ALEGERILE DIN 9 IUNIE: KOVESI – MAREA PERDANTĂ, UN ANONIM – MARELE CÎȘTIGĂTOR

Alegerile din 9 iunie au stat sub semnul celui mai mare haos electoral post-decembrist, unul născut din călcarea de către putere pe cap a Constituției, a legilor electorale, a recomandărilor Comisiei de la Veneția, a normelor bunului simț elementar. PSD și PNL au zdrobit toate regulile ca să iasă cît mai bine, au comasat prin OUG, au omorît campania electorală, au zăpăcit alegătorii cu sondaje mincinoase, au organizat dezastruos scrutinul șamd. Totul pentru ca la final să poată decarta Marea Victorie, Și asta au și făcut. Dar, oare, chiar așa să stea lucrurile?

De la 54-55% cît se vehicula în primele exit-polluri, marea alianță PSD-PNL pentru europarlamentare a ajuns acum la 48,7%, o diferență cam mare.

Iar acest număr nu e un succes, ci un eșec. Pentru că succesul electoral se măsoară în raport cu precedentele alegeri, nu cu sondajele sau cu părerile unora.
În alianța PSD-PNL se regăsesc cele mai mari trei partide post-decembriste: PSD, PNL și PDL, ultimele două fuzionate. În 2014, ele însumau 27 de mandate din 32.
În 2019, însumau 19 mandate din 33, cu un vot de 49,5%. Acum, tot 19 mandate. 11 PSD, 8 PNL. Liberalii au pierdut două mandate, PSD a cîștigat două, probabil cele două pe care în 2019 le luase Pro România.
Pentru PNL, nu e vorba de un succes, deci.

Pe de altă parte, liderii liberali. cu Rareș Bogdan în frunte. pretind că marele succes a fost blocarea ascensiunii suveraniștilor în PE. Doar că la ora asta avem în PE șase suveraniști de la AUR, doi de la SOS și pe Maria Grapini, de la PUSL, intrată pe lista PSD, deci total 9 mandate. PNL a dăruit masa cu doar opt.

Dacă cele două mari partide de guvernămînt au luat împreună cca.48%, paritatea ar cam fi 29-30% PSD, 18-19% PNL.
Pentru niciunul dintre partide nu e un scor de laudă, nici pe departe. Alianțele politice se fac peste tot în lume cu un singur scop; ca împreună să ia mai mult decît ar lua separat. La cum se prezintă cifrele acum, alianța PSD-PNL a luat mai puțin decît a însumat la precedentele alegeri și nu mai mult.
Deci, cam atît cu marea victorie. Poate fi un rezultat bun pentru PSD, în cîștig cu două mandate, dar procentul nu e la fel de bun, per ansamblu. Cît despre PNL, duse sunt visurile de peste 25% din perioada campaniei.

La votul politic național la alegerile locale lucrurile nu sunt foarte diferite, doar că mai rău pentru liberali.
PSD a cîștigat cca.7 procente față de 2020, în timp ce PNL a pierdut două procente.
La consilii județene, însă, e dezastru liberal. PNL a pierdut șapte CJ-uri, în favoarea ”aliatului” PSD. Miercuri, Rareș Bogdan dădea asigurări că PNL își păstrează toate cele 17 CJ și va mai cîștiga cîteva. În loc de, să zicem, 20 de consilii, PNL a obținut 12. Din nou, e victorie, dar numai pentru PSD, care a cîștigat respectivele CJ pierdute de liberali.

Liberalii, deci, în picaj. La București, oraș de dreapta prin excelență, candidatul PNL, Sebastian Burduja, a ieșit al patrulea, cu cca.7%, bătînd recordul negativ din 2016, adică locul 3, cu 11%.

Pentru două partide aflate la guvernare braț la braț, cu bugetul țării pe mînă, cu organizarea alegerilor în mînă, cu o presă devotată pe bază de bani de la buget, cu institute de sondare în buzunarul de la piept, cu sprijin moral de la popularii și socialiștii europeni, cu președintele și serviciile de partea lor, cu o legislație electorală făcută praf strict ca să le avantajeze, putem spune că scorul nu e deloc o grozavă realizare.

Marele perdant al alegerilor se conturează a fi PNL, al cărui scalp deja atîrnă la cingătoarea pieilor roșii pesediste. Sigur că și USR a luat un scor dezastruos, dar măcar în cazul lor nu erau atîtea astre aliniate favorabil.

