După ce ani la rând l-a filmat pe Emil Boc în timp ce se juca de-a primarul pe la diferite evenimente, fostul cameraman al edilului s-a apucat de afaceri imobiliare. Ovidiu Moldovan, zis Didu, și-a deschis firma Digger Construct și a început să construiască blocuri. De pe urma acestei afaceri acum s-a ales cu un proces de insolvență și cu acuzații că trage țepe partenerilor. Patronul unei firme cu care a colaborat spune că așteaptă aproximativ 11 milioane de lei de la Didu. Însă, pe firmamentul imobiliar al Clujului o stea îl iubește pe Didu: dacă la prima instanță s-a dispus intrarea firmei lui în insolvență, la cea de-a două rundă de proces facturile s-au evaporat și Didu a scăpat de plata milioanelor.
Firma Digger Construct SRL este patronată de soții Letitia și Ovidiu Moldovan. El este cunoscut în Primăria Cluj Napoca ca fiind ”umbra” lui Emil Boc. Zis Didu, el la urmărit ani la rând pe edilul clujean din postura de cameraman. Indiferent că primarul era cu pișcotul în gură sau declara despre ce ”osă” facă cu acest oraș, Didu era în preajmă și apăsa play.
După o vreme, lui Ovidiu Moldovan i s-au arătat sorții și s-a apucat de afaceri. Nu de orice, ci de ceva care merge la sigur în urbea păstorită de Emil Boc, afaceri imobiliare.
Firma se descurca binișor! Pe anul 2021 a declarat o cifră de afaceri de 1,6 milioane lei și un profit de 800.000 lei la 5 angajați, însă a avut și ani în care cifra de afaceri a fost 4 și chiar de peste 9 milioane de lei.
Acum activitatea societății pare pusă sub semnul întrebării dacă e să ne luăm după declarațiile unui om de afaceri care a avut de-a face cu Didu.
Firmele OMEGA ADVAS GROUP și ANDVAPOWER, patronate de Bura Uglean Vasile Dănuț, un om de afaceri din București. Companiile au o cotă de piață și au lucrat cu Astaldi, Uti, Strabag, firme importante din domeniul construcțiilor.
În numele celor două firme Bura a cerut în instanțele clujene deschiderea procedurii de insolvență în privința firmei Digger Construct pentru facturi neachitate care, împreună cu penalitățile, au ajuns la aproximativ 11 milioane de lei.
El spune că firma fostului cameraman a plătit o parte din facturi, aproximativ un milion de lei, după care a sistat plățile.
În luna aprilie Tribunalul Comercial Cluj a dispus începerea procedurii de insolvență privitoare la firma Digger Construct.
”Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de debitoarea DIGGER CONSTRUCT S.R.L. faţă de cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea OMEGA ANDVAS GROUP S.R.L. Respinge excepția de prescripție invocată de debitoarea DIGGER CONSTRUCT S.R.L. prin întâmpinare. Admite cererea formulată de creditoarea OMEGA ANDVAS GROUP S.R.L., CUI 14941827, nr. ORC J30/92/2021, (…). Dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC DIGGER CONSTRUCT SRL, CUI 28506718, nr. ORC J12/1343/2011(…). Desemnează în calitate de administrator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvenţă INSOLV 2007 SPRL, Filiala Cluj, cu sediul în Mun. Cluj-Napoca, str. I.C. Brătianu, nr. 28, jud. Cluj, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014. Stabileşte în favoarea administratorului judiciar provizoriu, până la confirmarea acestuia în condiţiile legii, un onorariu de 500 lei lunar + eventual TVA, dar fără a depăşi suma de 5.000 lei + eventual TVA, pentru întreaga procedură”, arată o parte din soluția pe scurt a instanței.
Reprezentanții Digger Construct au contestat această decizie, iar judecătoarele POPOVICI Doina-Viorica și COROIU Sînziana-Felicia de la Curtea de Apel Cluj au întors sentința cu 180 de grade. Sentința dată la mijlocul acestei luni dispune prescripția facturilor. Potrivit legislației, o factură se poate prescrie dacă în termen de 3 ani emitentul nu a făcut niciun demers pentru recuperarea banilor.
”Admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune invocată de către debitoare. Constată prescris dreptul la acțiune al creditoarei OMEGA ANDVAS GROUP SRL în ceea ce privește creanța rezultând din facturile fiscale nr. 102/03.04.2017, nr. 103/03.04.2017, nr. 112/02.10.2017, nr. 113/02.10.2017, nr. 114/02.10.2017, nr. 93/03.01.2018, nr. 94/04.01.2018, nr. 97/01.02.2018”, arată o parte din soluția pe scurt a instanței.
