SCHIŢĂ DE RECHIZITORIU PENTRU ARESTAREA LUI URSUŢA
(zis “colonelul patru flacoane de juma’”)
O treime din şefii birourilor, serviciilor şi secţiilor Poliţiei Bucureşti a fost mazilită. Ba împotriva unora dintre ofiţeri au fost declanşate acţiuni disciplinare şi chiar penale. La Suceava, comisarul Stoleru a fost arestat pentru vina de a se fi interesat la Vama Borş dacă există sau nu pentru Severin Tcaciuc interdicţie de a părăsi România. La Oradea, nu se întâmplă nimic, deşi s-au făcut abuzuri mult mai grave. Cel mai cunoscut este modul în care a fost muşamalizat dosarul LUCMIR. A fost nevoie de intervenţia Curţii Supreme de Justiţie într-o cale extraordinară de atac, pentru a fi retrimis dosarul Pocşe – Tărău la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale, compromise de procurorul Aurel Mascaş, de ofiţeri de poliţie, de comisari ai Gărzii Financiare, de lucrători vamali şi agenţi fiscali. Încă nu li se mişcă nici un fir de păr. Procurorul Mascaş nu a acţionat singur şi nu a fost unicul beneficiar al recunoştinţei clanului petrolului, sponsor al partidului de guvernământ, care l-a gratulat pe fostul activist PCR cu funcţia de Procuror General adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Unul dintre ofiţerii care a acţionat în sensul deturnării anchetei penale, pentru a nu se ajunge la Adrian Tărău, va fi prezentat mai jos. Nu numai că nu i s-a întâmplat nimic până acum colonelului Cantemir Ursuţa, dar a fost răsplătit cu funcţia de şef Serviciu Cercetări Penale la IPJ Bihor, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Câtă ironie mai are viaţa, dacă dosarul va fi instrumentat din nou sub conducerea celui care i-a dat prima dată în cap! Şi sub protecţia informativă a altui colonel al cartelului! În numerele următoare, îi vom prezenta pe toţi funcţionarii statului care au avut o formă oarecare de complicitatea la derularea operaţiunilor de contrabandă şi evaziune fiscală cu produse petroliere prin firma LUCMIR. Şi nu numai.
Operaţiunile nelegale cu produse petroliere derulate prin vămile din judeţul Bihor au fost protejate, printre alţii, de ofiţeri ai Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bihor. Încă din anul 1993, relaţiile colonelului Radu Mihuţ cu Adrian Tărău erau de notorietate. Mai tîrziu, când a ajuns şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei Oradea, el şi-a folosit subordonaţii pentru a proteja efectuarea unor transporturi de combustibili şi pentru a lansa piste false de anchetă. Ordinele primite de la şeful lor nu îi exonerează însă de răspundere pe subordonaţi, mai ales când rezultă fără nici un echivoc că aceştia au acţionat în cunoştinţă de cauză. Ulterior, chiar şi-au depăşit maestrul.
Poliţişti ce au subminat economia naţională
Prejudicii de sute de miliarde ar fi fost prevenite dacă reţeaua infracţională creată de Adrian Tărău ar fi fost împiedicată să se dezvolte încă din 1997, anul debutului marilor “tunuri” cu petrol. El a fost însă lăsat să îşi amplifice afacerile ilegale cu produse petroliere, să identifice noi modalităţi de înşelare a statului şi să atragă alte persoane în slujba sa. Cei mai buni sfătuitori au provenit dintre ofiţeri, mulţi dintre ei fiind specialişti în infracţionalitate economică, în informaţii, în contabilitate sau transporturi. Ei aveau avantajul că erau la curent cu toate demersurile colegilor lor neangrenaţi încă în slujba infractorilor. Puteau să le anticipeze mişcările şi activităţile de urmărire penală şi să le zădărnicească rezultatele. Ştiau să-i scoată în faţă şi să-i purece la sânge pe cei care făceau, legal sau mai pe lângă lege, concurenţă în domeniu organizaţiei infracţionale. Aşa au dobândit duşmani pe viaţă, care s-au plâns încă de atunci altor instituţii mai fidele intereselor statului român. De la aceştia au fost consemnate primele informaţii despre modul în care era încălcată legea specifică unor astfel de activităţi. Încă de atunci se cunoşteau amănunte despre importurile de apă, despre operaţiunile externe cu combustibil M, despre licenţele falsificate sau despre importurile de aşa zisă benzină de aviaţie. Ofiţerii de legătură cu poliţia maghiară erau exploataţi în orb, iar când le-au fost solicitate informaţii sau sprijin, le-au furnizat în mod trunchiat, cu întârziere şi lipsite de eficienţă. Aşa s-au întâmplat lucrurile în deja celebrul dosar “LUCMIR”. Poliţia maghiară monitoriza aceste operaţiuni, fără să fie însă prea interesată de ele, deoarece doar tranzitau Ungaria. În schimb, simulările de importuri sau de exporturi ale produselor petroliere afectau foarte puternic bugetul statului maghiar. Serviciul condus de colonelul Radu Mihuţ, prin poziţia strategică pe care a reuşit să o dobândească la nivel zonal, a reprezentat un punct cheie în protejarea acestor operaţiuni ilegale. În perioada respectivă, mâna dreaptă a lui Mihuţ a fost colonelul Cantemir Ursuţa. Lui i-a fost atribuită sarcina de mare încredere şi “responsabilitate” de a întrerupe efectuarea unui control al administraţiei financiare la SC “LUCMIR” SRL, care s-a suprapus întâmplător peste unul dintre multiplele acte de contrabandă efectuate prin această firmă. Ursuţa s-a achitat atât de bine de ordin, încât a crezut ulterior că poate poza chiar în justiţiar. Din perspectiva a ceea ce s-a întâmplat ulterior, vina lui este foarte evidentă şi uşor de demonstrat. Practic, prin raportul redactat de el în 6 decembrie 1999, la cererea procurorului Mascaş, ca probă la dosarul “LUCMIR”, colonelul Ursuţa recunoaşte rolul important jucat de el în muşamalizarea operaţiunii de contrabandă.
