Sorin Badea
Activităţile ilegale de culegere şi transmitere a informaţiilor se bazează tot mai mult pe folosirea mijloacelor tehnice, care facilitează accesul rapid şi sigur al unor persoane la date secrete sau confidenţiale. O bogată şi atrăgătoare sursă de informare o reprezintă comunicaţiile structurilor militare şi ale altor instituţii de stat, ori ale agenţilor economici care nu respectă strict regulile de trafic în reţelele proprii, care nu aplică măsuri de protecţie capabile să înlăture sau să diminueze pericolul generat de vulnerabilitatea sistemelor de telecomunicaţii. Moda supravegherii electronice a devenit o preocupare curentă a unor agenţi economici, aproape fiecare companie care "se respectă" având compartimente specializate pentru spionarea proiectelor şi realizărilor concurenţei. GAZETA de Oradea vă prezintă în detaliu conţinutul unui raport senzaţional publicat recent de SRI în care se face referire expresă la toate mijloacele de interceptare depistate în România până acu. Dacă asta susţine fără sfială SRI-ul, ne întrebăm oare cât de performantă este aparatura din dotare?
“Moda interceptărilor ilegale a pătruns şi în România, fiind astfel create premise pentru fapte care pun în pericol libertatea de comunicare a cetăţenilor şi siguranţa naţională. Se evidentiază deja un fenomen de proliferare a actiunilor de acest gen, ale căror victime sunt chiar simplii cetăţeni, care, în anumite împrejurări sunt privaţi în mod ilegal de dreptul constitutional la libera comunicare, la propria imagine, la intimitate, graţie "strădaniei" celor care ignoră legea.
Se ştie că gama mijloacelor tehnice de culegere a informaţiilor este deosebit de variată şi diversificată, de la sateliţii artificiali utilizaţi şi în comunicaţii, până la dispozitivele improvizate de interceptare a convorbirilor telefonice sau a discuţiilor purtate în diferite locuri”.
Tehnică miniaturală
“În condiţiile perfecţionării aparaturii electronice de captare, înregistrare şi transmitere a sunetului şi a imaginii, cei care au preocupări în acest domeniu dispun de o gamă diversificată de mijloace, unele miniaturizate, realizate cu tehnologii moderne sau altele, cu performanţe apropiate, confecţionate artizanal. Obsesia microfoanelor instalate în abajururile lămpilor de la capătul paturilor din hoteluri sau în ghiveciul cu flori de la masa rezervată la restaurant a intrat şi ea în colecţia de antichităţi a serviciilor secrete.
După cum s-a văzut în ultimii ani, chiar şi servicii de spionaj de renume pot să cadă în plasa riscurilor pe care le implică instalarea unor microfoane în locuinţe particulare, deoarece acţiunea în sine constituie un delict penal, adică violare de domiciliu.
Cine cunoaşte nivelul tehnicii electronice de astăzi se miră că se mai recurge la metode arhaice care pot fi demascate cu ajutorul unui detector de câmp electromagnetic”.
Primul duşman – robotul electronic
“Primii agenţi virtuali sunt robotul telefonic şi telefonul fără fir care, în mai toate variantele lor de fabricaţie, permit şi o aşa numită supraveghere a ambientului.
Nu este de mirare că iscodirea partenerului a devenit un fel de sport naţional, dacă judecăm după cifra de vânzare a aparatelor care se găsesc în orice magazin de articole electronice. Cu aceste unelte, chiar şi un novice poate afla secretul unei convorbiri, mai ales când se confruntă cu aparate funcţionând în sisteme analogice.
Legislaţia din ţările evoluate şi standardele tehnice valabile pe tot globul obligă firmele producatoare să includă între echipamentele de comunicaţii şi pe cele de interceptare şi să le ofere autorităţilor, cu condiţia ca abonaţii să nu poată detecta în vreun fel, dacă o convorbire le este interceptată. Problema care se poate pune este cine sunt aceste autorităţi şi cât control există asupra lor. Progresul şi comoditatea nu aduc neaparat şi un spor de siguranţă personală. Toţi cei care au ceva de ascuns sau se simt vizaţi de atenţia altora îşi interzic, lor şi familiei, să umple casa cu instalaţii muzicale sau computere personale, considerând că tot ce emite, tot ce este legat la o reţea electrică de alimentare cu curent se situează într-un circuit violabil.
