Arta este o expresie a umanității, iar cei care o transmit generațiilor viitoare ar trebui să insufle respectul cuvenit acestei forme de manifestare. Un artist adevărat nu este doar cel care creează, ci care sădește sămânța aprecierii pentru artă si în ceilalți. Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca ar fi putut să fie un centru în care magia creației să poată înflori și să-i ghideze pe cei care doresc să urmeze această cale, însă situația din culise este mult mai întunecată.
Din păcate, în Cluj-Napoca, flacăra artei nu are ocazia să lumineze viețile celor care doresc s-o urmeze. Neavând circumstanțele potrivite pentru a se desfășura, flacăra se stinge, devenind o cenusă. Un domeniu atât de pur este pătat constant de multele nereguli care se întâmplă în cadrul Universității de Arte și Design : avize primite pe care se așterne praful, bani investiți în fel de fel de proiecte care promit mult și oferă puțin, apartamente în blocuri, care nu pot fi transformate în săli de ateliere și studiouri de creație precum și proprietăți deținute de universitate destinate studenților, de care studenții nu au habar. Universitatea e un fiasco total, neavând nicio modalitate de a insufla studenților dragostea pentru artă, uneori chiar anulând-o.
Unul dintre lucrurile de neconceput, care ne-a atras atenția de ceva timp este faptul că timp de aproape 10 ani universitatea duce o luptă demnă de tot râsul: lupta cu o schelă care acoperă clădirea. Fațada care trebuie refăcută de ani de zile, lucrare pentru care s-au obținut de altfel avizele necesare. Schela acoperă clădirea cu totul, inclusiv librăria Diverta, al cărei proprietar și-a exprimat dorința de a coopera cu Universitatea de Artă și Design, pentru a refațadiza clădirea. Situația reflectă dezinteres total : cu un co-proprietar amabil care dorește să rezolve problema, un aviz aprobat și bani care se pot investi în proiect, nu există scuze. O schelă lipsită de sens, a cărei îndepărtare ar îmbunătăți evident imaginea UAD-ului.
Încă o situație bizară care ne-a atras atenția, este cea a cabanelor deținute de UAD. Povestea ar fi fost că cele doua cabane din Beliș sunt destinate activităților studenților de la Arte : ateliere, work-shop-uri sau chiar un loc în care studenții și profesorii se pot relaxa. Admininistrația proastă din ultimii zece ani a ruinat această frumoasă inițiativă, transformând-o într-o povară. Nu e de mirare că studenții nu au habar de existența acestor două cabane. Ce să mai vorbim despre faptul că au ajuns o cocină în adevăratul sens al cuvântului, niște ruine care ar degrada imaginea universității dacă existența lor ar fi făcută publică. Se pare că rectorii au o pasiune din a cumpăra spații, ca mai apoi să privească cum se transformă în paragină. Școala din Șutu a urmat același fir narativ: cumpărată de universitate, ca mai apoi să se metamorfozeze într-un depozit de materiale inutile.
Dacă până acum administrația universității a părut că lasă de dorit, să vedeți ce urmează. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă conducerea universității vizează lipsa spațiului adecvat pentru desfășurarea activităților. Situația devine hilară în momentul în care aflăm modul în care conducerea a decis să remedieze problema: să cumpere un spațiu într-un bloc (fost restaurant) în care studenții să își desfășoare activitatea didactică. Vorbim de niște spații total improprii pentru învățământ artistic, într-un bloc, în care rectorul se gândea că ar fi o idee bună (și fezabilă) ca studenții să-și tină activitățile practice. Oare chiar s-a gândit că e o idee bună, din moment ce spațiile nu au fost folosite niciodată de studenți, de la achiziția lor din anul 2021? Sau totul a fost de fațadă?
Este vorba despre un spațiu cumpărat din blocul de pe strada Plopilor nr. 62. Practic, două amarâte de apartamente într-un bloc, pe care imaginația rectorului le-a conceput ca și cum ar fi potrivite pentru găzduirea unor activități de acest gen. Ba chiar, fostul rector Radu Moraru a aprobat că acest spațiu este pentru activități didactice. Imaginați-vă ce haos ar fi cauzat deplasarea studenților pe scările de bloc, precum și gălăgia produsă în timpul lucrărilor practice. Este de neconceput ca rectorul să nu se fi gândit la asta în prealabil Faptul că după cumpărarea spațiilor nu a existat nici măcar o inițiativă de desfășurare a activităților didactice (nici măcar o dată!), întărește această concluzie. Se cumpără apartamente care se știe că nu pot fi destinate activităților studenților, iar apoi toată lumea se face că plouă !
Frumoasă încercare de a insufla dragostea pentru artă, în condițiile în care studenții nu au unde să lucreze. Mersul la facultate devine un chin, studenții fiind nevoiți să se înghesuie în săli mici și improprii. În locul cumpărării a două spații complet inutile, banii puteau fi investiți în amenajarea unui loc adecvat, o clădire de ateliere de creație. Soluții există, dar interesul e pe minus. Clădiri se pot construi de UAD pe terenurile propritate ale acesteia cum ar fi în generoasa grădină situată pe str. 21 Decembrie, unde funcționează sediul administrativ sau la sediul din str. Aurel Vlaicu. Talente prețioase se pierd din cauza incapacității rectorului de a oferi condiții UMANE de a învăța.
Gestionarea banilor din cadrul UAD este, într-adevăr, foarte proastă. Sursele noastre susțin că acum 3 ani s-au cheltuit sume importante pentru achiziționarea unor soluții hardware / software performante și pentru îmbunătățirea rețelei de internet. Ce vorbim, în condițiile în care studenții se plâng că nici măcar nu merge internetul în cadrul facultății? Universitatea nu are nici astăzi platforma proprie și nici pagina de internet tradusă în limba engleză. Banii „investiți” în dezvoltarea planului de digitalizare, unde au ajuns de fapt ? Dacă există, bineînțeles, un plan de digitalizare pus la punct. Fostul rector, Radu Moraru, într-adevăr, nu a reușit să investească inteligent și eficient banii alocați, dar nici rectorul actual, Liviu Florian Ștefan, nu pare să curețe imaginea universității. S-a plafonat în greșelile celor de dinainte. Trăim pe principiul „Lasă, că e bine și așa !”. Dar ce zic studenții, care plătesc taxe mai scumpe decât alții și nici măcar nu beneficiază de strictul necesar, precum conexiune la internet și săli adecvate pentru ateliere. Proasta administrație din trecut nu poate fi responsabilă la nesfârșit pentru neajunsurile universității de azi. Succesul unui rector este oglindit de imaginea universității din timpul mandatului său. Ați pierdut startul și dvs, domnule Liviu-Florian Ștefan.
Cu cât ne adâncim mai mult în această poveste a dezinteresului total, se nasc tot mai multe întrebări, pe care dorim să le adresăm cuiva în măsură să ne ofere un răspuns adecvat. Într-un articol viitor, Gazeta de Cluj îl va ruga pe rectorul UAD să ne răspundă la câteva întrebări.
