Ai rămăs pe toamnă, Excelenţă! Ne vedem. Interviu cu Sabin Sărmaş

Cum a fost această campanie electorală pentru dumneavoastră?

E clar că a fost o campanie atipică pentru ce se întâmplă în general la locale. În campaniile electorale la locale se munceşte puţin pentru că povstea asta cu un singur tur la alegeri, evident, avantajează primarii care sunt în funcție și care se complac cu puțin. Adică nu se mai face campanie. În Cluj n-am mai avut o campanie cu energie, eram sătul de celelalte campanii din partide unde bifai, este vorba asta în partide, am mers și am bifat. Noi nu am bifat, am făcut o campanie în care făceam totul cât puteam de bine, nici măcar nu te simți obosit după aceea, nu te simți extenuat, te simți cu multă energie. Am făcut o campanie în care feedback-ul din teren creştea în intensitate în fiecare zi. Evident că ne-am concentrat mult şi pe spaţiul oniline şi cred că asta a făcut diferenţa. Se vede foarte clar puterea conţinutului online şi cât de important e să stai pe trenduri. Multe clase sociale e atentă la conţinutul din mediul  online, a dispărut legenda aia că numai tinerii sunt online, iar noi am fost atenţi la toate aceste aspecte. A fost cea mai bună campanie pe care am avut-o vreodată. Probabil că sunt subiectiv dar mulţi au spus că  a fost cea mai bună campanie la locale din România. Sigur, că acum mergând pe zona asta digitală nu avea cum să fi fost alta mai bună pentru că nu prea s-au întâmplat. Probabil că a fost cea mai bună din ţară, dar nu sunt eu în măsură să spun asta.

Cum a fost să luptaţi împotriva lui Emil Boc, care are un aparat de vot foarte bine pus la punct?

O plăcere. A fost o provocare, mie îmi plac mizele mari. Ei au lucrat mult pe subterane, de exemplu, mergeam în cartiere şi mă întâlneam cu vârstnici şi îmi spuneau că eu vreau să le tai gratuitatea pe transportul în comun. Nu ştiu cum a reuşit Boc să propage chestia asta, dar e clar că a propagat-o pe subterane, prin alte medii, nu la vedere, dar mi-ar fi plăcut ca pe lângă maşinăria asta de vot pe care o are să fi avut o bătălie. Să fi văzut că am cu cine să mă bat. Cumva el a fost inert în campania asta. Aveam senzaţia că mă lupt cu un sac de box mare, super greu de urnit şi care poate fi mişcat de acolo cu greu, dar care nu reacţionează în niciun fel. Cred că a fost greşită strategia lui – îmi dădea mereu senziaţia, şi cred că şi clujenilor, că nu vrea să facă campanie, că vrea mai degrabă să se ascundă şi campania era axată pe chestii din astea: inaugurări, lopeţi şi promisiuni faraonice. E foarte interesant să te lupţi cu un sistem despre care ştii că e foarte puternic. Aici nu a fost o luptă cu Emil Boc, ci cu un sistem economic, politic, financiar, birocratic pe care timp de 20 de ani nu l-a zdruncinat nimeni şi atunci provocarea e mare. Însă, cum spuneam, a fost şi o plăcere pentru că am reuşit să facem asta cu o echipă mică şi cu puţine resurse, a fost o dovadă de cât de ineficiente sunt partidele de fapt. Despre asta este vorba, când un sistem de genul ăsta îţi pierde 30.000 de voturi, îţi dai seama că totul e o proiecţie de putere şi că în spate e super multă incompetenţă sau blazare şi nepăsare. De aici şi plăcerea, din lupta disproporţionată în care totuşi am reuşit să ne batem de la egal la egal. Asta a dat senzaţia de bine în campanie.

V-aţi simţit vreodată în pericol în timpul campaniei electorale?

Nu. Sub nicio formă şi din niciun punct de vedere. Da, ştiu că încercau cu toţii să găsească tot felul de lucruri care să mă dărmâme în campanie, nu e prima dată când fac asta.  Nu voi da nume, dar un fost coleg din PNL mi-a spus că atunci când am ajuns deputat, în 2020, au vrut să scape cumva de mine. Astea sunt unelte adiţionale ale partidelor, aşa ştiu ei să joace, dar nu m-au destabilizat. Dimpotrivă, în fiecare zi m-am simţit din ce în ce mai puternic şi după ce ai încrederea oamenilor, orice lovitură încasată de la un partid nu face altceva decât să te ridice.

