VA FI GĂBJIT PROCURORUL GENERAL MASCAŞ?

VA FI GĂBJIT PROCURORUL GENERAL MASCAŞ?

În 9 aprilie 2003, Mircea Pocşe a avut un nou termen de judecată la Judecătoria Oradea. Simpla formalitate a trimiterii dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, aşa cum a fost dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, a fost tergivesată de Pocşe din octombrie 2002. Este celebrul dosar în care a fost acuzat de procurorul Aurel Mascaş, răsplătit între timp de relaţiile politice ale Cartelului petrolului cu funcţia de procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, numai de evaziune fiscală şi fals privind calitatea mărfurilor. Mascaş a ignorat falsurile grosolane din actele comerciale şi din documentele vamale, care atestau o contrabandă evidentă. Practic, pe lângă favorizarea infractorilor, procurorul Mascaş a săvârşit şi un grosolan fals intelectual, aşa cum vom arăta mai jos. Toate cheltuielile legate de greşita judecare a procesului, ar trebui să i se impute acestuia, prin soluţionarea laturii civile a unui proces penal ce i se va deschide totuşi cândva.

După „agresiunile” la care a fost supus în ultima perioadă, puţini se aşteptau să-l vadă pe inculpatul Mircea Pocşe miercurea trecută în faţa completului de judecată. Deşi l-am privit atenţi, nu am observat nici o leziune pe faţa acestuia. Doar cearcănele unor nopţi, probabil, nedormite, din cauza grijilor ce apasă asupra lui. Toate favorurile pe care i le-a facut procurorul Mascaş se pot duce de râpă. El riscă să fie din nou arestat în acest dosar „Lucmir”. De data aceasta, acuza va fi mult mai gravă, iar pedepsele pe măsură. Cine îl va cerceta în libertate pe Mircea Pocşe pentru contrabandă şi înşelarea cu zeci de miliarde a statului român? Dacă aceeaşi garnitură de anchetatori se vor ocupa din nou de dosar, Pocşe ar trebui să fie liniştit. El ştie însă că dosarul va lua o altă destinaţie şi turnură şi că ani mulţi de puşcărie îi stau în faţă.

Încremenirea în proiect

Chiar şi cu hotărârea Curţii Supreme în faţă, avocatul inculpatului s-a încăpăţânat să implore instanţa să păstreze dosarul la Judecătoria Oradea şi să nu-l trimită la Parchet, dând o lectură absolut originală deciziei CSJ. Avocatul Butuc Alexandru a rămas încremenit (nu în proiect, cum aţi crede dumneavoastră, stimaţi cititori, pentru că noi vă atenţionăm că aceea este o definiţie a prostiei formulată de Gabriel Liiceanu), cu lectura la pasajul care dispunea trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, spre rejudecare. Ori, ca urmare a extinderii  procesului şi cu privire la infracţiunile ignorate de procurorul Mascaş, cerută de procurorul de şedinţă, este necesară refacerea urmăririi penale, lucru aproape imposibil să se facă pe deplin în faţa instanţei. Dosarul trebuie trimis pentru o nouă anchetă, dar cât mai departe de influenţa nefastă a procurorilor Mascaş şi Moldovan, artizanii şi protectorii bâlciului judiciar. De aici, patosului aproape mistic al inculpatului Pocşe, care, în efortul său de a părea credibil, aproape a căzut în genunchi susţinând ca el recunoaşte tot şi că este de acord să achite şi accizele eludate şi tot ce stabileşte judecătorul, numai să nu ajungă din nou dosarul la procuror. În ciuda acestor eforturi disperate, decizia nr. 4060/27.09.02 a Curţii Supreme de Justiţie a fost respectată şi dosarul a fost retrimis la Parchet pentru refacerea urmăririi penale. Hotărârile iniţiale ale instanţelor bihorene au fost casate şi cauza a fost trimisă la organele de urmărire penală.

