În timp ce Europa continentală construieşte ziduri la graniţe, nordicii au sărbătorit 15 ani de la inaugurarea unuia din cele mai impresionante poduri din Europa, care leagă Suedia de Danemarca peste strâmtoarea Øresund. De atunci, pe cele două maluri s-a coagulat o regiune ai cărei locuitori vorbesc limbi diferite, dar care se laudă cu o identitate comună.

Öresund (în suedeză Öresund) este strâmtoarea care desparte insula daneză Sjælland de cea mai sudică provincie a Suediei – Scania. Lăţimea sa este de 4 km în cel mai îngust loc, între Castelul Kronborg din Helsingør (Danemarca) şi oraşul Helsingborg din Scania (Suedia). Strâmtoarea a dat numele său şi regiunii Øresund, cu o populaţie de 3,8 milioane de locuitori pe ambele maluri ale sale.

Totodată, Øresund este una din cele trei strâmtori daneze care unesc Marea Baltică cu Oceanul Atlantic prin Kattegat, Skagerrak şi Marea Nordului, şi totodată este una din cele mai aglomerate căi maritime din lume.

Românii, în top 10 imigranţi

Oraşul Malmo, în care se poate ajunge cu avionul direct de pe Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, este a treia cea mai mare municipalitate din Suedia şi capitala regiunii Scania (unde sunt produse şi celebrele camioane are poartă numele acesteia). Malmo este mai aproape de Veneţia decât de Laponia şi în mod sigur mai aproape de capitala Danemarcei, Copenhaga, decât de cea a Suediei, Stockholm.

Malmo este unul din oraşele în care şi-ar dori probabil să ajungă refugiaţii din Estul Mijlociu, pentru că aici este una din cele mai mari comunităţi de Iranieni din zona scandinavă. Irakienii sunt cel mai mare grup de imigranţi, aproape 10.000 de persoane, mai mult chiar decât danezii de peste baltă care au ales să locuiască aici datorită costurilor mai scăzute, aproximativ 9000. În topul 10 al persoanelor de naţionalitate străină care locuiesc în Malmo, care reprezintă peste 14% din populaţie, se regăsesc şi românii, cu aproximativ 2000 de migranţi înregistraţi, dar numărul acestora ar putea fi mult mai mare.

Malmo a fost unul din oraşele cele mai industrializate ale Suediei, dar odată cu schimbările aduse de globalizare, s-a adaptat, dezvoltând o piaţă IT şi de biotehnologie în continuă creştere. Şi vechile clădiri industriale au fost convertite în muzee sau clădiri de birouri, iar astăzi zona fostului şantier naval este una din cele mai elegante şi exclusiviste din jumătatea de sud a Suediei, cu magazine de designer si restaurante cu stele Michelin.

Citește și:

Reteaua de spionaj cu legaturi la varf in Suedia

Post-industrializare cu stil

Aici se află şi celebrul Turning Torso, cea mai înaltă clădire din ţările nordice, inaugurat în urmă cu 10 ani. Turnul rezidenţial are o înălţime de 190 de metri, are 54 de etaje şi 147 de apartamente. A fost creat de arhitectul spaniol Santiago Calatrava şi a câştigat numeroase premii pentru structura sa ingenioasă.

Centrul vechi, în schimb, este pe măsura acestei municipalităţi cu o populaţie similară cu cea a oraşului Cluj-Napoca. Pietonalele cochete se intersectează în pieţe publice pline de turişti, iar clădirile impunătoare contrastează cu zonele unde s-au păstrat căsuţe tradiţionale, în stil danez, care acum adăpostesc cafenele sau magazine de suveniruri. Malmo este unul din oraşele lumii cele mai ”prietenoase” cu bicicliştii, lucru favorizat atât de amplasarea geografică, cât şi de infrastructură, astfel că traficul nu este niciodată o problemă, iar centrul oraşului nu este sufocat de maşini.

Universitatea din Malmo este relativ tânără, dar beneficiază de apropierea de oraşul Lund, unul din centrele academice cu tradiţie din zona scandinavă. Mulţi studenţi fac naveta între cele două oraşe, iar Universitatea din Lund chiar a deschis mai multe departamente în oraşul vecin.

Naveta nu este un lucru neobişnuit nici pentru cei care locuiesc aici, dar lucrează în Danemarca. Peste 20.000 de persoane fac acest lucru zilnic, traficul peste podul care leagă cele două ţări fiind în ambele direcţii. În Malmo există 291 de societăţi daneze, cu mii de angajaţi.