Când aţi simţit cea mai mare creştere, respectiv cea mai mare scădere în timpul acestei campanii?

Am avut o creştere la început pentru că a venit surpriza, dar nu a fost cea mai mare. Pe urmă, după vreo două luni de campanie am simţit că am crescut pentru că a crescut mult popularitatea şi imediat după am avut un moment în care am avut senzaţia că se stinge campania pentru că unul dintre cele mai importante lucruri e să ai un ritm. Simţeam că  se stinge campania şi am zis că trebuie să mă reinventez şi să menţin ritmul. Chiar înainte de intrarea în campania oficială a fost o mică dezumflare, dar după am reintrat în ritm şi a mers totul foarte bine.

Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi din această campanie?

Că  n-am reuşit să  fac mai mulţi oameni să creadă că pot să îl bat pe Boc. Şi că nu am găsit nişte voci în Cluj care să spună că Boc poate fi bătut, care să nu fie nici presa, nici alte partide pentru că trebuia să fie o voce imparţială. Dacă găseam acei oameni care să spună că Boc poate pierde, oamenii cred că începeau să creadă. Oamenilor li se pare că Boc e de neclintit. Adevărul e că nu au crezut că se poate.

Şi-a creat Emil Boc această imagine indistructibilă la Cluj?

Ca să citez un agnajat din primărie: „Toată lumea vea să veniţi primar, mai puţin şefii”. Deci sunt câţiva din sistemul ăsta creat   în Cluj care se gândesc că vine unul nou, cu chef de muncă şi ne strică nouă ritmul, dar asta se întâmplă peste tot în lume. Adică sistemul opune rezistenţă. Sistemul nu va fi niciodată de partea mea decât daca e format din nişte oameni care vor şi ei altceva. Mi-a mai zis o doamnă: „Domnul Sabin, mă bucur atât de mult că candidaţi că noi am crezut că o să murim cu Boc aici la Cluj”.  Sunt copii în Cluj care au 20 de ani şi toată viaţa lor au avut un singur primar, normal că e greu să proiectezi altceva. Revin la ce spuneam mai devreme, nebunia asta cu alegerile într-un singur tur, aduce argumente să crezi că nu se poate.

Aţi simţit vreodată că clacaţi în timpul campaniei electorale?

Nu. Am avut momente infinit mai grele când eram la Autoritatea Naţională pentru Digitalizarea României şi, în general, în cariera mea profesională. Onest vorbind a fost o campanie uşoară pentru mine, dar a fost un efort pentru famile că nu prea mă mai vedeau pe acasă. O provocare mai mare a fost mandatul la ADR, de exemplu.

Sunteţi singurul candidat independent care a obţinut un scor atât de bun împotriva lui Emil Boc. Ce sentimete v-au încercat când aţi aflat rezultatele?

Am fost un pic supărat la primele secţii. Sincer eu speram să-l bat. După rezultatele de la 20 de secţii mi-am dat seama că nu pot să-l bat. Dar asta a fost o chestie de 5 minunte, după mi-am dat realizat că e un rezultat foarte bun. Eram conştient că am făcut tot ce am putut, nu mai aveam alte resurse pe care să le arunc în joc. După a fost o descătuşare de energie şi, ulterior, a doua – a treia zi, am avut un sentiment de de mulţumire. Am primit zeci de mesaje de felicitare, multe dintre ele de la oameni extrem de relevanţi în politică, care chiar ştiu cu ce se mănâncă politica. Ulterior, sentimentul general a fost de invingător. Am simţit că am câştigat bătălia asta, chiar dacă nu am ajuns primar.

Au existat jocuri murdare în culise din partea staff-ului de campanie al lui Emil Boc?

Se poate să fi fost ciupit în câteva secţii, dar nu am nicio probă în sensul ăsta. Uitându-mă pe cifrele din secţii de posibil să fi fost ciupit. De exemplu, nu înţeleg de ce în anumite secţii s-au numărat primarii ultima dată, adică  pe la 7 dimineaţa, când oamenii erau deja rupţi de oboseală. Normal, miza cea mai mari fiind la primar, cu asta trebuie să începi. Am văzut coincidenţe în secţiile în care primarii au fost lăsaţi la final, anume că acolo am pierdut un pic mai mult, câteva voturi mai mult. Asta nu pot proba, dar nici nu cred în coincidenţe. Însă, nu a fost ceva flagrant, rezultatul nu s-ar fi schimbat. E foarte greu să se mai întâmple asta acum, mai ales într-un oraş. Pe parcursul campaniei, doar mici înţepături amatoriceşti. Nişte beţe în roate, dar nedemne de amintit. Partidele scapă greu de aceste metehne.   