Chiar şi instalaţiile de siguranţă cu interfoane se pot transforma în spioni electronici, iar cea mai inocentă priză de perete nu este decât un potenţial "turnător anonim".
Ochiul ascuns
“Mai nou, supravegherea şi violarea sferei intime s-a extins de la universul foniei la cel vizual. Sistemele de supraveghere vizuală sunt încadrate în general la rubrica sistemelor de siguranţă. Se fabrică astăzi camere de luat vederi miniaturizate care pot fi strecurate prin orificii de ordinul milimetrilor. Cu ajutorul unui emiţător ce nu depăşeşte dimensiunile unui pachet de tigări, imaginile video pot fi transmise la distanţe mari. Asemenea dotări figurează în cataloagele unor firme şi se livrează pentru preţuri modice”.
Mijloace ilegale de ascultare
“În arsenalul tehnic folosit pentru culegerea ilegală de informaţii, o pondere importantă o deţin mijloacele de interceptare a convorbirilor telefonice, a discuţiilor sau a imaginilor ce reproduc activităţi desfăşurate în diferite spaţii închise sau în aer liber, a transmisiilor telegrafice, fax ori de date, care pot avea caracter secret sau confidenţial, privat.
Preferinţa pentru folosirea mijloacelor tehnice de interceptare se datorează veridicităţii şi rapidităţii cu care se transmit datele ce se obtin.
Indiferent de tipul mijlocului tehnic utilizat, informaţiile interceptate trebuie preluate şi transportate într-un punct de ascultare-vizualizare-stocare. În acest scop, mijloacele tehnice specifice de interceptare transformă sunetele, imaginile sau impulsurile electrice în semnale electrice analogice sau digitale şi le transmit pe circuite clasice de telefonie sau fibră optică, pe reţeaua electrică, pe circuite de semnalizare sau de telecomandă, pe antene radio – TV, pe reţele de transmisii de date sau prin intermediul undelor electromagnetice.
Surpriza din telefon
Nevoile de comunicare au condus la dezvoltarea fără precedent a sistemelor de telecomunicaţii, telefonul putând fi întâlnit chiar şi în cele mai izolate locuri ale mapamondului. Rapiditatea realizării legăturilor telefonice la distanţe foarte mari oferă şi posibilitatea transmiterii prin aceste căi a unor informaţii cu caracter secret sau confidenţial.
Cu toate limitările impuse prin legislaţie activităţilor de interceptare, structura retelelor de telecomunicaţii permite accesul relativ simplu şi direct la circuitele fizice care deservesc anumiţi abonaţi. Gradul redus de protecţie al circuitelor fizice pe unele porţiuni de traseu face posibilă interpunerea unor dispozitive de preluare, amplificare, ascultare, înregistrare sau chiar transmitere la distanţă a comunicaţiilor interceptate (convorbiri telefonice, transmisii de date, fax, discuţii ambientale şi imagini).
Mijloacele tehnice implantate în echipamentele centrale sau terminale de telefonie sau pe circuitele fizice aferente acestora facilitează interceptarea convorbirilor telefonice. Sistemele de telecomunicaţii aflate în serviciu, majoritatea complet automatizate, permit, în anumite condiţii, activarea de la mare distanţă a unui mijloc tehnic conectat pe circuitul unui post telefonic.
Moda procurării unor aparate telefonice cu aspect estetic atrăgător, sofisticate din punct de vedere al serviciilor oferite reprezintă un potenţial pericol, întrucât pot fi echipate chiar din fabricaţie cu elemente care permit interceptarea comunicaţiilor, mascate special pentru a rezista controalelor de specialitate.
Mijloace neconvenţionale de interceptare
Toate rezultatele cercetarilor ştiintifice de vârf din domeniile electronicii, fizicii şi ciberneticii sunt analizate în profunzime în institute de specialitate, unde se fac evaluări privind posibilităţile de aplicare concretă a acestora în activităţile de culegere de informaţii. Spionajul tehnic cunoaşte o dezvoltare deosebită în epoca modernă, fondurile ce-i sunt alocate fiind mari, pe măsura rezultatelor obţinute.
