Alegerile s-au sfârşit aşa cum trebuiau să se termine. PD-L a obţinut o victorie chinuită, dar o victorie rămâne o victorie. Institutele de sondare ale opiniei publice au ratat atât înainte de alegeri, când indicau constant PDL-ul în faţa PSD-ului cu 3-4% din opţiunile de vot, cât şi în sondajele la ieşirea de la urne când toate institutele care au făcut cercetarea sociologică au greşit monumental indicând PSD-ul drept câştigător.
Consecinţa? L-am văzut în noaptea de 30 noiembrie pe puiul de securist Mircea Geoană lăudându-se într-o engleză de baltă la telefon: “We won the elections. We won a big victory”. Câteva minute mai târziu, Miron Mitrea le cerea colegilor de partid să zâmbească pentru ca lumea să creadă că pesediştii au câştigat alegerile. Geoană a apărut pe toate ecranele televiziunilor şi ne-a explicat că va fi viitorul premier deşi partidul său obţinea potrivit exit-pool-ului doar 1/3 din voturile românilor.
Mai mult decât atât, jenantul Geoană declară că nu este negociabilă funcţia de premier şi că nici un alt pesedist nu o va putea ocupa decât Măria-sa Geonă, prinţul lubeniţelor de Dăbuleni, viconte de Securitate- tăticul a fost general de Securitate- şi soţul soţiei sale machidoancă. În cursul zilelor următoare, Antena PSD-ului a intrat într-o veritabilă criză de isterie, prima dată că de ce n-a rămas PSD pe primul loc şi apoi zbierând cât o ţinea audienţa că cel mai bun guvern este un guvern PSD-PNL.
La PNL, Călin Popescu Tăriceanu şi toată gaşca lui Dinu Patriciu & Relu Fenechiu susţin sus şi tare că ori guvernează împreună cu PSD şi domn Călin premier încă o tură, ori merg în opoziţie.
Şi în sfârşit, PDL-ul, care a obţinut cel mai bun scor din istoria sa, adunând mai multe voturi decât Alianţa D.A. acum patru ani şi devenind în preieră cel mai mare partid din România post-comunistă îşi căuta partener la guverare şi face curte PNL-ului menţinând însă condiţia lui Traian Băsescu: la guvernare împreună, dar fără Călin Popescu Tăriceanu.
De cât de atentă a fos presa la cine a câştigat sau n-a câştigat alegerile şi câtă presiune s-a pus în a afla cine a câştigat cu adevărat alegerile, PDL sau PSD, nimeni nu a observat adevăratul câştigător al alegerilor. Traian Băsescu este adevăratul câştigător al aestor alegeri. Ţineţi minte dragi cititori când în ultimul an presa anti-Băsescu ne explica ce izolaţi sunt preşedintele ţării şi PDL. Şi ne explicau dăştepţii din media că PDL poate să devină partener al PNL doar dacă se scapă de Băsescu. Şi ura viscerală a unor jurnalişti împotriva lui Emil Boc că este prea apropiat de Traian Băsescu, iată cum preşedintele ţării este stăpânul inelelor.
Atâta timp cât niciun patrid nu a oţinut 50% + 1 din voturi, preşedintele ţării are decizia în a desemna viitorul premier al României. Dacă PDL sau PSD ar fi obţinut acest scor, Băsescu ar fi fost obligat să numească un membru al partidului câştigător. Nu s-a întâmplat asta.
De altfel, nu avea nicio importanţă cine a ieşit pe locul întâi dacă nu câştiga majoritatea absolută. Pe locul întâi a ieşit Băsescu pentru că are un Parlament slab, format din patru partide dintre care două de dimensiuni egale (PSD şi PDL), un partid care este întodeauna prima câştigătorului UDMR şi PNL al cărui interes este să rămână la putere pentru a fi cât de cât protejat de DNA şi să aibă în continuare acces la banul public. Acum toată lumea face declaraţii de dragoste PDL-ului şi lui Băsescu. PSD l-a uitat deja pe Geoană şi oricum vrea la guvernare, patru ani de opoziţie nu i-au priit şi mai urmează patru ani lungi de deşert.
Sunt convins că viitorul premier va fi de la PDL şi că guvernul va fi unul PDL-UDMR. Şansa ca PNL să intre la guvernare alături de PDL este minimă.
Oricum cariera politică a lui Tăriceanu se apropie de un sfârşit neglorios. Pentru că preşedintele nu uită şi nici nu iartă. Dar măscăriciul de Geoană îşi va pierde foarte curând scaunul de preşedinte al partidului. Nici pe el nu-l va ierta preşedintele. Şi nici Miron Mitrea.
Liviu Man
