii Apuseni” încercând să strângă banii necesari pentru reparaţii. Biserica de lemn de la Găbud, adusă în sat în 1875 din Gheja, localitate înglobată azi oraşului Luduş, nu are nici măcar această şansă, iar picturile murale realizate în urmă cu aproape 250 de ani riscă să se şteargă pentru totdeauna. Tot în Alba, la Pianu de Sus, pictura din interiorul bisericii de lemn a fost realizată pe pânză lipită pe pereţi. Aceasta a beneficiat de reparaţii succesive, inclusiv acoperişul de şindrilă fiind schimbat.
În comuna Ocoliş, pe cursul mijlociu al Văii Arieşului, se găseşte o biserică ale cărei picturi murale sunt cel puţin inedite. Pereţii au fost acoperiţi cu o pânză din cânepă, ţesută de femeile din sat, pe care doi meşteri zugravi ai zonei au realizat pictura. Printre icoanele cu sfinţi, cei doi meşteri au pictat şi câteva scene cu diavoli, realizaţi într-o manieră aparte. Într-o pictură situată faţă în faţă cu altarul este reprezentată Judecata de apoi, în care diavolii împing un  grup de femei dezbrăcate spre gura unui peşte. Biserica de lemn este considerată monument istoric, dar se deteriorează din cauza lipsei de fonduri pentru restaurare. Biserica de la Gârda de Sus, deşi a fost inclusă într-un proiect de restaurare în valoare de 250.000 de lei, a suferit deteriorări care cu greu vor putea fi şterse. Pictura din acest lăcaş de cult datează din 1804 şi este foarte valoroasă din punct de vedere artistic şi istoric pentru că a fost păstrată integral.

Cea mai veche biserică din Transilvania

Cea mai veche biserică de lemn din Apuseni este cea de la Lupşa, care în mod surprinzător s-a păstrat mai bine decât bisericile construite mai recent. Conform unui document publicat la Blaj, în 1900, pe aşezământul respectiv a fost ridicată biserica de lemn a Mănăstirii Lupşa, în anul 1429, ocrotită de Sfântul Nicolae, protector al locuitorilor Vaii Arieşului în secolele XIV-XV. În 1694, în urma primei restaurări cunoscute a bisericii este realizat un tavan de factură renascentistă şi o inscripţie în limba latină, care reprezintă prima atestare documentară a bisericii. Biserica a fost trecută, la un moment dat, pe lista construcţiilor care urmau să fie dărâmate de către Imperiul Habsburgic. Trimisul Curţii, generalul Bukov, a vrut să o incendieze, însă a fost rugat în genunchi de către episcopul unit Petru Paul Aron să o cruţe. După insistenţele acestuia, la 9 octombrie 1762, a fost declarată "per antiquum", o bijuterie a coroanei imperiale, şi nu a mai fost dărâmată. Câţiva ani mai târziu, acolo funcţiona singura şcoală din regiune şi una dintre primele din Transilvania, unitate de învăţământ care a funcţionat până în 1848, când a fost mutată în sat.
Consiliul Judeţean Alba a inclus opt biserici într-un proiect de restaurare demarat la începutul anului 2008. ”Cele opt lăcaşuri de cult propuse spre finanţare au fost selectate de o comisie formată la nivelul Consiliului Judeţean Alba, ţinându-se cont de gradul de degradare, importanţa istorică, artistică şi zona turistică în care se află”, a declarat Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean, citat de România Liberă.

