A meritat sau nu deschiderea granițelor pentru refugiații din orient? Bilanțul celor cinci ani

Săptămâna aceasta se împlinesc 5 ani de la celebrele declarații ale cancelarului german Angela Merkel referitoare la valul de imigranți și refugiați din orient. “Wir schaffen das!” (în traducere: Ne vom descurca!) au fost cuvintele care aveau să se întoarcă cu vârf și îndesat în următorii 5 ani. Ne aflăm astăzi în 2020 iar bilanțul planurilor de primire, educare și integrare a imigranților pare că nu a fost o catastrofă. Gazeta de Cluj va prezenta datele de principale referitoare la acest fenomen încercând să furnizeze o perspectivă asupra viitorului European cu privire la migranți.

Contextul conflictelor sângeroase din Siria de la acea vreme, precum și cele din țările vecine au reprezentat motivul principal pentru care marea majoritate a imigranților au ales să plece către o viață nouă în Europa. Până la sfârșitul lunii august 2015, nu mai puțin de 800.000 de solicitări au fost depuse pentru a intra pe teritoriul Germaniei. Până la finalul anului 2016, un număr record de 1,2 milioane de cereri au fost depuse.

Integrarea refugiaților a fost un proces anevoios și plin de obstacole atât din afara Germaniei cât și din interior. Integrarea, așa cum a definit-o guvernul german, se bazează pe trei indicatori: egalitatea de oportunități, participarea integrată a imigranților în toate sferele economice sociale și culturale și nivelul de acceptare și integrare perceput de către majoritatea germanilor asupra lor.

La o primă citire, aceste criterii sună confuz, lăsând loc multor interpretări. Cu toate acestea, guvernul german a ținut să ofere date clare, măsurabile, despre situația imigranților.

Un emigrant obține 60% din cât obține un German

Se pare că, la capitolul integrare pe piața muncii, jumătate din numărul total de imigranți apți de muncă lucrează în sistemul german la zi, fiind plătitori de taxe și impozite. Statistica nu îi include și pe cei care au reușit să își găsească de muncă fără contract, estimați fiind undeva la 10%. Deși numărul nu pare foarte satisfăcător trebuie să ținem cont că majoritatea oamenilor primiți în sânul Europei provin din medii defavorizate, nu cunosc limba iar pe lângă asta, aceștia pot suferi traume psihologice severe în urma evenimentelor petrecute în țara lor.

Salariul unui imigrant pare a fi cu 40% mai mic decât al unui german, chiar dacă poziția și condițiile de muncă sunt aceleași. Se pare deci, că prin influxul de imigranți, Germania a reușit să-și rezolve problema lipsei forței de muncă într-o bună măsură, rămâne ca nevoia de forță de muncă calificate, realizată de persoane cu o educație superioară, să fie acoperită de tinerii imigranți integrați deja în sistemul de educație german. Acest lucru ne îndreaptă către al doilea aspect important al problemei, școlarizarea.

Potrivit datelor oficiale 80% din copii imigranților urmează în prezent cursuri la în sistemul de învățământ german. Pe deasupra, adulții participă constant la cursuri de integrare social-culturală. La aceste seminarii este încurajată în primul rând învățarea limbii germane, dar și cursuri despre cultura, tradițiile și normele sociale necesare pentru a duce un trai integrat. Din acest punct de vedere, putem spune că Guvernul german a făcut o treabă excelentă în organizarea și administrarea programelor de integrare socială a migranților.

Percepția publică nu a fost în favoarea lui Merkel. Valurile de migranți au crescut criminalitatea

La capitolul percepție publică, lucrurile nu stau tocmai cum și-ar dori Merkel.Ultima statistică națională a nemților, publicată în iulie anul trecut, arată că rata de acceptare a politicii referitoare la refugiați este de numai 30%. Încă de la decizia ei de a primi un număr atât de mare de refugiați, mulți dintre adversarii ei politici au blamat-o pentru că pune în cârca cetățenilor responsabilitatea integrării sociale. Partidul de extremă dreaptă “Alternativa pentru Germania” a capitalizat subiectul, construindu-și imagine pe marginea deciziei cancelarului. Nici în afara Germaniei lucrurile nu stăteau mai bine. Cota fixă de imigranți stabilită la nivel european era varianta cea mai echitabilă din punct de vedere al costurilor pentru fiecare stat al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, mai multor lideri europeni, în frunte cu premierul ungariei Viktor Orban, au considerat nesăbuită inițiativa Germanilor de a forța țările membre ale uniunii să-și deschidă granițele pentru imigranți, chiar și ca teritoriu de tranziție. Ungaria și-a fortificat mai mult granițele în anii ce au urmat, împiedicând refugiații să intre pe teritoriul țării. Acțiunile cu iz naționalist au fost folosite pentru a aduna cât mai mult capital de imagine în fața poporului ungar. Popularitatea lui Orban precum și a partidului de extremă dreaptă german a crescut vizibil la scrutinul ce a urmat, lăsând clar de înțeles că politica complet deschisă a imigranților nu a fost bine primită de către poporul german.

În consecință, abordarea Germaniei referitoare la acest subiect s-a schimbat încet într-una mai precaută. Turcia a fost declarat teritoriu sigur și locuibil pentru a opri principala rută de migrație din orientul apropiat, spre Grecia prin Marea Egee. Guvernul turc a primit mai apoi fonduri pentru a putea asigura bunul trai al cetățenilor precum și integrarea lor. Pe deasupra, campanii de informare a riscurilor de migrare încearcă să ofere soluții alternative relocării în germania a refugiaților. Pe deasupra, între 2016 și 2019, părerile negative referitoare la refugiații ce solicită azil a crescut la nivel național cu 4.5 procente. Se pare că aceste sunt mai proeminente în zona de este a Germaniei.

De departe, cel mai mare dezavantaj pe care l-a avut proiectul lui merkel a fost creșterea criminalității din Germania În ultimii 5 ani. Agențiile de informații și securitate Germane spun că au reușit să prevină și să oprească 16 atacuri de tip terorist. Pe lângă acestea, putem aminti evenimente nefericite din Berlin întâmplate în perioada târgurilor de Crăciun când o mașină de mare tonaj a facut praf mai multe standuri și a omorât 12 persoane. Criminalitatea de nivel mic a fost și ea în creștere, raportându-se un derapaj de 11% în primul an de la primirea migranților. Rata criminalității a fost redusă în următorii ani, odată cu scăderea în popularitate a organizației teroriste ISIS, notorie pentru revendicarea atacurilor de acest gen din Europa. Germania se află, după 5 ani, la un derapaj de doar 6,7% la o sută de mii de locuitori în ceea ce privește criminalitatea la nivel național.

Este, deci, rentabil un astfel de proiect?

Concluzionând, putem spune că rezultatele inițiativei Angelei Merkel sunt departe de a fi catastrofale. Chiar dacă modul de gestionare a avut lacune evidente, beneficiile aduse germaniei pe termen scurt au fost vizibile cu ochiul liber. Acest exemplu de multiculturalism dat de Germania demonstrează și celorlalte țări membre că acceptarea și integrarea migranților cel puțin la nivel social și economic este posibilă. Pentru a putea face față opiniei publice însă, o astfel de mișcare trebuie să aibe loc treptat, pentru a acorda timp instituțiilor statului să investească în formarea și educarea celor ce vin din zone defavorizate.