Ar fi plătit facturile…dar dacă erau false…!
Patronul păgubit spune că nu își poate explica turnura luată de proces.
”Eu am pierdut un proces cu dreptatea în mână, cum se spune. Eu am de încasat de la această societate (Digger Construct, n.red.), cu penalizări cu tot, vreo 11 milioane de lei. Am trimis către ei somații, am avut și o plată parțială a unor facturi. Cu toate acestea, s-a prescris ! (este vorba despre obligația de plată a firmei Digger Construct, n.red.) Am și un raport de expertiză extrajudiciară în care se arată că totul e în regulă. La prima instanță am câștigat și la curte am pierdut! Dar toate astea se întâmplă în România, deci despre ce vorbim?!”, spune Bura.
De partea cealaltă a facturilor neachitate, Ovidiu Moldovan spune că, de fapt, cel care așteaptă bani de la el a falsificat mai multe acte pentru a ajunge la această sumă de bani. Motiv pentru care i-a făcut o plângere penală.
”Atâta a cerut el! (este vorba despre suma de aproximativ 11 milioane lei solicitată de cele două firme, n.red.) Erau niște facturi prescrise… Banii s-au cerut pe niște contracte false pe care am făcut plângere penală. Instanța le-a văzut, le-a admis că sunt false. Vom merge mai departe la procuror și probabil domnul va face pușcărie! În visurile lui sunt 10 milioane de lei! Acum firma nu mai este în insolvență pentru că tocmai am câștigat definitiv și irevocabil. Urmează să mă duc pe partea de penal și o să-l fac să răspundă conform legii”, spune fostul cameraman al lui Emil Boc.
Întrebat despre falsificarea contractelor și plângerea penală depusă împotriva lui, Bura Uglean Vasile Dănuț pare uluit de acuzații.
”Pe mine nu m-a chemat nimeni pentru nicio plângere penală! Habar n-am de astea! Într-adevăr, în cadrul procesului el a spus că nu recunoaște contractele, dar nu mă gândeam că se referă la faptul că am falsificat eu facturi! Atunci instanța i-a cerut să aducă alte contracte, dar a răspuns că nu are alte contracte. A zis că nu-s semnăturile lui pe facturi, dar atunci mă întreb de ce le-a introdus în circuitul contabil dacă facturile nu sunt semnate de el, putea să spună de la început că astea sunt false ! Însă, și pe contracte și pe facturi există aceleași semnături! Cred că a încercat toate chestiile ca să nu plătească. Apoi, dacă el spune că toate astea sunt false, atunci de ce a plătit o parte din datorii până acum?! În fine, el poate să spună ce dorește!”, mai declară Bura.
Nici pentru avocatul firmelor lui Bura nu este explicabilă modalitatea în care instanțele clujene au judecat acest dosar.
”Sunt abilitat să vă comunic următoarele lămuriri relativ la informațiile solicitate de dumneavoastră:
1. Instanța de apel a constatat (la fel ca prima instanță) starea de insolvență a societății Digger Construct SRL chiar raportat la sume substanțial mai mici decat cele reținute de către prima instanță.
2. Astfel, chiar dacă au fost reduse (în mod inexplicabil, în opinia noastră) sumele considerate de către instanță a fi datorate de către Digger, datorită lipsei lichidităților – chiar raportat la aceste sume reduse – totuși a fost păstrată decizia de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea Digger neavând lichiditățile necesare nici măcar pentru acoperirea acestor sume substanțial mai mici decat debitul realmente datorat creditoarei Omega Andvas Group SRL.
3. Soluția pronunțată de instanța de apel în dosarul nr. 109/1285/2022/a1 este inexplicabilă, mai ales în contextul în care hotărârea instanței de apel nu este încă integral motivată.
2. Pentru a înțelege diferența între opiniile onoratelor instanțe care s-au pronunțat în acest dosar (instanța de fond care a admis cererea clientei noastre – Omega Andvas Group SRL – pentru întreaga creanță pretinsă vs. soluția instanței de apel care a constatat parțial prescris dreptul la acțiune pentru mare parte din debit, menținând dispoziția de deschidere a procedurii insolvenței pentru debitul principal și penalitățile rămase – izvorâte dintr-o singură factură emisă între părți) consider necesară prezentarea câtorva elemente de fapt și de drept relevante:
a) Între cele două părți litigante (Digger Construct și Omega Andvas Group SRL) au fost încheiate în cursul anului 2017 patru contracte de prestări servicii. Deși contestate de către Digger Construct SRL în cadrul litigiului, ambele instanțe au considerat valabil încheiate aceste contracte și le-au conferit efectele juridice specifice.
b) În baza acestor contracte și a lucrărilor efectuate, clienta noastră a emis mai multe facturi care au fost parțial achitate până la un moment, mai exact în cursul anului 2018.
c) Debitoarea Digger Construct SRL și-a înregistrat absolut toate facturile emise de clienta noastră în contabilitate și a beneficiat de efectele fiscale ale acestei operațiuni (e.g. deducere TVA), dar la un moment dat a refuzat inexplicabil să mai achite sumele restante și fără a face nici o obiecție până la momentul inițierii litigiului.
