MASCARADA MILIARDELOR MITEI!
Organele statului nu fac nimic pentru a recupera banii pierduţi în scandalul achiziţionării frauduloase a restaurantului „Bucureşti”
Presa a dedicat spaţii ample scandalului arestării, în vara anului trecut, a celor trei directori ai Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor, Ioan Osoianu, Alin Silaghi şi Alin Stanca, pentru luare de mită, ca urmare a unui autodenunţ al unei femei din Oradea. Aceasta a sesizat procurorii în legătură cu achiziţionarea frauduloasă, la un preţ „umflat”, a restaurantului „Bucureşti” din Oradea, ca sediu al AJOFM Bihor, în urma unei înţelegeri înte ea şi directorii acestei instituţii, contra unui „comision” de 2,1 miliarde de lei. Prin această tranzacţie, statul român a fost păgubit cu o sumă impresionantă. Au fost arestaţi doar cei trei directori, deşi în seama denunţătoarei, după cum reiese din cele de mai jos, pot fi reţinute infracţiuni cel puţin la fel de grave. În mod cu totul inexplicabil, eforturile magistraţilor şi ale instiuţiilor implicate în acest caz s-au îndreptat exclusiv împotriva directorilor şi angajaţilor AJOFM Bihor şi nimeni nu a solicitat anularea contractului şi recuperarea miliardelor plătite pentru imobilul supraevaluat.
Pentru început, să ne reamintim cum a prezentat scandalul achiziţionării restaurantului „Bucureşti” procurorul Ioan Moldovan, care la acea vreme era purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
O afacere tenebroasă
„În urma unui autodenunţ al părţii vătămate Cuibuş Maria, s-a reţinut, în baza probelor pe care le-am administrat că în luna decembrie 2001, învinuiţii au pretins două miliarde şapte sute de milioane de lei şi au primit în final două miliarde două sute de milioane, condiţionând achiziţionarea unui sediu (pentru AJOFM Bihor-n.n) de plata acestei sume. După perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, la 21 decembrie 2001, comisionul a fost încasat. Opt sute de milioane a luat Osoianu Ioan, şapte sute Silaghi Horea Alin şi şapte sute de milioane Stanca Alin Valentin. Faptele sunt dovedite şi sun recunoscute de Silaghi Alin şi Alin Stanca. Ioan Osoianu nu a recunoscut până la această oră acuzaţiile ce i se aduc. În bugetul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă s-a aprobat suma de 8,5 miliarde pentru achiziţionarea sau construirea unui sediu. După o înţelegere cu partea vătămată, învinuiţii au făcut un caiet de sarcini care «venea» exact pe fostul restaurant «Bucureşti». Au fost respinse alte trei oferte mai avantajoase şi în final s-a achiziţionat acest imobil ca sediu pentru suma de 8,5 miliarde, pe care Curtea de Conturi o consideră exagerată. Această chestiune e discutabilă dar fapt este că după virarea banilor în contul a două persoane fizice, una dintre acestea a scos, la data pe care am menţionat-o, 21 decembrie 2001, cash, această sumă, a pus-o în nişte plase de rafie şi, împreună cu doi cetăţeni, apropiaţi, au dus-o şi au predat-o învinuiţilor. În stradă, din portbagajul maşinii. Lui Osoianu i-au dus-o acasă”.
Procurorul Moldovan a precizat că cele 2,1 miliarde date ca şpagă de Maria Cuibuş a constituit subiectul unor neînţelegeri care au devenit de notorietate şi care au culminat în final cu autodenuţul acesteia.
„Există o explicaţie a atitudinii autodenunţătorului. Femeia aceasta a mai avut nişte probleme; a avut de plătit 300 de milioane statului în urma unui proces de lichidare judiciară şi atunci s-a gândit să le ceară înapoi (celor trei directori ai AJOFM Bihor-n.n.) câte 100 de milioane (e discutabil, din moment ce încasase jumătate din cele 8,5 miliarde-n.n.), socotind că le-a dat destul. A fost refuzată, i s-a spus că i se va da ceva, însă până la urmă nu i-au dat nimic. Putem spune că găsim explicaţia şi aici”.