 Emil Boc a lansat un atac asupra dumneavoastră în baza relaţiei de rudenie pe care o aveţi cu Vasile Dîncu. Mai exact, v-a numit „nepotul lui Dîncu”. Cum comentaţi?

Asta arată capacitatea redusă de strategie politică, era clar că e o fundătură şi o temă lipsită de sens. Nu am avut niciun fel de sprijin din partea nimanui. Nu m-a sprijinit niciun partid. Cum spuneam, asta a arătat lipsa lor de strategie de a duce o campanie, încercând să mă lipească de PSD, în condiţiile în care ei erau la guvernare cu PSD, inaugurau proiecte cu PSD. Deci, o poveste total nonsens. Vasile Dîncu  e văr de gradul trei cu mama mea, dacă era să existe nişte avantaje, aş fi beneficiat de ele în timp, ceea ce nu s-a întâmplat. Ei au încercat să creeze o ciorbă pe care nimeni nu a halit-o sub nicio formă. E doar o poveste pe care au folosit-o pentru că nu aveau nimic la îndemână. Iar asta arată că partidele sunt prizonierele unor poveşti din astea care nu au sens şi nu interesează pe nimeni.

Mai umblă o poveste de tipul ăsta, cum că aţi fi produsul lui Nicolae Ciucă şi că aţi fi  fost adus la Cluj pentru a îl da jos pe Emil Boc

Aici nu am fost la discuţie, dar mi-a povestit cineva care a fost la acea discuţie. Am înteles că după campanie, în Piaţa Muzeului, la întâlnire cu echipa lărgită de campanie, însuşi Emil Boc a spus că  eu de fapt am fost proiectul lui Ciuca. Dacă  a spus asta pot să trag o singură concluzie: că el a fost într-o competiţie cu Ciucă şi că, de fapt, şi-ar fi dorit să  fie candidat la prezidenţiale. Când spui aşa ceva altă deducţie logică nu există. De la un om cu experienţa lui m-a uimit o astfel de  declaraţie, dar nu s-a sfiit să o facă într-un cadru larg de unde să meargă mai departe. Dacă mergem pe fir mai departe, concluzia e că tot ce se proiectează în Cluj, proiectele astea faraonice aveau de fapt un obiectiv de imagine mare, cu impact naţional, care să creeze imaginea asta de super administrator, capabil să administreze ţara. Plan care astăzi e eşuat, evident.

Revenind la rezultate, credeţi că votul clujenilor reprezinta o înfrăngere pentru Emil Boc, deşi a fost reales primar?

Da, este. Din păcate pentru el, a întărit înfrângerea asta cu ieşirile halucinate pe care le-a avut după campanie. Se vede clar incapacitatea de a înţelege că oamenii vor altceva, că  oraşul se schimbă, are alt ritm. Când nu înţelegi că oraşul vrea altceva e foarte clar că ai suferit o înfrângere pe care nu poţi să o gestoniezi. Având în vedere că nu a luat 50% e clar că în turul doi nu mai câştiga voturi, dimpotrivă mai pierdea din ele. Atunci oamenii şi-ar fi dat seama că Boc ar putea fi învins.

Ce aţi învăţat din această campanie?

Am învăţat că imedait ce începi campania, trebuie să  ieşi din toate bulele tale şi să mergi şi să asculţi oamenii la firul ierbii. Eu mi-am modelat campania prin dialogul cu oamenii. De-asta am avut printre primele sloganuri „Clujenii invizibil”. Mi-am dat seama că clujenii sunt neascultaţi la modul cel mai serios. Odată ce începi să îi asculţi ţi se schimba foarte mult campania. Trebuie să  asculţi oamenii mai mult decât consultanţii. Al doilea lucru tatic pe care l-am învăţat e că trebuie să lucrezi cu profesionişti. Al treilea lucru e că există în anumite comunităţi mulţi oameni care fac mult zgomot şi îţi dau senzaţia unei majorităţi şi, deşi trebuie ascultaţi, dau senzaţia că părerea lor e a unei majorităţi. Dar, de fapt, realizezi că fac doar mult zgomot şi cam atât. E foarte posibil să cazi în campania respectivă şi să crezi că o dorinţă a lor e dorinţa majorităţii şi să nu fie aşa. Dar repet, trebuie ascultaţi toţi. Există microcomunităţi zgomotoase care cofiscă teme, dar nu reprezintă un curent în comunitate.

