Amanarea in cazul Paskany, preludiul unui proces lung si inutil

Primul termen de judecată în cazul apelului declarat împotriva sentinţei prin care omul de afaceri Arpad Paskany a fost achitat de acuzaţia de iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional organizat a debutat cu o amânare. Acesta a depus o cerere de amânare în vedere angajării unui apărător. Tot la termenul din 13 septembrie, judecătorul Adina Lupea a depus o cerere de abţinere pe motiv că a fost martor în dosarul „Gazeta", din care a fost desprins dosarul lui Arpad Paszkany. Următorul termen de judecată a fost stabilit pe data de 11 octombrie 2010.

Chestiuni procedurale şi motivele apelului

Din punct de vedere procedural, apelul este introdus sub forma  unei cereri de apel, care trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute de Codul de Procedurã Penalã. Una dintre condiţiile pe care trebuie să le respecte apelul este ca acesta să fie admisibil, adică să atace o hotărâre judecătorească susceptibilă de atac cu apel ,sentinţe sau încheieri.

În procesul penal motivarea apelului nu reprezintă o condiţie obligatorie, instanţa de apel putând examina fondul cauzei chiar fără exprimarea scrisă a motivelor de apel. În cazul în care este făcută, motivarea apelului presupune justificarea folosirii acestei cãi de atac de cãtre titular şi are rolul de a preciza şi delimita cadrul discuţiei în faţa instanţei de control şi al judecãţii acestei instanţe.

În motivarea apelului contra omului de afaceri  Arpad Paskany,  procurorii consideră că, deşi în cauză a fost formulată o cerere de recuzare întemeiată a magistratului investit cu judecarea cauzei , acesta nu a procedat la abţinere. Astfel, judecătorul cauzei, în cursul urmăririi penale a soluţionat plângerea formulată de Arpad Paskany împotriva ordonanţei prin care DIICOT –Serviciul Teritorial Cluj a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. În cauza penală privind pe patronul Gazetei de Cluj, Liviu Man şi alţii, cauză din care este disjuns dosarul privindu-l pe Arpad Paskany, acelaşi magistrat a dispus luarea măsurii preventive privative de libertate faţă de persoanele cercetate în prezent de către Tribunalul Brăila în dosarul nr. 969/113/2007.  Parchetul consideră că instanţa de judecată nu a luat măsurile necesare în ceea ce priveşte soluţionarea legală a laturii civile a cauzei, respingând cererile DIICOT-ST Cluj de introducere în cauză, în calitate de parte civilă a Sc Build Corp Srl şi respectiv de parte responsabilă civilmente a Sc Southeast European Euromentor Srl. Sc Build Corp Srl nu a avut astfel oportunitatea de a se constitui parte civilă în cauză. Tot astfel, conform procurorilor, audierile martorilor din cauză, în unele situaţii, s-au făcut în mod tendenţios, cu referire la solicitările instanţei pentru respectivii martori (de profesie avocaţi), de a preciza dacă în cauză sunt sau nu întrunite elementele cosntitutive ale infracţiunii supuse judecăţii.  

Un alt motiv de apel este acela că, în cursul judecăţii, în pofida opoziţiei reprezentanţilor DIICOT-ST Cluj, instanţa de judecată a încuvinţat şi administrat proba testimonială cu privire la Liviu Man şi Mureşan Aurel, deşi procurorul de şedinţă a subliniat faptul că aceste persoane nu puteau fi audiate decât în calitate de inculpaţi, prezenta cauză reprezentând disjungerea cauzei de bază privindu-l pe Liviu Man. Cu toate acestea este interesant faptul că Adrian Avarvarei a putut fi audiat ca martor, el fiind  martorul procurorilor DIICOT in acelasi dosar Gazeta.  În cauză procurorul de sedinţă s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă faţă de martorii Iordăchescu Constantin-Eugen, Bucerzan Călin- Eugen şi Horoba George Ioan, persoane care, în opinia DIICOT ar fi denaturat adevărul privind faptele întâmplate. În cazul martorului Iordăchescu Constantin-Eugen, depoziţia acestuia din faţa instanţei de judecată este, potrivit DIICOT în totală contradicţie cu cea dată în faza de urmărire penală şi aceste contradicţii privesc aspecte esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Cu privire la aceste acuzaţii de mărturie minicnoasă, procurorii au decis ulterior scoaterea de sub urmărire penală.  Tot potrivit DIICOT, citarea părţii vătămate Iulian Dascălu constă un alt motiv de apel. Cu alte cuvinte, instanţa de  judecată nu a manifestat rol activ cu privire la citarea şi audierea părţii vătămate Iulian Dascălu , deşi aceasta a fost prezentă personal doar  la un singur  termen de judecată. Practic, cercetarea judecătorească în prima instanţă s-a finalizat fără audierea părţii vătămate şi fără a se da citire declaraţiei acesteia din faza de urmărire penală, se explică în motivarea apelului. Culmea ironiei este faptul că la singurul termen la care a fost prezent Iulian Dascălu a lipsit procurorul DIICOT, judecătorul reprogramând de trei ori sedinţa in aceeasi zi. Pentru ca povestea să fie completă, pe când şi-a făcut apariţia reprezentantul ministerului public, Iulian Dascălu nu mai era de mult prezent.Nici n –a mai aparut vreodata la procesul intentat chiar de el .
 Tot instanţa de judecată a respins la ultimul termen toate solicitările procurorului de sedinţă privind efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului formând obiectul material al presurusei infracţiunii de şantaj supus judecăţii. Tot la ultimul termen, apărătorul înculpatului a depus, în probaţiune, mai multe seturi de acte, însumând sute de file, iar instanţa a încuvinţat proba cu înscrisuri cu referire la documentele depuse cu această ocazie, respingând însă solicitarea procurorului de şedinţă de a studia respectivele acte. Procurorii susţin că a fost respinsă şi cererea de a se amâna judecarea cauzei pentru ca procurorul de şedinţă să studieze înscrisurile depuse la ultimul termen

Scenarii posibile

Din punct de vedere al efectelor pe care le are asupra sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, apelul este suspensiv de executare, suspendănd executarea atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Apelul prezintă şi efect devolutiv, adică transmite cauza de la prima instanţă la instanţa de gradul al doilea cu toate chestiunile de fapt şi de drept pentru o nouă judecată în fond. Instanţa de apel va analiza cauza şi cu privire la părţile care nu au declarat apel, fără a le putea însă crea o situaţiea mai grea, după cum nu se poatea crea o situaţie mai grea nici pentru titularul care a declarat apelul. Instanţa poate soluţiona apelul prin două moduri, prin respingerea apelului ca nefondat, tardiv sau inadmisibil sau prin admiterea acestuia. În acest ultim caz, instanţa de apel poate pronunţa fie o hotărâre nouă, fie poate dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă sau, după caz, de instanţa compatentă, sau poate decide restituirea cauzei către procur pentru refacerea urmăririi penale.  Deliberând asupra apelului, instanţa se mai pronunţă şi asupra chestiunilor prealabile, cum ar fi repararea prejudiciului, asupra măsurilor asiguratorii sau cheltuielilor judiciare şi asupra reţinerii, arestării preventive, dacă este cazul. După pronunţarea deciziei instanţei de apel, hotărârea astfel pronunţată rămâne definitivă la data expirării termenului de recurs, la data retragerii recursului declarat împotriva deciziei instanţei de apel, sau la data respingerii recursului împotriva acesteia.

Andrei Tomoş