Restaurantul „Bucreşti” fusese cumpărat anterior de firma EL&MA, la care Maria Cuibuş era asociată cu bucureşteanca Dorina Velicu, de la societatea orădeană CALYPSO S.A. la un preţ foare avantajos, după care S.C. EL&MA a vândut restaurantul, exact în perioada dinaintea încheierii tranzacţiei cu AJOFM Bihor, lui Cuibuş Maria, ca persoană fizică, contra sumei de…450 milioane de lei. După care, acelaşi imobil a fost revândut AJOFM Bihor cu 8,5 miliarde de lei. Culema este că ambele expertize, respectiv cea la care imobilul a fost evaluat la 450 de milioane, dar şi cea în care acelaşi local a fost expertizat la 8,5 miliarde, au fost efectuate de expertul tehnic Cornal Huplea, acelaşi om folosit ulterior de parchet pentru a-i înscena luarea de mită judecătoarei Elena Pop Blaga.
Ţapii ispăşitori
În urma autodenunţului Mariei Cuibuş, cei trei directori ai AJOFM Bihor au fost arestaţi. Lăsând la o parte vinovăţia acestora (unii dintre ei au fost deja condamnaţi pentru faptele lor), se impune precizarea că fără complicitatea unor angajaţi ai Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă-Bihor, nu s-ar fi reuşit această tranzacţie frauduloasă pe banii statului.
Presa nu a vorbit până acum despre acest subiect şi nimeni nu s-a întrebat de ce nu se face nimic pentru recuperarea prejudiciului. Curtea de Conturi Oradea a efectuat un control la AJOFM Bihor după izbucnirea scandalului, însă chiar şi constatările inspectorilor acestei instituţii încearcă mai mult să deturneze atenţia organelor de anchetă de la unul din principalii vinovaţi, respectiv Maria Cuibuş. În mod cu totul inexplicabil, Curtea de Conturi nu solicită anularea tranzacţiei şi recuperarea celor 8,5 miliarde. Mai mult, nu se constată nimic în sarcina denunţătoarei, principala beneficiară a afacerii făcute pe banii statului.
GAZETA de Oradea vă prezintă, în exclusivitate, constatările Curţii de Conturi Oradea la AJOFM Bihor privind achiziţionarea restaurantului „Bucureşti” ca sediu pentru această instituţie, precum şi motivele pentru care Mariei Cuibuş i s-ar putea pune cătuşele deîndată, dacă infractoarea nu ar fi protejata parchetului local.
„Cu privire la angajarea, ordonanţarea, lichidarea, plata şi înregistrarea cheltuielilor, controlul a constatat abateri de natură financiar-contabilă şi cauzatoare de prejudicii, astfel:…În urma verificării modului de utilizare a alocaţiilor bugetare pentru investiţii au fost constatate abateri financiare care au generat peoducerea de prejudicii în sumă de 1.265.000.000 lei. În fapt, AJOFM Bihor a primit alocaţii bugetare pentru achiziţionarea unui spaţiu necesar funcţionării agenţiei. AJOFM Bihor a făcut publică intenţia de a efectua achiziţia publică a unui imobil finalizat, prin selectarea ofertei celei mai avantajoase, cu respectarea criteriilor de eficienţă economică. Caietul de sarcini a fost întocmit conform normelor procedurale transmise de ANOFM Bucureşti. În baza artr. 51 din OUG nr 60/2001 şi art. 20 din HG nr 461/2001, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a emis Ordinul nr 508/24.07.2001 prin care s-a aprobat componenţa comisiei de evaluare a ofertelor. Până la data limită de depunere a ofertelor au fost depuse 4 oferte, din care comisia de evaluare a respins 3 oferte pe motivul că nu au corespuns cerinţelor stabilite în caietul de sarcini. A fost acceptată oferta prezentată de persoanele fizice Cuibuş Maria şi Velicu Dorina, proprietarele imobilului care ulterior a fsot achiziţionat. Preţul cuprins în oferta financiară prezentată de cele două persoane a avut la bază raportul de evaluare întocmit de un expert evaluator, lucrare efectuată în perioada 12-19 noiembrie 2001, perioadă în care Cuibuş Maria şi Velicu dorina nu erau proprietarele imobilului în cauză, calitatea de proprietar dobândind-o la data de 24 noiembrie 2001. Deschiderea ofertelor s-a realizat la sediul ANOFM Bucureşti, în urma transmiterii lor de către AJOFM Bihor cu adresa nr 6485/27.11.2001.