Un judeţ al tuturor posibilităţilor

„Cunosc motivele pentru care am fost trimis în judecată, menţin declaraţiile date, recunosc săvârşirea faptelor pentru care am fost deja condamnat”, a declarat Pocşe, arătând foarte obosit şi spăşit. Sigur că ştie motivele pentru care a fost trimis în judecată. În mecanismul de realizare şi protejare a operaţiunilor ilegale cu combustibil, realizate între anii 1998-1999 în judeţul Bihor, a intervenit o defecţiune. Un control de rutină planificat, organizat şi anunţat de Direcţia Finanţelor Publice Bihor, condusă atunci de Alexandru Bicăzan se suprapunea peste un transport de 11 vagoane de combustibil, aflate în gestiunea firmei Lucmir, administrată de Mircea Pocşe, care intraseră în ţară, în regim de scutire de taxe vamale că „benzina de avion”. Indiviziii l-au interpelat pe directorul Controlului Financiar de Stat şi i-au cerut să împiedice controlului. Astfel s-au tras sforile în aşa fel încât controlul să fie efectuat de oamenii de încredere din Garda Financiară, în principal de comisarii Simionescu şi Creivean, care trebuiau să asigure continuarea operaţiunii şi ştergerea urmelor. I-a acompaniat colonelul Cantemir Ursuţa, cu sarcina trasată de colonelul Mihuţ, ca, pe lângă alte beteşuguri cu care l-a blagoslovit Dumnezeu, să fie şi chior, să nu vadă şi să nu înţeleagă nimic. Aceştia au permis vânzarea corpului delict aflat chiar sub nasul lor, care putea fi uşor testat şi se putea constata imediat contrabanda, deoarece benzina declarată în fals, „de aviaţie”, era benzină auto în toată regula.
Totuşi, subordonaţii directorului Bicazan au constatat nereguli în activitatea anterioară a firmei Lucmir şi au propus întocmirea unui dosar penal. În ciuda opoziţiei şi deşi interceptări ale SRI ce dovedeau traficul de influenţă în favoarea lui Pocşe şi Adrian Tărău – finanţatorul operaţiunii, dosarul a ajuns la Parchet. Ofiţerii Viorel Gavrilut, Ursuţa Cantemir şi Radu Mihut, coordonaţi de procurorul Aurel Mascaş, au făcut în aşa fel încât cercetările să vizeze numai activitatea din interiorul firmei, fără să se preocupe de sursele şi modalităţile de aprovizionare cu combustibil ale firmei Lucmir. Prin „măiestria” sus-numiţilor, a fost ratată soluţionarea corectă şi la timp a acestui doasar, lucru constatat în mod definitiv şi irevocabil de decizia Curţii Supreme de Justiţie. Dacă am trăi într-o ţară normală toţi aceşti anchetatori de doi bani ar fi luaţi deja de guler şi ar fi băgaţi ei la zdup, împreună cu Pocşe şi Tărău.

O duşmănie bine motivată

Cel care a redeschis acest dosar, în aprilie 2001, a fost procurorul Alexandru Lele, care i-a arestat atunci pentru cîte 5 zile pe Mircea Pocşe şi Adrian Tărău, pentru contrabandă. Organizaţia mafiotă care a sponsorizat PDSR a solicitat sprijinul lui Adrian Năstase. În mod public şi fără să se fi dezis vreodată de acele declaraţii, Năstase a declarat că nu crede în arestările de vineri seara şi că există probe certe despre nevinovăţia lui Tărău. Inspectorul Alexandru Faciu, trimis imediat de procurorul general Joiţa Tănase la Oradea, a impus revocarea măsurii arestării lui Tărău. Dosarul i-a fost luat procurorului Lele şi a fost muşamalizat printr-o soluţie de netrimitere în judecată, dispusă de procurorul Octavian Crişan, alt pretendent la brăţările reglabile din metal, alături de Mascaş sau Ursuţa. Motivul invocat a fost chiar hotărîrea Curţii de Apel Oradea, care ar fi constituit pentru ei ”autoritatea de lucru judecat”, şi i-ar fi împiedicat să continue cercetările. Aceştia au crezut că pot atunci să răsufle uşuraţi şi să se ocupe, în sfârşit, şi de procurorul Lele, cel care le pusese în pericol opera de mătraşire a dosarului şi a demonstrat legătura dintre mafia petrolului şi partidul de guvernămînt. Numai că Dumnezeu nu doarme şi nu bate cu bota. În timpul audierilor pentru „arestarea nelegală a lui Tărău”, procurorul Lele a depus la Parchetul General toate documentele ignorate de colegii săi şi a determinat redeschiderea dosarului „Lucmir”. Doar de frica dezvăluirilor făcute de Lele a promovat Joiţa Tănase recurs în anulare şi a fost obligat Parchetul să recunoască nu numai că Adrian Tărău a fost arestat legal de Lele, ci şi că „alţi procurori de la Oradea ar trebui arestaţi”, aşa cum preconizase şi avea de gând să facă procurorul Cristian Panait.