   Ce credeţi că ar trebui să înveţe Emil Boc din această campanie?

Să asculte oamenii aşa cum o făcea odată. Altfel riscăm să creăm o tensiune între administraţie şi oameni. Şi ceva ce trebuie să facem toţi: să lăsăm orgoliul. Campania s-a terminat, joaca s-a terminat. Acum trebuie să tragem pentru Cluj pentru că oraşul este într-un punct critic şi nu poate fi guvernat dintr-un turn de fildeş. Poate că relaţia lui cu oamenii e mai dificilă acum pentru că nu obţinut la fel de multe voturi, însă el trebuie să facă pasul spre comunitate.

Ce urmează acum pentru dumneavoastră?

Am mai multe opţiuni, încă nu am luat o decize. Însă, e pentru prima dată când simt o presiune foarte puternică în privinţa deciziei pe care urmează să o iau.  Dacă până acum deciziile le luam făcându-mi propriile analize şi fiind eu împăcat cu mine, de data asta presiune e foarte mare din partea celor care m-au votat, care imi spun: trebuie să continui, trebuie să mai candidezi. Asta e clar că mă forţează spre o prezenţă şi o relaţie constantă cu ei, un fel de primar din umbră, aşa cum mi-am şi asumat de altfel, iar asta înseamnă că trebuie să rămân pe scena publică. Nu pot să fiu egoist şi să spun că mă întorc în business, câştig mult mai mult şi am o viaţă mai liniştită, iar din când în când apar. E limpede că va trebui să găsesc o formă prin care să rămân în relaţie cu oamenii. Nu mai am mult să iau o decizie, dar de data asta decizia nu mai e doar a mea.

Vă gândiţi să candidaţi la parlamentare?

Poate fi una dintre opţiuni. Evident că poziţia de parlamentar mă va ajuta în bătălia asta. Trebuie să mă gândesc dacă e cea mai bună decizie în raport cu ce pot eu să fac cel mai mult pentru Cluj, dacă de acolo pot să fac cel mai mult pentru Cluj. Ca parlamentar, ai dreptul prin lege să iei parte la orice şedinţă pentru consilul local şi să iei cuvântul pe orice temă. Diferenţa dintre un parlamentar şi un consiler local e că parlamentarul nu dă voturi. Pe de altă parte, are o expunere mult mai mare. Poate fi o bună poziţie prin care poţi avea impact în comunitate.

Vă gândiţi să vă afiliaţi cu vreun partid politic?

Aici răspunsul e super simplu: Exclus. Simt că sunt mult mai util, mai viu şi mai liber aşa. Nu mă duc să mă înregimentez şi să pierd toată forţa asta şi toate libertăţile astea şi legimitatea pe care mi-o dau oamenii. Când ai o poziţie de parlamentar independent poţi să spui, să ridici probleme fără să depinzi de un partid.

Credeţi că e ultimul mandat al lui Boc?

Da. Cred că a şi transmis semnalele astea  în interiorul partidului. E foarte mult 24 de ani, e o domnie cât o viaţă de om.  E mult şi te uzezi. Eu cred în continuare că nu va opta să  ducă mandatul la final pentru că e un madat foarte greu. E cel mai greu mandat pe care îl are. Cred că va opta către o altă poziţie pentru că e în cea mai complicată perioadă a lui ca primar: cu proiecte mari, cu personal redus în primărie, cu o cădere politică ce îi creează multe deservicii. Oricât de ciudat ar putea să sune, eu cred că trebuie ajutat şi sprijinit acum pentru Cluj. Asta cred. Asta nu înseamnă că nu spuneam ce nu face rău. Spunem ce face rău, ca să facă bine. Pe de altă parte, spui ce e rău şi vezi  cum trebuie să acţioneze pentru că el e într-un moment greu şi Clujul e într-un moment greu. Poate se ambiţionează şi poate stă până la final, dar dacă stă  cred că e o ambiţie, nu o dorinţă.

Veţi mai candida, peste 4 ani, pentru funcţia de primar al municipiului Cluj-Napoca?

Sută la sută. Eu sper că o să candidez mai repede, dacă Emil Boc va pleca mai repede. Cel mai puternic impact asupra mea după campanie a fost faptul că au venit mulţi oameni şi au spus: „ne-aţi dat speranţă”. Fraza aceasta îmi creea cea mai puternică emoţie. Când le dai speranţă oamenilor, le dai putere să meargă mai departe. Vreau să dau mai multă speranţă. Nu vreau să iau speranţa pentru că am dat-o fără să vreau, ar fi nedrept să o iau voit.