O VIAŢĂ SPARTANĂ PENTRU SADDAM HUSSEIN

(THE NEW YORK TIMES)

La nouă luni după ce soldaţii americani l-au scos în neorânduială şi dezorientat dintr-un buncăr situat în apropierea oraşului său natal, Tikrit, Saddam Hussein trăieşte acum într-o celulă de închisoare ce măsoară trei metri pe patru, dotată cu aer condiţionat, ce se află în vecinătatea unui fost castel al său din afara Bagdadului. El îngrijeşte plante, se proclamă pe sine conducătorul de drept al Irakului, citeşte Coranul şi alte cărţi despre trecutul glorios al arabilor, notează un articol publicat în ediţia de luni, 20 septembrie, a cotidianului american The New York Times.

Oficialii americani şi irakieni care l-au vizitat pe fostul lider povestesc că acesta poartă sandale de plastic şi o haină arabă, dishdasha, consumă la micul-dejun din mâncarea soldaţilor americani şi i se permite ca timp de trei ore pe zi să facă mişcare într-o curte interioară, ieşind din celulă. A fost transportat la un spital militar american din Bagdad, unde doctorii i-au făcut o serie de analize legate de mărimea neobişnuită a prostatei sale, care ar putea fi semnul unui posibil viitor cancer.
Saddam a fost interogat timp de multe ore, în vederea obţinerii dovezilor necesare pentru procesul său, fiind acuzat de genocid şi crime împotriva umanităţii. Însă a refuzat să recunoască că ar fi făcut ceva greşit, sau să arate vreun fel de remuşcare pentru faptele sale abominabile, pentru sutele de mii de oameni care au fost ucişi în timpul dictaturii sale de 24 de ani. El a insistat asupra faptului că poziţia sa de preşedinte al ţării îi dădea dreptul de a acţiona aşa cum a făcut-o şi că victimele sale erau trădători. La fiecare întâlnire, spun oficialii, el susţinea că este în continuare conducătorul ales al Irakului. Mai mult de 80 de foşti demnitari aflaţi în aceeaşi închisoare, dintre care 40 erau căutaţi de Pentagon, sunt ţinuţi separat de Saddam Hussein, declară Bakhtiar Amin, ministrul irakian pentru Drepturile Omului. Saddam se află într-o perfectă izolare din momentul arestării sale, din ziua de 13 decembrie 2003, spun oficialii, deoarece există teama că acesta ar putea falsifica dovezi sau că ar putea intimida vechile ajutoare, aflate şi ele în închisoare, pentru a le împiedica să depună mărturie împotriva lui.
Însă "nucleul central" al grupării sale, 11 bărbaţi care au apărut împreună cu el la tribunal pe data de 1 iulie, a primit permisiunea de a face mişcare împreună şi de a juca table şi cărţi.
În ciuda faptului că au existat pronosticuri conform cărora ar fi urmat să treacă mai mulţi ani până când Hussein ar putea fi judecat, din cauza volumului de documente ce trebuie cercetate, guvernul interimar condus de premierul Ayad Allawi a decis să grăbească acest proces, accelerând viteza cu care acţionează tribunalul instituit special pentru judecarea conducerii dictatoriale, şi se speră ca până în noiembrie să poate fi adus în judecată Ali Hassan al-Majid, un văr al lui Saddam. Procesul lui Hussein îi va urma acestuia, cel mai probabil anul viitor, dacă procurorii vor fi pregătiţi, afirmă oficialii irakieni şi americani. Pentru aceste procese sunt pregătite săli de judecată într-una din impunătoarele clădiri neo-imperialiste din cadrul fostului Palat al Republicii, situat în centrul Bagdadului, care constituie sediul guvernului Allawi şi al 2.500 de militari şi oficiali civili americani. Instanţele alcătuite din cinci judecători ce vor prezida procesele — fără juraţi — vor avea dreptul de a-i condamna la moarte pe Saddam şi pe complicii săi.
Pentru Saddam şi pentru victimele sale, faptul că acest proces va avea loc în această clădire reprezintă o ironie, întrucât Hussein a construit-o pentru a-si demonstra supremaţia şi puterea, ca un omagiu adus propriei persoane; în acelaşi timp, clădirea se află în apropierea palatului preferat de Saddam în timpul conducerii sale.
Guvernul Allawi consideră că irakienii, supuşi terorii timp de mai multe decenii, vor începe să îşi revină cu adevărat doar în momentul în care vor vedea că cei care se fac vinovaţi pentru suferinţa lor sunt traşi la răspundere. "Fără justiţie, nu întrevăd nici o posibilitate de vindecare a rănilor acestei societăţi", a afirmat Amin, ministrul pentru Drepturile Omului.
Însă există şi presiuni de ordin politic. Allawi va participa la alegerile din luna ianuarie a anului viitor, care constituie un pas esenţial spre obţinerea unui guvern ales în mod constituţional, până în ianuarie 2006. Având în vedere creşterea valului de rebeliuni, premierul trebuie să îşi sporească popularitatea, care acum se află în scădere, întrucât irakienii îl consideră responsabil pentru haosul care a pus stăpânire pe ţara lor. Trimiţând în judecată figuri proeminente ale fostului guvern, speră că le va aminti irakienilor că au scăpat de ce era mai rău.
Allawi susţine că accelerarea procesului nu are nimic de-a face cu răzbunarea sau cu eventuale scopuri politice, ci că el doreşte doar ca trecutul să poată fi îngropat, acest lucru fiind posibil doar când vinovaţii vor fi pedepsiţi. Însă experţii din Occident sunt de părere că o instrumentare a cazului fostului dictator nu este posibilă până în luna noiembrie, aşa cum a fost anunţată, întrucât dovezile nu sunt nici pe departe pregătite şi nu s-au găsit încă avocaţi irakieni dispuşi să îi apare pe Saddam şi pe complicii săi.
În vreme ce întreaga lume politică este plină de nelinişte, Saddam îşi petrece majoritatea timpului dormind şi citind cărţi despre vremea când Bagdadul era centrul lumii islamice. În celula sa se află un pat pliant, un birou şi un scaun de plastic, o rezervă de apă şi de gheaţă, un covoraş pentru rugăciuni, iar el poate alege cărţi dintre cele 170 de volume pe care i le poate procura Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.
În timpul şederii sale în spitalul militar din Bagdad, Saddam a fost supus unei serii de analize care au dezvăluit faptul că are prostata mărită, un început de hernie, precum şi probleme cu un ochi, însă a refuzat să i se facă o biopsie, pentru a se afla dacă suferă, într-adevăr, de cancer. Însă concluzia doctorilor a fost că "nu se pune problema ca el să nu poată fi judecat din cauza condiţiei sănătăţii sale".
Un oficial a declarat că Hussein a ajutat un chirurg american să îi ia sânge, spunând în limba engleză: "Poate că ar fi fost mai bine să fi devenit doctor, nu politician. "
În curtea închisorii, Saddam a aranjat pietre vopsite în alb în jurul rândurilor de flori pe care le îngrijeşte, lucru mai mult decât bizar, în opinia ministrului pentru Drepturile Omului, Amin — "Acest om a comis unele dintre cele mai sângeroase acte din istoria omenirii, a folosit arme chimice împotriva a 250 de sate kurde. Iar acum este grădinar". Amin declară că lui Saddam nu i-au fost date ziare şi nici nu a avut acces la televiziune sau radio, neştiind nimic despre evenimentele ce au avut loc în Irak după capturarea sa.

Ioana Văcărescu