Mascaş & co. nu se simt prea bine

Ce repercusiuni va avea redeschiderea acestui dosar? În primul rând, ca urmare a extinderii cercetărilor şi pentru contrabandă, vor trebui reconstituite faptele şi aflat în ce condiţii şi cu complicitatea cui a fost posibilă această situaţie. Este cert că vor intra în colimator şi funcţionari vamali, funcţionari de la Fisc, de la transportatorul CFR, de la băncile prin care s-au realizat finanţările nelegale şi spălarea banilor murdari rezultaţi. Cei care au atestat în fals calitatea mărfii ca fiind „benzină de aviaţie” vor avea de asemenea de răspuns la întrebările anchetatorilor. În mod normal, poliţiştii şi procurorii care au dat soluţia proastă vor trebui traşi la răspundere penală.  
Este cert că toate acestea nu sunt realizabile de către jalnicii anchetatori bihoreni. În mod cert, acest dosar va fi preluat de IGP şi Parchetul General, urmând să fie conexate cu celalalte dosare care îl privesc pe Adrian Tărău, dintre care 5 au fost înregistrate pe numele fiului fostului prefect de Bihor de către Alexandru Lele. Pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni sunt mult prea mari ca unii să parieze pe prescrierea faptelor. Orice altă guvernare se va interesa de acest dosar ca o dinamită politică pentru PSD şi Adrian Năstase. După câtă dragoste şi simpatie există faţă de aceştia este clar că nu se va pierde prilejul să fie terminaţi politic, lucru uşor realizabil printr-o anchetă normală şi de-acum deloc complicată. De aceea, cel mai probabil este că dosarul este pe cale să ajungă din nou la instanţă peste un an sau doi, bine machiat sau retuşat cu noi ţapi ispăşitori insignifianţi.

De ce trebuie găbjiţi Mascaş şi Tărău?

Această preconizată soluţie este pusă în pericol de o realitate aproape halucinantă: de fapt, acest caz, „Lucmir”, este doar vârful icebergului infracţional realizat de interlopii şi autorităţile bihorene. În realitate, cercetările ar trebui să vizeze infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prin operaţiuni frauduloase cu combustibili, derulate de aceeaşi oameni, conduşi de Adrian Tărău, prin mai multe firme. La SC Lucmir SRL se adaugă firma Daxrom Oradea, firmele Herti, Farclar, Cash, Bonita, Yv Marc şi altele. Despre activitatea acestora au existat informaţii la SRI, care s-a alertat în faţa prejudiciilor imense aduse statului român. În 1999, cu această argumentare, SRI a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să autorizeze interceptarea convorbirilor dintre membrii organizaţiilor, invocându-se motivul de subminare a economiei statului, ce intră în sfera de interese a SRI. Timp de mai multe luni, au fost monitorizate şi înregistrate toate aceste activităţi criminale, care confirmă informaţiile iniţiale ale SRI. Drept urmare, ataşându-se interceptările realizate în mod legal, a fost formulată o sesizare penală sub aspectul infracţiunii de subminare a economiei naţionale, înregistrate în dosarul penal nr. 00541999 al PCSJ. Sesizarea fost trimisă la Parchetul Curţii de Apel Oradea şi înregistrată sub nr. 23P1999, la care a fost ataşat şi procesul verbal privind controlul de la firma Lucmir. Infracţiunea de fals intelectual săvârşită de procurorul Mascaş ar consta în aceea că a menţionat în fals în rechizitoriul lui Mircea Pocşe ca „pentru aceleaşi fapte Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie prin dosarul 00541999 a investit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru efectuarea urmăririi penale. Această menţiune este neadevărată, întrucât sesizarea invocată se referea la fapte mult mai ample şi grave încadrate juridic ca subminare a economiei naţionale.
Iată de ce trebuie găbjiţi în primul rând procurorul general Mascaş şi fiul fostului prefect PDSR, Adrian Tărău, fost şef şi el al tineretului PSD-ist Bihor, fugit în străinătate.

Cornel Melinte