S-a constatat de asemenea că documentaţia de evaluare din oferta celor două persoane fizice conţine multiple ştersături asupra elementelor de identificare a proprietarului imobilului în cauză. Din verificare a rezultat că nu au fost verificate şi analizate documentele anexe la oferta financiară depusă de Cuibuş Maria şi Velicu Dorina, lucru ce trebuia făcut de căte comisia de evaluare a ofertei, fapt ce a dus la supraevaluarea imobilului achiziţionat. Controlul a procedat la recalcularea valorii de circulaţie a imobilului, stabilind că preţul adjudecat şi achitat de AJOFM Bihor a fost mai mare cu 1.265.000.000 lei decât cel legal cuvenit, această sumă constituind pagubă pentru instituţia achizitoare. La paguba de mai sus au fost calculate foloase nerealizate la nivelul dobânzilor bancare practicate de BNR în sumă de 210.918.8231 lei, prejudiciul actualizat fiind de 1.474.918.821 lei. Au fost încălcate prevederile art. 4.2, 4.6 şi 4.7 din Normele procedurale nr 6540/27.09.2001, art. 51 din OUG nr 60/2001 şi Secţiunii D din documentaţia selecţiei de oferte. Responsabilitatea revine membrilor comisiei de evaluare şi selectare a ofertelor, compusă din: Ioan Ghiulea, preşedinte, Gheorghe Toma, Horia Plăiaşu, Gabriela Kriska, Eugen Preda, Vincenţiu Lupu şi Ioan Osoianu, membri”.…„Referitor la plata nelegală a sumei de 1.265.000.000 lei pentru achiziţii imobile sediu AJOFM Bihor prin stabilirea unui preţ adjudecat şi achitat mai mare decât cel legal, procurorul financiar apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute şi pedepsite de art. 248 Cod Penal. Deoarece în legătură cu abuzurile săvârşite cu ocazia achiziţionării imobilelor se efectuează cercetări de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul financiar a arătat că se impune sesizarea aceluiaşi parchet. Faţă de cele reţinute, completul (Curţii de Conturi Oradea-n.n.) cu unanimitate de voturi, dispune sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 248 Cod Penal şi recuperării pagubei de 1.475.918.821 lei, pagubă reprezentând plăţi nelegale pentru achiziţii de imobile sediu AJOFM Bihor”.
De ce tac procurorii, Mitică?!
În document, inspectorii Curţii de Conturi nu fac nici o referire la prejudiciul produs de Maria Cuibuş bugetului de stat prin faptul că nu a plătit impozitul aferent vânzării restaurantului «Bucureşti» cu suma de 8,5 miliarde.
