Relațiile dintre România și Statele Unite ale Americii (SUA) au devenit mai strânse, în special după izbucnirea războiului dintre Ucraina și Rusia pe 24 februarie 2022. Odată cu vizitele tot mai dese ale oficialilor americani, diverși indivizi care au o plăcere aparte să atace Vestul și să-l „alinte” pe Putin au început să arunce în spațiul public informația cum că SUA nu plătește chirie pentru bazele militare din România, iar Guvernul țării noastre se împrumută de la băncile străine și plătește miliarde de euro efectivelor militare americane. Mai mult, ar exista o bază militară în Delta Dunării. Cum o astfel de dezinformare ajunge repede să fie luată drept adevăr, în special dacă este spusă destul de mult, Gazeta de Cluj a făcut o investigație cu privire la adevărul din spatele acestei știri care, din păcate, dă apă la moară putiniștilor și melancolicilor după comunism. Să vedem cum stau lucrurile cu adevărat, până la urmă.
Încă de la început trebuie să amintim faptul că pe teritoriul României nu există baze militare. Mai exact, în urma acordului între țara noastră și SUA, privind activitățile forțelor americane staționate pe teritoriul României, semnat pe 6 decembrie 2005, prevede clar că armata SUA are acces în bazele și facilitățile Armatei României, cu respectarea deplină a legislației române. Acordul semnat în urmă cu 18 ani a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.268 din 29 iunie 2006.
Potrivit articolului IV, care face referire la proprietatea asupra bunurilor, țara noastră va păstra drepturile şi titlurile de proprietate asupra facilităţilor şi zonelor convenite, puse la dispoziţia forţelor Statelor Unite în baza acordului semnat. De asemenea, SUA vor înapoia țării noastre orice facilitate sau zonă convenită, precum şi orice diviziune a acestora, odată ce nu mai sunt necesare forţelor Statelor Unite. Părţile sau autorităţile desemnate se vor consulta în legătură cu modalităţile de returnare a oricăreia dintre facilităţile şi zonele convenite, inclusiv cu privire la posibile compensaţii pentru construcţiile sau îmbunătăţirile efectuate.
Pe lângă aceasta, SUA și contractanții Statelor Unite vor putea păstra titlul de proprietate asupra tuturor echipamentelor, materialelor, bunurilor, structurilor reamplasabile, precum şi asupra altor proprietăţi mobile care au fost importate în România sau achiziţionate din România în legătură cu acordul semnat.
România – SUA, 135 de ani de relaţii diplomatice
Reprezentanții Ministerului Apărării Naționale au precizat pentru Gazeta de Cluj că în acord s-au specificat clar bazele militare și facilitățile de instruire ale Armatei Române, aflate în proprietatea statului român, în care cele două părți au convenit că pot fi dislocate trupe și tehnică militară ale Armatei SUA, precum și zonele de manevră.
„Poligonul de instrucţie Smârdan, poligonul de instrucție şi rampa de îmbarcare-debarcare Babadag, Baza aeriană Mihail Kogălniceanu, localizată în același perimetru cu Brigada 34 Mecanizată, poligonul de instrucţie Cincu, zona mai largă de manevre cuprinde suprafeţe din judeţele Constanţa şi Tulcea şi este delimitată de oraşul Babadag la nord, poligonul Babadag la est, Tariverde la sud şi de comuna Horia la vest”, au precizat reprezentanții MApN.
De asemenea, în 2011, printr-un alt acord semnat, a fost stabilită ca locație de dislocare și Baza Militară 99 Deveselu, în perimetrul căreia au fost amplasate elementele scutului antirachetă dislocate de SUA. Acordul a fost ratificat pe către Parlamentul României prin Legea 290 din 2011, semnat la Washington la 13 septembrie 2011.
Pentru cei care susțin că americanii au pus mâna pe țara noastră și că bazele militare sunt ale SUA, Baza Deveselu este sub jurisdicţia suverană română şi proprietatea României.
„România va păstra proprietatea şi titlul asupra bazei în conformitate cu prevederile aplicabile ale Acordului de cooperare în domeniul apărării. Forţelor Statelor Unite le vor fi autorizate accesul în bază şi utilizarea acesteia cu respectarea deplină a legislaţiei române în conformitate cu prevederile aplicabile ale Acordului de cooperare în domeniul apărării şi pot utiliza baza pentru a găzdui facilitatea” (art. IV alin. 1), iar la alin. 2 se specifică faptul că „În conformitate cu articolul IV din Acordul de cooperare în domeniul apărării, toate clădirile, inclusiv cele construite, utilizate, modificate sau îmbunătăţite de forţele Statelor Unite, sunt proprietatea României, în timp ce obiectele şi instalaţiile mobile rămân proprietatea forţelor Statelor Unite sau a contractorilor Statelor Unite, după caz.”
Situația de securitate din regiune și Grupul de Luptă NATO din România
Invazia ilegală a Rusiei asupra Ucrainei a mobilizat țările NATO de a apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat, motiv pentru care, la Summit-ul de la Madrid, a fost adoptat un nou concept strategic al Alianței Nord Atlantice, care a recunoscut regiunea Mării Negre ca fiind importanță strategică.
La întrebarea „Câți militari americani se află în momentul de față pe teritoriul țării noastre”, reprezentanții Ministerului Apărării Naționale au precizat că imediat după izbucnirea războiului a început consolidarea posturii de apărare a flancului estic și dislocarea de efective militare aliate care au format Grupul de Luptă NATO, condus de Franța. Mai exact, efectivele de militari aliați dislocați în prezent pe teritoriul României se situează în jurul cifrei de 5.000 de militari din SUA, Franța, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Macedonia de Nord și Spania.
Pe teritoriul României, efectivele forțelor armate străine se adaptează în funcție de activitățile de instruire și asigurare a prezenței aliate în flancul estic. Potrivit principiului responsabilității menționate în Secțiunea II a Concepției și procedurilor generale de acordare a sprijinului națiunii gazdă (HNS) de către România, fiecare țară care trimite trupe își asumă responsabilitatea logistică de susținere a propriului contingent dislocat în România. Cu alte cuvinte, Guvernul României nu „pompează” bani din bugetul statului, cum unii „înțelepți” susțin cu tărie acest lucru, fără a veni cu dovezi clare.
Pentru a pune punct acestei dezinformări grosolane, România, în calitate de națiune gazdă, poate fi solicitată să ofere sprijin altor națiuni. Această solicitare este supusă unui proces de planificare și acordare, care implică semnarea unor înțelegeri tehnice și declarații de cerințe. Aceste documente specifică bunurile și serviciile care urmează a fi acordate, precum și modalitatea de furnizare a acestora. Conform principiului menționat mai sus, furnizarea de bunuri și servicii este de obicei realizată prin intermediul unei tranzacții rambursabile.