Asemenea sisteme apelează la mijloace neconvenţionale de interceptare a comunicaţiilor, care nu necesită existenţa în spaţiul vizat a unui traductor de captare a sunetelor, prin aceasta fiind îndepartată urma materială a activităţii şi îngreunată mult depistarea lor.
Merita să descriem felul în care geamul ferestrei unei încăperi în care se poartă discutii se transformă în emiţător la mare distanţă. Astfel, vibraţiile foii de sticlă provocate de zgomotele din interior pot fi “citite” cu ajutorul unui fascicul laser (care suferă variaţii de amplitudine şi fază) şi decodificate prin interpretare electronică. Alte sisteme de interceptare sunt concepute pe principiul activării prin bombardare cu un fascicul de microunde, a unei cavităţi rezonante (cu formă şi dimensiuni riguros determinate), mascată într-un obiect masiv din spaţiul vizat (tablou, sculptură, lambriu, perete). Se obţine astfel o sursă electrică de tensiune ce alimentează emiţătorul cu microfon asociat, pasiv până în momentul activării, care poate fi exploatat de la distanţă. Cu un microfon direcţional perfecţionat, amplasat într-o clădire, pot fi ascultate discuţiile purtate de anumite persoane în aer liber sau în alte spaţii, dacă există vizibilitate directă faţă de acestea.
O altă realizare de vârf o reprezintă posibilitatea captării semnalelor electromagnetice emise de un aparat fax sau de un computer în stare de funcţionare, interpretarea lor şi reconstituirea imaginilor transmise ori a celor afişate pe display.
Dezvoltarea mijloacelor neconvenţionale de interceptare este indisolubil legată de utilizarea intensă a computerelor pentru prelucrarea electronică a semnalelor captate în condiţii dificile şi aducerea lor la un nivel acceptabil de inteligibilitate. Computerele sunt folosite azi în culegerea de informaţii nu numai pentru spargerea codurilor sau descifrarea comunicaţiilor protejate prin sisteme electronice, ci şi pentru efectuarea de analize spectrale ale vocii umane, pentru eliminarea zgomotelor parazite sau pentru extragerea informaţiei utile dintr-o multitudine de semnale suprapuse. De asemenea, echipamentele de interceptare sofisticate, computerizate, extrem de puternice, interconectate cu canale de comunicaţii asigurate prin sateliţi sunt în măsură să controleze cvasi-totalitatea comunicaţiilor telefonice internaţionale, selectând din mulţimea convorbirilor care se poartă simultan, pe acelea care interesează la un moment dat”.
Vulnerabilitatea reţelelor fixe de telefonie
“Cel mai simplu mod de a intercepta o convorbire telefonică este conectarea cu un circuit suplimentar peste circuitul abonatului care este supravegheat şi utilizarea unui sistem de ascultare sau înregistrare. Conectarea circuitului suplimentar este posibilă în orice punct în care este permis sau se poate obţine accesul la circuitul telefonic al abonatului care prezinta "interes".
Operaţiunea de interceptare în acest fel a unei convorbiri telefonice nu necesită cunoştinte deosebite şi este favorizată de faptul că este greu de depistat chiar în condiţiile unei căutari specializate.
Posibilităţile de conectare pe circuitele telefonice dintre cutia terminală şi telefon sunt evidente. În reţelele telefonice urbane sunt încă numeroase situaţii în care circuitele dintre cutiile terminale şi telefon nu sunt aduse prin tubulatură, ci aerian, cu brida pozată aparent pe faţadele şi pe pereţii interiori ai clădirilor. Cutia terminală (nişa) este locul în care se conectează cablul care face legătura cu centrală şi circuitele telefonice care fac legătura cu aparatele terminale din locuinţele abonaţilor. Nişele telefonice sunt amplasate în spaţiile comune ale imobilelor, iar cutiile terminale, pe faţadele clădirilor sau pe stâlpi. Deşi se iau măsuri de protecţie a acestora prin încuiere, există totuşi posibilităţi de acces neautorizat la circuite, iar cu minime cunoştinţe în domeniu, persoanele interesate se pot conecta cu aparate de ascultare, de înregistrare sau de transmitere la distanţă a convorbirilor. În repartitorul centralei, operaţiunile necesare interceptării convorbirilor telefonice sunt facilitate de faptul că aici se concentrează toate circuitele telefonice, punctele de acces la acestea fiind numeroase. Înmulţirea operatorilor de telecomunicaţii determină pătrunderea pe piaţă a unei game diversificate de echipamente. Firmele interesate obţin de multe ori autorizare formală de import, comercializare, instalare şi exploatare pentru aparatură, fără să respecte în totalitate reglementările legale în vigoare.