„…Mă întreb de ce anchetatorii au denaturat faptele penale grave, susţinute de dovezi clare, privind-o pe Cuibuş Maria, faţă de care nu s-a practicat cu aceeaşi acurateţe represiunea concertată împotriva mea? De ce plângerea mea penală împotriva denunţătoarei, în care se fac referiri la fapte grave de corupţie, conexe cu starea de fapt din dosarul nostru, a fost rapid declinată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor?”– se întreabă Alin Stanca într-o scrisoare adresată redacţiei noastre, în care se mai arată: „Numai Cuibuş Maria a falsificat documentele pentru licitaţie, inclusiv raportul de expertiză prin care a fost supraevaluat imobilul. Aceste acte au fost avute în vedere exclusiv la licitaţie şi nicidecum la încheierea contractului de vânzare-cumprare, astfel că e simplu de înţeles că denunţătoarea a fost interesată să vândă la un preţ cât mai mare imobilul evaluat în complicitate cu expertul, la un preţ egal cu suma alocată AJOFM Bihor pentru dobândirea unui spaţiu. Procurorii n-au avut alte probe la dosar ca să înceapă urmărirea penală şi apoi să aresteze toată conducerea AJOFM Bihor decât autodenunţul acestei persoane, împotriva căreia am formulat o plângere penală în care am dovedit cu actele pe care le-am anexat că faptele prezentate de ea nu corespund adevărului şi că pentru a putea fi noi acuzaţi, ea a săvârşit fapte penale deosebit de grave, după cum reiese şi din declaraţiile tuturor celor audiaţi în dosarul nostru penal. Am cerut ca faptele penale comise de Cuibuş Maria să fie conexate în acelaşi dosar prin extinderea anchetei, dar această cerere a fost respinsă de procuror, care din start nu s-a arătat interesat decât de autodenunţul care a stat la baza acuzării noastre şi nici într-un caz de incriminarea autoarei, acest denunţ devenind o probă «imbatabilă» în dosarul nostru, intitulat «de corupţie». În aceste condiţii, au fost «fabricate» şi ale probe ale acuzării, încercându-se chiar înscenarea unui flagrant eşuat, în care denunţătoarea şi-a revendicat 300 de milioane din pretinsa mită. Se pare că tocmai autoarea s-a dezis de această probă, apreciind probabil că, în cazul unui eşec, autodenunţul său se clatină, cum dealtfel s-a întâmplat în tot cursul anchetei, acuzaţiile nefiind susţinute de probe şi indicii temeinice până la trimiterea dosarului în instanţă”.
O doză de lecitină pentru memoria anchetatorilor
În dosarul (nr 59/PA/2002) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ex-directorul adjunct al AJOFM Bihor, Alin Stanca a formulat într-adevăr o pângere penală împotriva celor două asociate ale firmei EL&MA SRL, Maria Cuibuş şi Dorina Velicu, pe care le acuză de denunţ calomnios, spălare de bani, evaziune fiscală, înşelăciune, fals în înscrisuri şi uz de fals (Cuibuş), respectiv tăinuire (Velicu). Pentru stabilirea prejudicierii statului prin neplata datoriilor fiscale de la care s-a sustras Maria Cuibuş, administrator la S.C. EL&MA, s-a cerut efectuarea unor controale din parte Gărzii Financiare Bihor. În ce priveşte desfăşurarea modului în care s-a făcut achiziţionarea spaţiului fostului restaurant „Bucureşti” din Oradea ca sediu al AJOFM Bihor şi „contribuţia” celor două asociate ale firmei private care deţinea în proprietate imobilul la încheierea acestei afaceri oneroase, Alin Stanca arată: „Între cele două făptuitoare, în calitate de vânzătoare, şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Oradea, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentificat, la data de 21 decembrie 2001, prin care s-au dobândit imobilele din Oradea, str. Transilvaniei parter şi etaj din CF 60244, nr topo 5128/13 cf col 20912 Oradea cu 320,57 mp, dobândit de vânzătoare cu titlu de aport la capital; imobil din Oradea, strada Magnoliei înscris în CF 77887 