Nu putem să nu ne întrebăm care profesionist își înregistrează din “eroare” facturi în valoare de aproximativ 1.800.000 lei, deduce TVA raportat la aceste facturi, achită parțial aceste facturi în mai multe tranșe (aproximativ 740.000 lei) și nu “observă” această “eroare” decât după ce i se solicită diferențele datorate?
Poate ar putea fi de conceput o astfel de ipoteză, dacă ar fi vorba de o suma minoră și neglijabilă, dar în contextul în care Digger Construct SRL a dedus TVA beneficiind de rambursări de la Statul Român într-o valoare considerabilă și a si achitat peste 700.000 lei către clienta noastră, considerăm că este evident exclusă orice “eroare” din partea debitoarei aflate în insolvență și că, în realitate, aceasta datorează clientei noastre întreaga sumă facturată împreună cu penalitățile de întârziere stabilite contractual.
De altfel, și instanțele au constatat aproximativ aceleași aspecte, precum și faptul că Digger Construct SRL nu dispune de lichiditățile necesare achitării debitelor, însă în mod cel puțin “curios” instanța de apel a reținut că o parte din sumele datorate ar fi prescrise (că dreptul la acțiune pentru o parte din aceste debite ar fi prescris, n.n.).
Folosim termenul “curios” întrucât pe de o parte, nu am primit încă motivarea instanței de apel, iar pe de altă parte, în opinia noastră aceste debite nu sunt prescrise potrivit dispozițiilor legale aplicabile.
Prescripția este o instituție juridică ce “apără” debitorii în cazul pasivității (inacțiunii) creditorilor și presupune lipsa efectuării unor demersuri în anumite intervale de timp (în general 3 ani), însă aceasta nu intervine atât timp cât creditorul începe efectuarea unor demersuri juridice împotriva debitorului, fie atât timp cât debitorul efectuează plăți (deci recunoaște voluntar datoria/obligația, așa cum a fost cazul și în prezenta speță).
Or, în situația de față, în interiorul celor 3 ani, pe de o parte debitoarea Digger a efectuat plăți parțiale și totodată a fost notificată în mod repetat pentru achitarea acestor debite (ultima notificare fiindu-I comunicată la data de 28.10.2021, iar cu prilejul unei notificări anterioare din Decembrie 2018, debitoarea a și expres recunoscut întreg debitul comunicat), iar recunoașterea datoriei este evidentă datorită înscrierii acestui debit în propria contabilitate prin înregistrarea facturilor fiscale emise și acceptate sub semnătură de primire de către reprezentantul legal al debitoarei Digger.
d) Pentru un număr de 9 astfel de facturi, debitoarea Digger a refuzat să mai achite debitele la plata cărora se obligase contractual, deși contraprestațiile creditoarei Omega fuseseră în integralitate executate.
e) Debitoarea Digger a fost notificată în mod repetat să-și execute aceste obligații, dar a refuzat în mod repetat să procedeze conform legii și convenției părților, deși ca răspuns la notificarea din Decembrie 2018, a precizat că acceptă soldul comunicat, recunoscând astfel existența obligațiilor asumate contractual.
f) Conform clauzelor contractuale, neplata la termen a debitelor datorate atrăgeau penalități într-un cuantum convenit de părțile semnatare ale contractelor.
g) Ultima plată voluntară făcută de debitoarea Digger a avut loc în data de 28.02.2019 când reprezentantul debitoarei Digger a specificat expres pe ordinul de plată „plată conf. facturi”.
3. Așa cum precizam, în conformitate cu dispozițiile legale (art. 2540 C. Civ.) somația (sau orice alt act juridic echivalent, de punere în întârziere a debitorului) poate întrerupe prescripția. Așa cum am arătat, debitoarea a fost notificată în mod repetat să-și îndeplinească obligațiile, ultima notificare fiindu-i comunicată în 28.10.2021.
În prezenta speță sunt relevante atât somațiile, cat și alt act întrerupător al termenului de prescripție, respectiv ultima plată voluntară a debitoarei din 28.02.2019 (a se vedea art. 2537 pct. 1 și art. 2538 C. Civ.), moment de la care a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, cererea de deschidere a insolvenței fiind introdusă în cadrul acestui termen de prescripție.