Toate centralele telefonice digitale conectate în reţea, în virtutea serviciului de teleconferinţă şi al altor servicii pe care le asigură pe circuite libere sau pe circuite de abonat, pot fi programate să intercepteze anumite convorbiri, în funcţie de dorinţa sau preocuparea unora dintre angajaţii care le deservesc. Garanţii depline de siguranţă şi confidenţialitate nu ofera nici precizările producătorilor înscrise pe ambalaje şi nici instrucţiunile de folosire a echipamentelor telefonice. Orice specialist ştie să dezlege enigma codului digital şi se pare că pe măsura ce aparatul începe să aibă noi calităţi tehnice, în aceeaşi măsura sporeşte şi vulnerabilitatea lui.
Găurile telefoniei mobile
În sistemul NMT, care este considerat cel mai vulnerabil, informaţiile sunt transmise în clar iar monitorizarea convorbirilor este la îndemâna oricărei persoane interesate care şi-a procurat un scanner, în timp ce în sistemele GSM, DCS şi CDMA, informaţia este transmisă conform unui algoritm care asigură un anumit grad de protecţie, putând fi interceptată doar cu aparatura adecvată, pe o raza de câţiva kilometri în jurul vorbitorului. Totuşi, nici o reţea de telefonie mobilă nu asigură o securitate deplină a convorbirilor. Chiar şi sistemul CDMA promovat recent (ZAPP – n.r.) este depăşit, existând deja alternative mai performante. Doar apariţia microprocesoarelor biologice, mai puternice decât cele actuale de câteva milioane de ori, îmbunătăţeşte perspectiva în domeniul criptarii.
GSM (Sistemul Global de Comunicaţii Mobile) este un sistem european de comunicaţii mobile creat în 1986. Prima lansare comercială a avut loc în anul 1991, iar de atunci toate ţările europene au adoptat acest sistem de comunicaţii.
Dezvoltarea tehnologică la care s-a ajuns face însă posibilă existenţa unor funcţiuni mai mult sau mai puţin ascunse ale mobilelor telefonice, care permit transformarea acestora în dispozitive de interceptare a discuţiilor purtate în vecinătatea lor, fără ştirea posesorului, sau ale echipamentelor din centrul de comutaţie GSM, care permit accesul neautorizat la convorbiri.
Amploarea mondială pe care au luat-o comunicaţiile mobile, precum şi rapida dezvoltare ce se preconizează în continuare au intensificat interesul organismelor guvernamentale pentru interceptarea acestora, ceea ce a impus fabricarea de către tot mai multe firme a unor echipamente de interceptare care să asigure facilităţile dorite de cei interesaţi.
Potrivit unor surse neoficiale, se comercializează ilegal echipamente destinate interceptării convorbirilor sau blocării pe timp limitat a accesului unor abonaţi în reţelele de telefonie mobilă, angajaţii unor operatori ascultă convorbiri, divulgă informaţii despre traficul unor abonaţi, ori selectează şi înregistrează mesajele vocale sau scrise, iar unele persoane cercetează şi experimentează tehnici de interceptare a comunicaţiilor mobile cu sprijinul ilicit al unor angajaţi ai operatorilor.
Facilităţile oferite de echipamentele de interceptare sunt multiple şi depind de modalitatea concretă de conectare a acestora la reţeaua GSM, respectiv de legătura radio dintre mobil şi staţia de bază a celulei în care se află, dintre staţia de bază şi unitatea de control a acesteia sau de legătura de date cu centrul de comutaţie al reţelei.
Datorită preţului foarte ridicat al echipamentelor de interceptare şi condiţiilor de interconectare cu centrele de comutaţie GSM, doar serviciile guvernamentale beneficiază legal de toate posibilităţile de lucru oferite de această aparatura specială.
În aceste condiţii, cantitatea de informaţii ce poate fi obţinută din canalele de comunicaţii mobile este foarte mare”.