Oradea, nr topo 5128/15/I CF, col 558645 în natură spaţiu comercial în suprafaţă de 309,08 mm, restaurant şi etaj cu teren aferent în cota de 234/1634 şi imobilul din strada Magnoliei înscris în CF 77888 Oradea cu suprafaţă utilă 66,83 mp – bar parter, urmând ca aceste imobile să deservească ca sediu al Agenţiei din Oradea cu titlu de proprietate, sens în care a fost alocată de stat suma ce trebuia plătită cu titlu de preţ (8,5 miliarde lei-n.n.). Dreptul de proprietate al vânzătoarelor era pe cote părţi de 37,93% pentu Cuibuş Maria şi 66,83% pentru Velicu Dorina. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat din parte Agenţiei Oradea de către Ioan Osoianu, în calitate de director, după efectuarea licitaţiei din 13 decembrie 2001, organizată de Agenţia Naţională, care a hotărât acceptarea ofertei celor două făptuitoare la valoarea de 8 miliarde 500 milioane lei, stabilind totodată criteriile obligatorii de cumpărare a imobilelor. La licitaţie, hotărâtoare au fost actele şi documentele depuse de cele două vânzătoare, inclusiv raportul de expertiză tehnică pentru evaluare, acte care au fost depuse alături de alţi ofertanţi în 26 noiembrie 2001 la Agenţia din Oradea şi trimise imediat la Bucureşti, în vederea licitaţiei, singura formă juridică abilitată să aprecieze valabilitatea actelor ofertanţilor şi să decidă asupra acestora. Contractul de vânzare-cumpărare s-a semnat, deci, în limitele datelor aprobate la licitaţie, care a avut loc în 13 decembrie 2001 la Bucureşti, singurul din cei 7 membri ai comisiei de licitaţie a fost Osoianu Ioan ca reprezentant al agenţiei din Oradea, restul fiind delegaţi ai organelor centrale. În scopul vânzării imobilelor în cauză, Cuibuş Maria a conceput o strategie personală, care se înscrie clar în sfera activităţii ilicite. De fapt a urmărit tot timpul înşelarea în legătură cu vânzarea acetor imobile, care în realitate erau proprietatea S.C. EL&MA S.A. Oradea. În calitate de administrator al S.C. EL&MA, Cuibuş Maria a purtat mai multe negocieri de principiu chiar cu fostul director al Agenţiei din Oradea, numitul Romulus Criste, în vederea vânzării şi ulterior tot în aceeaşi calitate, acesta a efectuat expertiza de evaluare. Apoi, în scopul disimulării originii ilicite a naturii reale a provenienţei imobilelor, cele două făptuitoare au efectuat acte de vânzare-cumpărare, încheiate în formă autentică, dar care evidenţiază caracterul fictiv, prin preţul neserios stipulat, de doar 400 milioane lei, faţă de evaluarea făcută tot atunci pe firmă la peste 8 miliarde lei, valoare care a fost apoi falsificată ca fiind aferentă proprietăţii celor două (Cuibuş şi Velicu) ca persoane fizice. Această vânzare frauduloasă s-a făcut la 24 noiembrie 2001, cu numai două zile înaintea depunerii actelor pentru licitaţie. Apoi, deşi era de notorietate faptul că o evaluare în vederea licitaţiei trebuie susţinută cu extrasul CF, fără de care nu se putea stipula ulterior contractul de vânzare-cumpărare, făptuitoarea a omis cu rea credinţă acest lucru, evident pentru a nu se observa contradicţia cu evaluarea expertului. În apărare, făptuitoarea nu va putea susţine în mod serios ca să se poată consfinţi legal o convenţie atâta timp cât valoarea reală a imobilului a fost disimulată/supraevaluată doar pentru a se putea prevala de acest lucru la licitaţie. În acest context se poate susţine că făptuitoarele au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu agenţia fără efectuarea unei expertize, fără acte de proprietate, tocmai pentru a putea induce în eroare asupra valorii vânzării. Din cele expuse rezultă fără echivoc varianta înşelării în convenţii, care constă în inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării contractului, stare de fapt care rezultă clar din speţă”.