Podul controversat care a rupt gura târgului

Podul Øresund, care include un tunel de 3 km, dintre capitala Danemarcei Copenhaga şi cel mai mare oraş din Scania, Malmö, a fost inaugurat pe 1 iulie 2000, de regina Margareta a II-a a Danemarcei şi regele Carol al XVI-lea Gustaf al Suediei. Iniţiativa pentru construirea acestuia nu a fost primită cu entuziasm când Riksdag-ul şi Folketing-ul (parlamentele danez şi suedez) s-au hotărât, în vara anului 1991, să arunce un pod şi un tunel între Copenhaga si Malmö. Ecologiştii erau bine organizaţi şi au protestat masiv. Costul (3 miliarde de euro în total) a dat apă la moară adversarilor proiectului şi a generat nemulţumiri, în special în zonele îndepărtate, unde infrastructura ducea grav lipsă de investiţii.

După inaugurarea în mare pompă, care a atras curioşii, în prima lună, în jurul structurii, numărul de călători a scăzut, fiind departe de previziuni şi aşteptări. După aceste începuturi laborioase, traficul s-a înteţit, schimburile comerciale şi acordurile de cooperare s-au intensificat şi au devenit mai constructive între cele unsprezece universităţi şi şcoli superioare situate în regiunea Øresund.

Traficul automobilelor a crescut cu 141% din primul an complet de funcţionare, în 2001. În 2009, o medie de 72.000 de persoane au traversat podul în fiecare zi – 41 300 cu maşina, 30 400 cu trenul, fie peste 26 de milioane de oameni pe an. Înainte de construcţia podului, erau recenzaţi doar 2.000 de lucrători transfrontalieri în ambele ţări. În 2009 erau 20 400. 95% dintre ei trăiesc în Suedia şi lucrează în Danemarca.

Vărul relaxat al suedezilor

Unul din motivele pentru care danezii nu au fost încântaţi de construirea podului ţine şi de viziunea lor despre suedezi, pe care îi consideră nişte austeri înţepaţi şi reţinuţi. De îndată ce ajungi în Copenhaga îţi dai seama de ce: capitala Danemarcei este un oraş vibrant, mereu plin de oameni care vor să se distreze, şi care nu au oră de mers la culcare la fel ca vecinii lor de peste baltă, unde după o anumită oră nu se mai servesc băuturi alcoolice.

Copenhaga, dincolo de specificul local, are toate ingredientele unei capitale europene, în care ai ce vizita. Chiar peste drum de Primărie, în Parcul Tivoli, al doilea ca vechime din lume, este cel mai vizitat parc de amuzament din Scandinavia şi al treilea, ca număr de vizitatori, din Europa.

Pentru cei fascinaţi de regalitate, Copenhaga nu duce lipsă de palate. la Cristiansborg este sediul Parlamentului danez (Folketing), biroul primului ministru şi sediul Curţii Supreme daneze, iar câteva părţi ale palatului sunt folosite de monarhia daneză, aici fiind Capela regală, camerele de recepţie şi grajdurile regale.

Pe urmele regalităţii

Palatul Amalienborg datează din 1700 şi este considerat unul dintre cele mai reprezentative obiective arhitectonice daneze în stil rococo. Complexul este compus din patru clădiri identice şi este reşedinţa principală a Reginei Danemarcei. Atunci când steagul este arborat, înseamnă că regina se afla acolo. În prezent, publicul poate vizita două dintre palate. Amalienborg este cunoscut şi pentru Gărzile Regale Daneze, care patrulează în perimetrul complexului de palate. În fiecare zi ele mărşăluiesc pe străzile din Copenhaga, plecând la 11:30 de la Castelul Rosenborg şi executând schimbarea gărzii în faţa Palatului Amalienborg la ora 12:00. Spectacolul este urmărit de sute de turişti din toate colţurile lumii şi reprezintă una dintre atracţiile principale ale oraşului.

Castelul Rosenborg, în stil renascentist olandez, a fost proiectat de regele Christian al IV-lea şi a servit drept reşedinţă pentru el până la moartea sa în 1648. Astăzi, castelul este o importantă instituţie culturală, luând rolul de muzeu public ce detaliază istoria familiei regale din Danemarca, precum şi rolul de depozit pentru bijuteriile coroanei şi regalia regală, care sunt păstrate în camerele castelului şi pot fi văzute de public. Magnificele grădini ale castelului sunt o relaxare binevenită din agitaţia oraşului.

Cea mai iubită fată din Danemarca 

Mica Sirenă, amplasată pe o stâncă rotundă din portul Langelinie, este una dintre cele mai cunoscute atracţii turistice din Danemarca. Sculptura, cu o înălţime de 1,25 m şi o greutate de 175 kg, expusă festiv la data de 25 august 1913, este creaţia sculptorului Edvard Eriksen. Capul sirenei a fost modelat după balerina Ellen Price, iar trupul nud după corpul soţiei sculptorului. Anual, sculptura este admirată de peste un milion de turişti. De menţionat că originalul sculpturii se află păstrat într-un loc secret din Danemarca, în port aflându-se în prezent numai o copie.