Ana Demeter
Este foarte greu de evaluat tot răul pe care un manager corupt îl poate face pentru o firmă de stat. Uneori, trebuie să fie înlocuit sau să plesnească buboiul în altă parte pentru a afla toată lumea ceea ce ştiau numai unii. Scandalul în care a fost implicat Ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu, prin vânzarea unei case din orăşelul Filiaşi cu nu mai puţin de 100.000 de dolari, deşi aceasta nu valora nici a zecea parte, precum şi izbucnirea celui mai recent scandal pesedist, care-l are ca personaj principal pe Gheorghe Medinţu, fostul vicepreşedinte PSD Arad, ne oferă prilejul dezvăluirii unor afaceri fraudulaose, aproape similare celor din Arad, derulate sub patronajul fostului director al PECO Bihor, Octavian Abrudan. Este adevărat că acesta e învinuit în mai multe cauze penale, dar cele despre care vom relata mai jos nu au ajuns încă, în mod foarte ciudat, în atenţia organelor de anchetă.
Multă vreme a fost considerată o afacere foarte profitabilă deţinerea uneia sau mai multor benzinării private. În perioada sălbatică a tranziţiei, aceste afaceri de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere au fost cele mai înfloritoare, prin intermediul staţiilor respective fiind posibilă vânzarea, inclusiv la negru, către populaţia neştiutoare a tot felul de produse petroliere măsluite. La una dintre ultimele videoconferinţe cu prefecţii, prim ministrul Adrian Năstase, patronul spiritual şi protectorul lui Ioan Popa, proaspăt demisionatul, „pe motive de sănătate” director general al SNP PETROM, a spus: „Într-o perioadă când se fura cu cisterna, unii considerau că este foarte bine să ai staţii de benzină. Aceste staţii au constitit multă vreme fief-ul baronilor locali, care fac acum presiuni să-şi vândă benzinăriile pe milioane de dolari, către SNP PETROM”. Arogantul premier a adăugat că, în ciuda acestui „entuziasm” al patronilor de a-şi vinde benzinăriile, ei nu vor mai avea nici o şansă să facă acest lucru şi a recomandat conducerii PETROM să nu mai achiziţioneze staţii de benzină private.
Abrudan trebuia oprit
Într-unul din numerele trecute ale GAZETEI de Oradea, pe baza datelor şi înscrisurilor pe care le aveam atunci, am dezvăluit modul în care fostul director al PECO-Bihor, Octavian Abrudan, a condus ostilităţile pentru achiziţionarea supraevaluată a benzinăriei din Borod, aparţinând firmei SC GET MADISON SRL Oradea, controlată de Gheorghe Ghiurău. Deşi PETROM-ul putea foarte uşor deveni proprietar al acestei staţii de carburanţi fără a da nici un leu în plus, firma de stat i-a plătit lui Gheorghe Ghiurău suma de 14,5 miliarde lei, adică echivalentul la acea vreme a 650.000 de dolari. Complicitatea lui Abrudan la această escrocherie rezultă foarte clar din împrejurarea că acesta nu a informat corect comisia de negociere a preţului şi, probabil, nici conducerea SNP PETROM, despre datoria de aproape 8 miliarde pe care firma lui Ghiurău o avea deja de mai multe luni scadentă către PETROM, garantată prin ipotecare chiar cu această staţie de benzină. Pentru a procura banii de şpagă, împărţită probabil cu ceilalţi mahări ai PETROM Bucureşti, s-au acceptat două evaluări ale aceleiaşi firme pentru „obiectivul strategic” de la Borod, prezentate în facsimil de GAZETA de Oradea: în prima s-a stabilit valorea de 10,5 miliarde lei, în care era inclusă şi suma de 1,3 miliarde pentru un teren de 2500 mp din judeţul Prahova, iar în a doua, aceeaşi firmă, PETROSTAR S.A., a stabilit după numai două săptămâni, valoarea de 15 miliarde lei, fără să fie inclus şi preţul terenului din Blejoi-Prahova! Fiindcă Gheorghe Ghiurău nu s-a ţinut de toate promisiunile făcute, împărţind în stilu-i caracteristic banii, acesta s-a recomensat faţă de Octavian Abrudan prin angajarea acestuia ca director la S.C. IFOR S.A. după fireasca destituire din fotoliul directorial de la PECO-Bihor.