Statul, vacă de muls pentru escroci
„Dar manevrele ei frauduloase nu s-au oprit aici. Cuibuş Maria a urmărit să-şi asigure cu orice preţ prejudicierea Agenţiei. Astfel, faptul că a pretins în faţa acţionarilor şi apoi a organelor de urmărire penală, despre ofertele şi comisioanele de 2 miliarde 400 de milioane lei, acordate celor trei directori, Osoianu Ioan, Silaghi Alin şi Stanca Alin Valentin, susţineri care au fost făcute în termeni evazivi, generici şi care nu a reuşit să le dovedească în ancheta penală din dosarul nr 59/PA/2002, constituie în schimb o dovadă certă că aceste diversiuni au fost menite să justifice din partea ei o cerere pentru un supliment din banii acordaţi procentual coproprietarei şi acţionarilor de la S.C. EL&MA S.A., fiind dealtfel conştientă că numai prin manoperele sale ilicite a reuşit să înşele statul şi firma unde a fost administrator, cu sume de ordinul miliardelor. Ar fi trebuit să se observe, în cadrul anchetei penale conexe, că asemenea fapte aduc prejudicii însemnate legalităţii şi sunt aspru sancţionate de legea penală, motiv pentru care garanţiile de impunitate, fără a se verifica buna credinţă a pretinsei mituitoare, trebuiesc infirmate, cu atât mai mult cu cât probele invocate în prezenta plângere sunt elocvente în cauză. În acest sens subliniez că dobândirea imobilelor de la EL&MA a fost de natură să amăgească pe de o parte creditorii, în sensul că datoriile firmei vor fi achitate integral, fără alte demersuri, şi, evident , oferta dezavantajoasă de 400 milioane lei, a fost de natură să prejudicieze cu sume imense obligaţiile fiscale din veniturile firmei şi drepturile acţionarilor. Aşadar, Cuibuş Maria poartă răspunderea, în calitate de administrator cu privire la vânzarea dezavantajoasă a imobilelor proprietatea firmei, prin aceea că a reuşit să sustragă de la plata obligaţiilor fiscale suma de 8 miliarde de lei, rezultată din vânzarea acestora. Datorită acestor activităţi ilicite, nimeni nu a fost în măsură să pună la îndoială, în momentul semnării contractului cu Agenţia, că actul semnat de reprezentantul acesteia nu are altă valoare în afara celei din expertiză, singurul act valoric de care făpuitoarea s-a prevalat în demersurile pentru vânzare. În altă ordine de idei, cel puţin una din infracţiunile prevăzute de art. 23 din Legea nr 21/1999 şi art. 17 din Legea nr 78/2000 subzistă, şi anume infracţiunea pentru care făptuitoarea s-a autodenunţat, de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 Cod Penal, infracţiune de corupţie, la fel de gravă ca şi celelalte prevederi din legea penală. Prin această infracţiune, făptuitoarea a urmărit să-şi însuşească produsul infracţiunii, adică cele 2,4 miliarde lei, pe care a pretins că le-a dat celor trei directori ai Agenţiei. Schimbarea valorii poate să îmbrace, cum dealtfel s-a întâmplat în speţă, şi forma unor acte juridice, chiar autentificate, care să fie concepute în asemenea manieră încât să rezulte scopul acestei activităţi, respectiv ascunderea sau disimularea originii ilicite a valorii. Dacă făptuitoarea a pretins că a dat mită, acceptă implicit că banii proveneau din activitatea ei ilicită, care se concretizează în înşelăciuni, evaziune fiscală, etc. şi că aceşti bani au fost apoi implicaţi în infracţiunile prevăzute de Legea nr 78/2000, ceea ce atrage răspunderea pentru infracţiunea de spălare de bani. Din starea de fapt expusă, rezultă evident că şi făptuitoarea Velicu Dorina, semnând contractul atât cu EL&MA, cât şi cu Agenţia Oradea,a conştientizat activitatea ilicită desfăşurată de Cuibuş Maria, obţinând în final un folos material considerabil, de circa 6 miliarde, din valorificarea ilicită a imobilelor din litigiu, astfel că ea a comis infracţiunea de tăinuire. Dacă această plângere va fi cercetată în conexitate cu dosarul penal menţionat, unde cei trei directori ai agenţiei au fost incriminaţi cu fapte grave de corupţie, fără să se poată demonstra pe bază de probe şi indicii temeinice o activitate ilicită de natură penală, în mod evident ar trebui să se aprecieze cu mai multă răspundere pericolul social al infracţiunilor comise de corupători în contextul faptelor pretinse de corupţie şi ca urmare, să se conştientizeze necesitatea măsurilor de represiune cu gravitatea faptelor şi cu pericolul social al făptuitorilor”- arată Alin Stanca în plângerea penală depusă împotriva Mariei Cuibuş.
