Adoptiile internationale, raman in “stand by”

Legile româneşti restricţionează adopţiile internaţionale, stabilind adopţiile interne ca fiind prioritare. De asemenea, legea interzice fundaţiilor să acţioneze ca intermediari în procesul de adopţie, dar permite implicarea asociaţiilor străine autorizate. Rolul potenţial al ONG în acest proces este limitat la furnizarea serviciilor de protecţie, prin plasarea copiilor în grija familiilor sau a asistenţilor maternali sau prin acţiuni destinate reintegrării acestora în familiile lor. Faptul că în România au fost interzise adopţiile internaţionale a stârnit, la acea vreme, proteste în rândul familiilor americane, ale căror cazuri de adopţie erau în curs de desfăşurare. În prezent, multe familii occidentale afectate de această lege speră ca noul Guvern să ia măsuri pentru a îmbunătăţi întregul proces al adopţiilor. Statele Unite încearcă, în continuare, să convingă Guvernul României şi Uniunea Europeană  să renunţe la legea care interzice adopţiile internaţionale. Reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului sunt de părere că fiecare copil are nevoie de o familie, indiferent de vârsta şi etnia acestuia. „Considerăm că fiecare copil adoptabil (prin sentinţă judecătorească), indiferent de vârstă, sex, etnie sau stare de sănătate, are dreptul la o familie permanentă, la o familie adoptatoare. Copilul devine adoptabil după ce toate eforturile noastre ca acesta să rămână în propria familie sau în familia lărgită (bunici, mătuşi, unchi) au eşuat, iar instanţa a decis ca acesta să primească statutul de adoptabil”, a declarat Nicoleta Molnar, director DPC Cluj.

Propuneri legate de adopţiile internaţionaleReprezentanţii clujeni ai DPC Cluj consideră că ar trebui să se stipuleze, într-o eventuală lege care reglementează adopţiile internaţionale, ca doar copiii adoptabili cu vârstă de peste cinci ani să fie eligibili pentru adopţia internaţională. Viitorii părinţi adoptatori, cetăţeni străini, din experienţa acestora, sunt mult mai flexibili în ceea ce priveşte vârsta copiilor, etnia lor sau mici probleme de sănătate. „Din punctul nostru de vedere, procedura pentru cetăţenii străini şi cetăţenii români trebuie să fie aceeaşi, doar că evaluarea cetăţenilor străini, ca viitori părinţi adoptatori şi apoi monitorizarea adopţiei (timp de doi ani), să se facă de către instituţiile de stat (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) din ţara respectivă. Este important să ni se comunice şi nouă aceste rapoarte, cum se întâmpla şi înainte de 2005”, au declarat reprezentanţii DPC Cluj. În cadrul procedurii de adopţie internaţională e vital să fie angrenate doar instituţiile publice de specialitate – Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Oficiul Român pentru Adopţii, instituţii care îşi asumă responsabilitatea pentru legalitatea tuturor demersurilor. Atât în ţară, cât şi în Cluj-Napoca, numărul copiilor adoptabili oscilează de la o lună la alta, copiii care sunt adoptaţi ies de pe listă şi intră alţii care aşteaptă să fie adoptaţi. Potrivit DPC Cluj, în anul 2008 au solicitat informaţii despre adopţie şi au depus solicitări, un număr de 68 de familii din judeţul Cluj, în timp ce în acest an, 28 de familii sunt interesate de adopţie.

Procedura de adopţie

Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adopţia începe de la data pronunţării irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Din acest moment, părintele natural nu mai are nici un drept asupra propriului copil. Astfel, familia care doreşte să adopte un copil trebuie să depună o cerere scrisă la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul de domiciliu. Poate fi părinte adoptiv persoana sau familia care prezintă condiţii materiale şi garanţii morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului. Nu pot adopta decât persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cei pe care doresc să îi adopte. De asemenea, este interzisă adopţia între fraţi şi adopţia unui copil de către mai multe persoane. În cazul în care persoana care doreşte să adopte un copil este căsătorită, va avea nevoie şi de acordul celuilalt soţ. Familia sau persoana adoptatoare sunt monitorizate timp de doi ani, legea excluzând orice legături între părinţii bilogici ai copilului şi adoptatori.

Efectele adopţiei

Conform art. 50 a legii adopţiei, prin adopţie se stabileşte filaţia între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adoptatorul are, faţă de copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său. Adoptatul dobândeşte, prin adopţie, numele adoptatorului. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.

Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare, care domiciliază în străinătate, este bunicul copilului pentru care a fost încunviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.

Legea adopţiei nr. 273/2004

În cursul procedurii adopţiei trebuie respectate în mod obligatoriu mai multe principii. Principiul interesului superior al copilului, principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial, principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică, principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate.

Beatrice Golondzac