Minciuni de colonel
Să-l lăsăm pe păcătos să grăiască: “În luna februarie 1998, am primit de la Poliţia Maghiară, pe căi oficiale, o comunicare potrivit căreia nişte firme din Ungaria au simulat exportarea în România a unor cantităţi de combustibili, în realitate livrând apă. Poliţiştii maghiari ne-au remis şi un set de acte referitoare la expedierile de combustibili din Ungaria spre România, unde una din firmele importatoare era SC “LUCMIR” SRL. Printr-o adresă am cerut D.G.F.P.C.F.S. să verifice corespondenţa dintre actele din Ungaria şi cele de la firma română. La D.G.F.P.C.F.S., de firma “LUCMIR” s-au ocupat atât Garda Financiară (comisarul Simionescu), cât şi Direcţia C.F.S. (domnii Kopecz şi Crăveanu Eugen). La 04.03.1998 i-am însoţit pe domnii Zlibuţ Alexandru la SC “CHIMPROD”, unde SC “LUCMIR” avea depozitaţi carburanţi. În depozit (staţie) au fost găsite 4 vagoane cisternă cu produse petroliere expediate din Slovacia firmei “LUCMIR” din Oradea. În prezenţa mea, domnul ing. Crevean Eugen a ridicat probe de combustibil din cele 4 vagoane, prin robinetele situate în partea inferioară a cisternelor. S-au recoltat probe în flacoane de ½ litri din plastic. Cisternele erau cu capacitate de câte 60 tone (60.000 litri). La faţa locului, din partea SC “LUCMIR” s-a aflat un tânăr cu numele Bodea Aurel, care conducea un autoturism sport, având în număr literele MKY. În acel moment, deoarece se găsise benzină şi nu apă, cum sesizaseră autorităţile maghiare, nu am acordat o importanţă deosebită constatării, mai ales că aceasta se efectua de către funcţionarii D.G.F.P.C.F.S. pe care doar i-am asistat. Reţin însă că respectivii funcţionari i-au contactat pe angajaţii “CHIMPROD” cu privire la spaţiile închiriate la SC “LUCMIR” şi cantităţile de combustibil ale acesteia. Ulterior, împreună cu ing. Crăveanu am aflat şi constatat că actele de import ale carburanţilor din Slovacia nu aveau legătură cu firmele maghiare, dar prezentau modificări ale scrisului. Au existat neînţelegeri şi divergenţe între Serviciile D.G.F.P.C.F.S. întrucât Direcţia de Control Financiar de Stat, prin dl. Kopeczi susţinea că primise informaţii şi lucra în cauză înainte de sesizarea poliţiei şi a Gărzii Financiare. Din câte reţin, în actele de import ale carburanţilor se modificaseră cuvintele “benzină auto” în “benzină de avion” sau ceva asemănător. Nu am lucrat la acel dosar după luna martie 1998. Am întocmit acest raport la cererea d-lui procuror Mascaş Aurel de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. 08.12.1999. Colonel Ursuţa Cantemir. În completare arăt că nu îmi amintesc dacă s-a întocmit proces verbal de ridicare de probe din acele cisterne. Am avut convingerea că s-a întocmit acel act de ridicare de probe între cei de le D.C.F.S. aflaţi în control şi funcţionarii “CHIMPROD”, deoarece nu erau reprezentanţi oficiali ai “LUCMIR”.
Întrebări la care trebuie să răspundă Ursuţa
Pretinsele “comunicări” despre firmele din Ungaria care ar fi simulat exporturi de combustibili în România nu s-au concretizat în nici un dosar penal la autorităţile române, iar pretinsa sesizare nu mai este, oricum, de găsit. Vagoanele “găsite” în incinta SC CHIMPROD şi aparţinând SC LUCMIR erau de mai multe zile obiect de dispută între funcţionarii D.G.F.P.C.F.S. Bihor şi oamenii lui Mihuţ, miza fiindu-le cunoscută tuturor. Documentele de însoţire ale celor patru vagoane prezentau urme vizibile de falsificare, fiind adăugate, în limba engleză, cuvintele “numai pentru aviaţie”, cu alte caractere. Fiind scutit de multe taxe, un astfel de produs este verificat de către organele de control cu mai multă atenţie. Procedura de prelevare a eşantioanelor de probă este clar prevăzută pentru produsele transportate în vrac, iar cantitatea minimă a unei probe în cazul produselor lichide este de doi litri. Flacoanele trebuie să fie din sticlă pentru a nu intra în contact cu produsul. Faţă de presiunea imensă exercitată de cele 60.000 de litri, este imposibil ca flacoanele să fi fost umplute “prin robinetele situate în partea inferioară a cisternelor”. Varianta prostiei lui Ursuţa, care pe noi nu ne-ar deranja, cade: colonelul mai participase la astfel de operaţiuni şi atunci le executase corect! Poliţistul minte, iar procurorul îi acceptă senin gogoşile. O slabă zvâcnire de inteligenţă i-a apucat pe amândoi când s-au gândit dacă a întocmit sau nu proces-verbal de prelevare a probelor, actul care ar fi trebuit să consemneze marea ispravă a lui Ursuţa. Miliţianul feroce s-a grăbit să dea vina pe alţii. Păi bine, măi, Cantemire, de ce ai mai prelevat probe dacă tu căutai apă?
Cornel Melinte