În mod normal, în PNL ar trebui să se producă un seism politic care să ducă la schimbări majore, începînd cu obediența față de Iohannis și cu președintele partidului, un fel de Burduja ceva mai bătrîn, dar de tot atît de mult succes electoral. Ideea unui Ciucă în cursa pentru Cotroceni e doar un banc prost. Deocamdată, nu se discută nici măcar de debarcarea lui Burduja, necum a lui Ciucă. Întrucît e aproape cert că PSD va merge cu un candidat propriu, PNL riscă efectiv să rateze finala prezidențială cu un candidat precum Ciucă.

USR și REPER sunt alți perdanți de calibru, ultimul furnizînd chiar o mare surpriză, dintr-un anumit punct de vedere. Mai precis, partidul tutelat de Macron ar fi fost de așteptat să fie ajutat să treacă pragul, doar Franța e mama noastră, dar uite că nu s-a întîmplat. Progresist-globaliștii de la USR au luat doar 2 europarlamentari, corespunzînd unui scor de 5%, dezastruos față de 22% în 2019.

Căderea Imperiului Coldea, creatorul și susținătorul partidului, a produs colapsul USR, ca și al REPER.
Și de aici, cu adevărat marele perdant al zilei de 9 iunie: Laura Kovesi. Scorul celor două partide progresiste aflate dintotdeauna în siajul șefei EPPO a lichidat orice șansă de candidatură anul acesta.

Un cîștigător neașteptat e UDMR, care de ani buni se zbate sub pragul electoral în sondaje, dar se scoate în ultima clipă. Noroc cu voturile ungurilor din Dobrogea sau Oltenia. De data asta, UDMR chiar are o zestre neașteptată, mai ales la locale.

În pofida unor opinii, și AUR e un partid victorios. La ultimele alegerile europene și locale a luat zero, acum are cca.9-10% la votul politic la locale și cca.15% la PE.
Ținînd cont de nenumăratele șicane la care a fost supus și, foarte posibil, de furtul la urne – avem cca.un milion de voturi nule, cifră record! – AUR e pe un drum ascendent. Învățînd și din greșeli, partidul lui Simion are perspective bune pentru alegerile parlamentare, cu atît mai mult dacă face o figură rezonabilă și la prezidențiale.

În fine, marii performeri ai alegerilor am spune că sunt Diana Șoșoacă, femeia care și-a croit drum pe cont propriu către Strasbourg, băgîndu-și partidul în PE, adică ceva ce nu au reușit Dacian Cioloș, cu supercartea lui de vizită ca politician, și ceilalți reperiști, dar, mai ales, Nicu Ștefănuță, singurul independent din PE.

Aici, însă, am îndrăzni să ridicăm oarece semne de întrebare, cu gîndul la aranjamente de culise. Nicolae Ștefănuță, europarlamentar ales pe listele USR și ulterior devenit independent, a luat peste 260.000 de voturi de la români, adică cu vreo 50% mai mult decît Gabriela Firea. Și de cinci ori cît Emil Boc. S-a argumentat că l-ar fi votat diaspora, dar toate voturile românilor din afară au fost 211.000. Deci, Ștefănuță și-a luat voturile masiv din țară. Unde, ce să vezi, este un ilustru anonim, abia dacă găsești ceva despre el pe internet. Nimeni nu a știut de vreo acțiune a candidatului, de campania lui, îmi e greu să îmi amintesc dacă a apărut pe televiziuni în ultimele săptămîni.

În plus, profilul lui Ștefănuță este exact cel al perdantului la aceste alegeri, care au propulsat puternic candidații suveraniști conservatori: e pro-LGBTQ, pro-vaccinist, mare susținător al lui Kovesi, al anticorupției, al paradelor Gay prin București, al Ucrainei șamd. Exact temele care au băgat progresism-globalismul în gard.
Succesul anonimului Ștefănuță rămîne marele mister al scrutinului de duminică. Și mai interesant, deja se vorbește de un partid pe care să-l lanseze; se coace ceva în laboratoare pentru alegerile parlamentare?
Deloc imposibil, avînd în vedere că în septembrie 2020, la locale, AUR nu a luat nimic, iar trei luni mai tîrziu, la parlamentare, lua 10%, adică un salt imens. Dacă Ștefănuță deja a luat un scor imens ca persoană fizică, cine știe ce se poate întîmpla pînă în decembrie? (Bogdan Tiberiu Iacob)

sursa inpolitics.ro