În judeţul Cluj, picturile murale se şterg treptat

Printre bisericile de lemn din judeţul Cluj incluse în raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu ca elemente de patrimoniu ”agresate” se numără biserica din Câlna şi cea din Cremenea. Picturile acestor biserici au „suferit şi suferă un tratament discriminatoriu în raport cu arhitectura”, iar efortul restauratorilor este infim în comparaţie cu numărul distrugerilor. Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Câlna, comuna Vad a fost construită în secolul XVII, „păstrează încă etapele succesive ale picturilor murale executate în tempera şi a căror conservare necesită o intervenţie urgentă. Asemenea multor alte cazuri de pictură ţărănească din bisericile de lemn din Transilvania, tehnica fragilă cu liant organic, aplicată într-un microclimat cu precipitaţii abundente şi mari variaţii termice, stă la baza degradărilor grave pentru a căror remediere nu există un program de ansamblu coerent şi de lungă durată. La fel este cazul şi cu biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Cremenea, comuna Bobâlna. Pictura murală în tempera de aici a fost afectată de reparaţiile succesive ale bisericii şi necesită introducerea într-un program de conservare în care să reprezinte o prioritate.

Proiect pentru reabilitarea a 60 de biserici de lemn

Evenimentul Zilei a dezvăluit un proiect de reabilitare a 60 de lăcaşuri de cult din lemn, parte din patrimoniul naţional, care s-a blocat pentru că fondurile de la Guvern nu au mai venit niciodată. Bisericile incluse pe această listă sunt la un pas de distrugere, în special în eventualitatea unor condiţii meteorologice nefavorabile, iar banii s-ar putea să vină deja prea târziu.
Proiectul ”60 de biserici de lemn” a fost iniţiat în 2007 de Fundaţia Dala, în colaborare cu Ordinul Arhitecţilor din România, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu şi Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Iniţiatorii proiectului şi-au propus să restaureze şi să reintroducă în viaţa comunităţilor 60 de biserici de lemn din judeţele Hunedoara, Sibiu, Vâlcea şi Gorj.Cu ajutorul unei donaţii de 7.000 de euro din partea lui Şerban Cantacuzino, cei implicaţi în proiect au reuşit să facă primele demersuri – au efectuat relevee, au întocmit documentaţii, au elaborat proiecte de restaurare şi chiar au efectuat intervenţiile de urgenţă pentru salvarea bisericilor care stăteau să se prăbuşească.

Banii promişi de Guvern nu au mai ajuns

În primăvara acestui an, în patru locaţii urmau să se organizeze ateliere pentru restaurarea bisericilor de lemn din localităţile respective. În decursul anului urmau să fie realizate intervenţii de consolidare la mai multe biserici din cele 60. Deşi în octombrie 2009, Guvernul a promis autorităţilor din cele patru judeţe că vor primi bani pentru restaurarea bisericilor de lemn, aceştia nu au fost viraţi niciodată de Ministerul Dezvoltării şi Turismului.
”Pentru Hunedoara, Ministerul Turismului anunţase că a alocat 400.000 de euro, iar pentru Sibiu – 140.000. Banii au fost însă blocaţi de Ministerul Finanţelor, din câte am înţeles noi. La Gorj şi Vâlcea s-au alocat bani în 2009, însă autorităţile din domeniu din cele două judeţe nu s-au mişcat destul de repede. Banii au fost returnaţi şi realocaţi în toamna anului trecut, dar tot nu au ajuns la destinaţie. Este vorba despre alţi 350.000 de euro. În aceste condiţii, proiectul nostru este blocat. Între timp, Bolta bisericii din Urşi s-a prăbuşit deja. Străinii ne-au spus tot timpul că avem un patrimoniu impresionant, dar văd că degeaba. Nu văd în ce fel s-ar mai putea continua fără bani acest proiect, în condiţiile în care şefii direcţiilor pentru cultură din judeţe se schimbă o dată la şase luni şi cu fiecare dintre ei trebuie să pierzi timp pentru a-i explica din nou ce şi cum vrei să faci. Nu a fost decât o pierdere de timp, cu toate că există disponibilitate de ajutor din partea unor instituţii universitare din ţară şi din străinătate. Nu există voinţă la nivelul instituţiilor statului, iar atunci când apare un asemenea proiect e parazitat de tot soiul de specialişti care lucrează cu acele instituţii şi care sunt şi implicaţi politic”, a declarat pentru Evenimentul Zilei Ovidiu Daneş, preşedintele Fundaţiei Dala. Singura şansă de salvare a bisericilor, este de părere acesta, sunt proiectele private.

Diana Gabor