Ţepe de avangardişti
Noile documente în posesia cărora a intrat GAZETA de Oradea dezvăluie un fapt stupefiant, dovedind încă odată că escocii din Bihor au fost totdeauna în avangarda afacerilor de fraudare a statului român. Simţind că se strânge şurubul în afacerile cu produse petroliere, mai mulţi proprietari de benzinării din Bihor au încercat, precum Ghiurău, să scape de acestea, oferindu-le SNP PETROM. Ofertele erau colectate de acelaşi Octavian Abrudan, directorul de atunci al PECO-Bihor, care le „evalua” după criterii uşor de bănuit, le prezenta directorului general Ioan Popa şi era împuternicit să negocieze preţul de vânzare-cumpărare al staţiei. După „modelul Ghiurău-Borod”, cam în aceeaşi perioadă a avut loc negocierea achiziţionării unei alte benzinării amplasate în vama Salonta şi aparţinând firmei PETROSAL S.A. Oradea. Prin Decizia nr 574/21.07.2000 s-a constituit o comisie pentru negocierea preţului de vânzare-cumpărare al acestei staţii de distribuţie carburanţi, din care făcea parte, bineînţeles, şi Octavian Abrudan, undeva la mijloc între reprezentanţii centralei şi cei mai puţin semnificativi, ai sucursalei. În ciuda contactelor realizate de Abrudan, această afacere nu a mai avut loc. Motivele nu trebuie căutate în vreun neaşteptat puseu de conştiinţă din partea protagoniştilor, ci în scandalul care s-a iscat imediat după achiziţionarea frauduloasă a benzinăriei lui Ghiurău. Asociaţia pentru Urmărirea şi Realizarea Drepturilor Conferite de Legea nr 55/1995, reprezentând 11.000 de acţionari ai S.C. PECO-Bihor, care deţineau 69% din capitalul social al sucursalei PECO-Bihor, a somat încă de atunci consiliul de administraţie al SNP PETROM Bucureşti să înceteze cu aceste achiziţii supraevaluate şi nerentabile. Acţionarii bihoreni au atras atenţia bucureştenilor că aceste noi staţii nu sunt necesare în acel moment, deoarece reţeaua de distribuţie a sucursalei PECO-Bihor era suficientă pentru piaţa actuală.
Cartonaşul roşu pentru mitici se răzbună
Cunoscând cel mai bine noile preocupări ale directorului de atunci al PECO-Bihor, acţionarii constituiţi în PAS PECO Bihor S.A. Oradea, s-au plâns în scris forului central de conducere că nu se impune investirea sumei de 345.000 de dolari pentru achiziţionarea benzinăriei din Vama Salonta şi 650.000 de dolari pentru cea de la Borod. Nu era în interesul acţionarilor, inclusiv al statului român, să se facă astfel de investiţii şi la asemenea preţuri, atâta vreme cât rata profitului se învârtea abia în jurul a 2-3%, iar acţionarii nu primiseră dividende din 1997 şi pentru anul 1999 doar dividende în sume umilitoare. Replica miticilor nu s-a lăsat mult timp aşteptată, fiind pus în aplicare un plan diabolic de fuziune prin absorbţie a SC PECO SA Bihor cu SNP PETROM Bucureşti. Deşi procentul ce revenea acţionarilor bihoreni pe titlurile de privatizare subscrise era de 69% din capitalul social al S.C. PECO Bihor S.A., fără ca aceştia să fie consultaţi şi să îşi dea consimţământul, în baza unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, s-a procedat la o adevărată renaţionalizare a acţiunilor de la PECO-Bihor, aruncate în oala mare şi fără fund a PETROM. Asociaţia acţionarilor bihoreni a acţionat în instanţă şi a invocat că nu este în interesul acestora să fuzioneze cu o regie autonomă ce avea încă de la vreme respectivă o restanţă de plată a datoriilor la bugetul de stat de 1000 miliarde lei şi care nu putea asigura nici măcar plata la timp a salariilor. Oamenii directorului general Popa au trecut la contraofensivă, reuşind să ţină dosarul şi acum pe rolul instanţelor, departe de o finalizare normală a litigiului. Acţionarii şi asociaţia ce îi reprezenta în Bihor au fost ameninţaţi şi li s-au făcut tot felul de şicane. Din punctul de vedere al miticilor, reacţia era previzibilă, fiind greu de crezut că aceştia ar putea renunţa vreodată la vaca de muls din teritoriu. În plus, precedentul ce s-ar putea crea este deosebit de periculos pentru oamenii lui Năstase.
Un şut în fund salvator
Ceea ce anticipau acţionarii de la PECO-Bihor că se va întâmpla cu căpuşele din teritoriu ale S.C. PETROM, se adevereşte în aceste zile prin declanşarea scandalului din jurul arestării fostului vicepreşedinte al PSD Arad, Gheorghe Medinţu. El l-a avut complice pe nimeni altul decât Dan Gabriel Boric, director al Agenţiei Comerciale Arad de pe lângă Sucursala PECO Arad. Acesta s-a dovedit mai rapid decât Abrudan şi a reuşit să achiziţioneze mai multe benzinării private din Arad pentru PETROM, după care a constituit această agenţie comercială, adevărată căpuşă pentru cea mai mare societate comercială românească. Din complicitatea omului politic cu personajul agreat de fostul director general Ioan Popa, s-a născut o escrocherie ce afectează mai multe bănci şi a adus PETROM-ul în incomoda situaţie de a-i fi blocate conturile. Prin astfel de manevre pot fi puşi pe drumuri cei peste 110.000 de angajaţi ai PETROM, deoarece băncile prejudiciate de reprezentanţii acestei firme au cerut să i se interzică să mai facă vreo tranzacţie timp de un an, ceea ce ar duce implicit la falimentarea PETROM. În aceste condiţii, este clar pentru toată lumea că destituirea lui Abrudan a venit la timp, înainte să se ajungă şi în Bihor la acelaşi tip de afaceri în numele şi pe seama PETROM, ca în Arad. Legătura lui Abrudan cu PSD-ul este aproape ombilicală, prin încuscririle sale. Şi când te gândeşti că bobârnacul hotărâtor a venit exact de la asociaţia acţionarilor de la PECO Bihor, pe care Octavian Abrudan îi trădase prin semnarea fără drept şi împuternicire a acelui protocol de absorbţie. Iată de ce este necesară economia de piaţă!
