După o grea suferință zilele acestea a plecat la Domnu, Părintele Dumitrache Veriga, cel care a păstorit cu drag de Credință și Neam biserica românească de la Corcea din Albania. Pentru aducere aminte, Romanian Global News reia un interviu pe care Părintele l-a acordat lui Claudiu Târziu și publicat în Revista Formula AS.
Pr. Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe „Sotir” din Korcea, Albania
„Nu ne lasa Dumnezeu sa ne pierdem limba”
Fratii nostri sud-dunareni, aromanii, stapanii muntilor ce se intind din Grecia pana in Macedonia si Albania, isi traiesc de sute de ani durerile in surdina. De dincoace de Dunare nu se aud necazurile lor. Doar o scurta perioada, in interbelic, statul roman le-a intins o mana de ajutor, repede retrasa dupa caderea noastra sub comunism. Au rezistat singuri sute de ani, sub dominatia otomana, trecand prin lupte grele cu bulgarii si indurand prigoana greceasca. Lumea n-a fost niciodata dispusa sa-i inteleaga, ci le-a stiut de frica, pentru ca aromanii sunt bogati si viteji, la nevoie fac corp comun cu armele lor. Mai toate popoarele din jur au incercat sa-i asimileze sau macar sa-i supuna. Dar nu i-au infrant niciodata cu adevarat, oricat sange i-ar fi costat. Putini stiu cine sunt aromanii. Nici macar romanii toti nu stiu ca avem aceleasi radacini etnice. Dovada cea mai puternica, si care n-a putut fi eliminata sau ascunsa, nici de adversari, nici de timp, este limba. Daca mergi pe strada in Veria sau Metzovo (Grecia), in Ohrid (Macedonia), in Korcea sau Moscopole (Albania) si intrebi ceva in romaneste, se va gasi repede un trecator care sa te inteleaga. Daca inveti cateva cuvinte de-ale lor, destul de asemanatoare cu cele romanesti, ai portile deschise.
Pentru aromani, Biserica a fost si camin, si scoala, si armata. In Biserica au invatat aromanii sa traiasca si sa moara. De aceea, aromanii din Albania au fost cei mai incercati dintre toti, intrucat ei au trait peste 30 de ani fara biserici, fara preoti, fara Sfanta Liturghie. Ca si cum ar fi fost orfani de Dumnezeu. Dupa 1992, au inceput sa construiasca biserici noi, ortodoxe, si-au scolit preoti, iar astazi se simt din nou in comuniune cu fratii lor de peste munti si cu Domnul.
Despre aromanii albanezi am stat de vorba cu parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe „Schimbarea la fata” sau „Sotir” din Korcea – unul dintre marile orase ale Albaniei, resedinta mitropolitana.
Nascut in 1943, la Korcea, din parinti aromani, parintele Dumitrache Veriga a fost sculptor pana in 1992, iar de-atunci a luat calea preotiei. Vorbeste bland, dar fara echivoc, amestecand multe cuvinte romanesti cu cele aromanesti. Este ca si cum ti-ar vorbi un osan care n-a coborat de mult din munti. Il intelegi bine, desi nu cunosti toate cuvintele, iar limba lui te farmeca.
„In sarbatorile mari, unii dintre batrani vin imbracati in vechile straie aromanesti, sa se stie ca aici e biserica noastra”
– Parinte Dumitrache Veriga, prima dvs. formatie intelectuala a fost de artist. Om liber, creator, nedeprins cu rigorile mult mai aspre ale Bisericii. De ce v-ati preotit? Nu va e greu sa fiti tot timpul la dispozitia altora?
– Cand eram tanar am absolvit scoala de arte frumoase si am devenit sculptor. Mi-a placut mereu meseria asta, sa scot chipuri din piatra sau lemn. Mai sculptez si azi. Am facut o sculptura si pentru biserica aceasta, o vedeti in curte, dar inca mai am de lucru la ea. Prin anul 1992, cand au inceput la noi miscarile pentru libertate, mai multi aromani, ramani, cum ne spunem noi, ne-am strans si am facut Asociatia Aromanilor din Albania. si la una dintre intalnirile noastre s-a pus problema ca nu avem nici un preot al nostru, ca trebuie refacute bisericile noastre si pentru asta avem nevoie de preoti. si am fost ales eu sa devin preot. Daca asa au vrut fratii mei, am ascultat si am mers in Romania. Acolo am facut Facultatea de Teologie la Pitesti. Am si slujit intr-o biserica la Curtea de Arges. si am gasit un mare sustinator in preasfintitul Calinic, Episcopul Argesului si Muscelului.
– Dar aici nu mai aveati nici o biserica…
– Nu, pentru ca in 1967, au fost daramate toate bisericile ortodoxe si catolice, la fel ca si moscheile, de altfel, iar Albania a devenit un stat ateu declarat. Pana atunci, am avut o biserica din lemn. Mai inainte avusesem si una de zid, in centru, dar a cazut la un cutremur, in anii ’30. La inceputul anilor ’90, am facut un paraclis in cladirea unde a fost scoala aromaneasca din Korcea, peste deal de aici. Am revendicat casa aceea, pentru ca a fost scoala aromanilor, si am primit-o inapoi. si, prin 1995, am inceput lucrarile la biserica aceasta, pe locul vechiului cimitir al ramanilor. Am facut-o dupa modelul uneia de la Curtea de Arges, care semana cu vechea noastra biserica. si, cu ajutorul oamenilor si al lui Dumnezeu, am ispravit-o acum trei ani. Ei, mai avem de lucru pana sa o pictam toata, pana o infrumusetam pe dinauntru, dar acum avem unde sluji pentru multa lume, ca in paraclis nu incapeau crestinii. Mai ales de sarbatori, biserica e plina de credinciosi. Le place la biserica. E Cineva care-i uneste, Hristos, iar in sarbatorile mari, unii dintre batrani vin imbracati in vechile straie aromanesti, sa se stie ca aici e biserica noastra. Suntem mandri ca suntem aromani.
– Sunt multi ortodocsi in Albania?
– Din cate stiu, cam 35% din populatie. 7% sunt catolici, restul musulmani. Dar toate religiile ne intelegem bine, n-am avut conflicte, ne respectam si fiecare isi vede de treaba. La noi n-a prins ecumenismul acela de tip politic, in care sa amestecam traditiile, dar functioneaza dialogul – ceea ce e foarte bine. In Albania sunt 140 de preoti ortodocsi, din care 30 numai in Korcea. Aici e un mare centru ortodox, avem multe biserici si episcopie.
Sursa: rgnpress.ro
