Zilnic, minut de minut, oră de oră, 24 din 24 ore, la televiziunile care sunt din abundenţă în România, tot românul îşi dă cu părerea despre orice, de care de cele mai multe ori nu au cunoştinţă. Ei vorbesc dezinvolt şi cu singuranţa indiscutabilă a specialiştilor, ei ştiu cu certitudine despre cum funcţionează diverse instituţii ale statului, cum sunt finanţate, cine le conduce, ce probleme structurale au, ba chiar vin cu soluţii cum ar putea fi rezolvate eventuale carenţe sau turpitudini ale acestora. Ei, de multe ori nu ştiu nici cum îi cheamă, având probleme personale grave şi uneori stau rău chiar cu propria moralitate, în timp ce ne ceartă pe noi toţi, care suntem consumatori de informaţii şi dorinici de a afla în ce lume trăim, ba chiar dorind să fim racordaţi la evenimentele cotidiene în perpetuă mişcare, într-o lume informatizată.
Aceşti neica nimeni, care şi-au arogat titulatura de deontologi, analişti, specialişti şi, de ce nu, deveniţi peste noapte jurnalişti de investigaţie, deşi ei nu au studii în specialitatea jurnalism, şi-au făcut un obicei de a ocupa spaţiul media zilnic, alergând disperaţi, cu „limba scoasă” cum s-ar spune, de la o televiziune la alta, nespunând altceva decât aceleaşi păreri plicticoase, lipsite de substanţă, cu un apetit mărit de a vorbi doar aşa, de formă, fără fond.
Ce ţine de domeniul fantasticului este că această specie de oameni, ştiu absolut tot, ei au păreri la fel de incompetente indiferent de domeniul abordat, fie că se vorbeşte despre cultură, învăţământ, sănătate, siguranţă naţională şi securitatea personală, despre salarizare şi pensionare, despre încălcarea legilor ţării, despre viol şi violatori, despre codul penal şi de procedură penală, codul fiscal şi de procedură fiscală, codul vamal, despre armată şi poliţie, despre SRI, SIE, DNA, Parchet General, ANI, CNSAS şi, desigur, cum trebuie gestionat actul de justiţie, ce soluţie trebuie să dea judecătorii de la Judecătorii, Tribunale, Curţi de Apel şi de la ICCJ, în orice fel de proces penal, civil, comercial sau de contencios administrativ.
Ei sunt cei care devin cei mai înverşunaţi critici la subiectele care apar zilnic în lume, fără să stăpânească fenomenele.
Spre exemplu, dintr-o dată s-au luminat când a apărut un viol în grup, pe care imediat l-au amendat şi l-au tratat de parcă până la acest moment nu ar fi existat astfel de infracţiuni abominabile şi, brusc, l-au poziţionat pe treapta nr.2 de periculozitate, care ne-a transformat într-o ţară de violatori, după ce au constatat că zilnic, în nu ştiu ce colţ de ţară, s-a comis un act de viol, cu consecinţe uneori iremediabile.
În mod similar, dacă poliţistul cu vechi state în Poliţia Rutieră, cu peste 23 de ani în câmpul muncii, cunoscut cu vestita poreclă „Dulăul”, nu ar fi decedat în urma luării pe capota unui bolid de către un conducător auto beat, toţi aceşti deontologi, care nu au comentat nimic atunci când Codul Penal şi Statutul Poliţistului au trecut „pe neobservate” prin Parlamentul României, prin asumare de răspundere guvernamentală, cer acum, fără o analiză prealabilă, modificări majore în legislaţie, inclusiv folosirea armamentului din dotare de către poliţişti, fără să se gândească că există riscul ca şi persoane nevinovate să devină victime. Iluminarea lor s-a produs doar după ce, brusc, televiziunile au adus în faţa opiniei publice nenumărate cazuri de agresiune fizică împotriva lucrătorilor de poliţie.
Deşi puţini, mai sunt cei care, spre cinstea lor, din respect faţă de propria persoană, abordează echilibrat orice eveniment, fără a pretinde că deţin adevărul absolut şi că sunt îndreptăţiţi să emită soluţii şi să dea verdicte, nealiniindu-se la marea masă a celor care nu spun nimic!
ANALIST POLITIC
Prof.univ.dr.Florentin SCALEŢCHI