Scenariu pentru naivi
În scrisoarea adresată redacţiei noastre, fostul director adjunct al AJOFM Bihor, care, în mod neîndoielnic, cunoaşte dedesubturile acestei afaceri, dezvăluie faptul că denunţătoarea Cuibuş Maria, care „a conceput o strategie personală pentru a înşela statul cu 8,5 miliarde, reuşeşte să compară în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca inocentă victimă a propriilor speculaţii. Această femeie, cunoscută ca «unsă cu toate alifiile», a reuşit să tragă sforile în diverse afaceri. În calitate de administrator la firma EL&MA S.A., proprietara restaurantului «Bucureşti», a mirosit că poate face bani serioşi din vânzarea acestui imobil, încă de pe vremea când purta negocieri cu fostul director executiv al AJOFM Bihor, Romulus Criste, în condiţiile în care avea datorii mari către Finanţe, însă prin relaţiile sale a reuşit să amâne plata acestora până după vânzarea restaurantului”– afirmă Alin Stanca.
Strânsă cu uşa, descurcăreaţa administratoare a convocat o adunare generală a acţionarilor firmei în toamna lui 2001. Deşi firma făcuse deja târgul cu expertul Cornel Huplea pentru supraevaluarea imobilului contra sumei de 7 milioane de lei, pentru care acesta nu a eliberat nici o chitanţă, cele 7 milioane rămânând astfel banii lui de buzunar, Maria Cuibuş a găsit că este normal ca primul pas către acapararea miliardelor visate să fie decis în adunarea generală a acţionarilor, în sensul ca aceştia să-şi dea acceptul de a vinde, ei şi Dorinei Velicu, restaurantul „Bucureşti”, singura avere, la ora respectivă, a S.C. EL&MA S.A. Oradea. Învoiala a fost ca preţul oficial să fie derizoriu, de numai 450 de milioane lei, iar părţile dobânditoarelor să fie de 40,72% pentru Cuibuş Maria şi de 59,28% pentru Velicu Dorina. Iresponsabilitatea acestei mutări în scenariul lui Cuibuş Maria a fost revânzarea imobilului către AJOFM-Oradea, scop în care a făcut oferta de evaluare conform expertizei, falsificată pe numele ei şi al Dorinei Velicu, ca şi persoane fizice, de această dată la 8,5 miliarde lei, cum apare şi în caietul de sarcini pentru licitaţia ce s-a ţinut la diferenţă de două zile. Pe lângă falsurile din documente, inclusiv chitanţele de plată a preţului la S.C. EL&MA, Maria Cuibuş a «uitat» să depună actul de provenienţă a imobilului. După cum vă puteţi da uşor seama, ea nu era atât de naivă să creadă că membrii comisiei nu vor observa cum poţi obţine peste noapte 8,5 miliarde dintr-un imobil cumpărat cu 450 de milioane!
Parchetul pentru Protecţia Infractorilor
Cel mai grav aspect este însă că tocmai instituţiile statului care ar trebui să se sesizeze în legătură cu cele arătate mai sus, în loc să facă demersurile necesare pentru recuperarea prejudiciului, caută doar să-i scoată cu orice preţ ţapi ispăşitori pe cei trei foşti directori ai AJOFM Bihor. Nici poliţiştii, procurorii şi nici judecătorii care instrumentează dosarele legate de această afacere nu au pomenit nimic de evaziunea fiscală practicată de Maria Cuibuş la vânzarea restaurantului şi sustragerea acesteia de la plata TVA-ului aferent. Chiar şi Curtea de Conturi Oradea, în loc să adreseze plângerea penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care efectua cercetările, după cum a solicitat de altfel şi procurorul financiar, o înregistrează… la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care a dat-o uitării.
Iar Maria Cuibuş e şi azi bine, mersi, după ce a încasat 8,5 miliarde de lei în mod fraudulos, în urma unei vânzări frauduloase, cu grave implicaţii de corupţie, prin care statul a fost prejudiciat cu miliarde de lei şi de pe urma căreia ea a fost principalul profitor. Cel puţin, la prima vedere. Fiindcă, potrivit unor informaţii neoficiale, cea mai mare parte din cele 8,5 miliarde ar fi ajuns la persoane cu funcţii importante din fostul Partid Social Democrat Român, care controlează şi acum Ministerul Muncii, şi din actualul PSD. Aşa s-ar explica şi lehamitea organelor de anchetă de a solicita anularea contractului şi recuperarea banilor.
Ana Demeter