4. Prima instanță (Tribunalul Specializat Cluj) a considerat că ultima plată a debitoarei purtând mențiunea scriptică amintită de mine la pct. 3 lit. g) (fiind folosit pluralul cuvântului facturi, s.n.) a întrerupt termenul de prescripție pentru toate cele 9 facturi neachitate integral câtă vreme debitoarea le înregistrase în contabilitatea proprie, a dedus tva aferent si nu formulase anterior litigiului obiecții cu privire la conținutul facturilor, dar mai ales menționase clar și neechivoc că plătește facturi, deci nu o singură factură specifică.
În mod parțial diferit, instanța de apel (pentru motive pe care nu le cunoaștem încă) a decis, într-un mod care stârnește curiozitatea oricărui observator independent, să “apere” Digger Construct față de “inactivitatea” clientei noastre (care în realitate notificase în mod repetat debitoarea să își achite datoriile și care încasase doar parțial contravaloarea facturilor emise) și a considerat într-un mod la fel de inexplicabil că această plată în care însăși debitoarea a menționat că stinge debite izvorâte din mai multe facturi înregistrate în contabilitatea debitoarei, a întrerupt termenul de prescripție doar pentru cea mai veche astfel de factură, considerând prescris dreptul de a obține satisfacerea creanțelor izvorâte din celelalte facturi în procedura insolvenței.
4. În concluzie, deși instanța de apel a încercat să “apere” debitoarea Digger de așa zisa inactivitate a creditoarei Omega (și a constatat prescrisă marea partea a datoriei), totuși nu mai putut “salva” societatea Digger de la intrarea în insolvență întrucât aceasta nu a demonstrat în cursul litigiului faptul că ar avea disponibil bănesc suficient măcar pentru acoperirea sumei astfel reduse de către instanța de apel. Așa fiind, instanța de apel a păstrat dispoziția de deschidere a procedurii de insolvență desfășurată împotriva societății Digger Construct SRL însă pentru un debit considerabil mai mic, schimbând doar parțial sentința primei instanțe (doar în privința sumelor) și păstrând ca legală decizia de deschidere a procedurii insolvenței luată de către Tribunalul Specializat Cluj.
5. Într-o notă strict personală, precizez că aștept cu maxim interes lămuririle instanței de apel prin care probabil ne vor fi explicate motivele și rațiunile pentru care completul de apel a ales să „apere” debitoarea Digger de așa zisa inactivitate a clientei noastre Omega și să reducă substanțial debitele datorate creditoarei Omega. Poate vom fi în măsură să vă oferim mai multe lămuriri după acest moment.
6. În opinia mea, deși este perfect legal ca, în anumite condiții legale, o instanță de apel să modifice hotărârea unei instanțe inferioare, câtă vreme motivarea primei instanțe se bucura de o coerență și claritate uimitoare fiind temeinic motivată cu trimitere punctuală la toate mijloacele de probă administrate în cauză, rămâne să aflăm dacă motivarea instanței de control judiciar va putea convinge orice observator independent de justețea unei astfel de soluții parțial diferite”, a declarat avocatul Vlad Bota.
Imobiliare pe bandă rulantă
Ovidiu Moldovan a construit pe strada Constantin Brâncuși nr. 123 – 125 un bloc cu șase etaje: spații comerciale la parte și apartamente la nivelurile superioare. Pe aceeași stradă, la numărul 119, Digger Contractors, o altă firmă de-a lui Didu, mai are un ansamblu imobiliar, alcătuit din 2 blocuri cu regim de înălțime P+6. aceeași marcă o poartă dezvoltările imobiliare Ansamblul Nicolae Colan 2-4, Ansamblul Calea Turzii 188L, proiect P+8 pe strada Galați, proiect Donath Vest, proiect Sighișoarei, proiect strada Hasdeu, proiect Oașului.
Cel mai recent proiect imobiliar dezvoltat de Ovidiu Moldovan vizează comuna Apahida, iar pentru construcție firma Digger a făcut un parteneriat cu Nicolae Chiorean, patronul Panemar.
Potrivit Foaia Transilvană această afacere se construiește pe acte false. Digger și Panemar au demolat o veche clădire care a aparținut Cooperativei Apahida. În acte au trecut că vor extinde clădirea veche, numai că în realitate au demolat-o. Doar prin această extindere, proprietarii blocului puteau să construiască pe limitele existente.
Pentru ca afacerile imobiliare să meargă ca unse în comuna Apahida firma Digger a cumpărat un teren de la secretarul comunei Apahida, Alexandru David, cu 1.400.000 lei.
