Concursul pentru postul de profesor în cadrul departamentului de Istorie Antică și Arheologie din Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) ridică numeroase întrebări de legalitate și moralitate. Nu numai că a fost câștigat de un informator al fostei Securități, Alexandru Diaconescu, ”angajat” sub pseudonimul Victor, ci acesta nici nu poate dovedi că există cărțile despre care vorbește în propria listă de lucrări. Cu toate că există patru cărți pe CV-ul acestuia, doar una apare în registrul Bibliotecii Naționale a României cu ISBN sau CIP. Cu toate că Alexandru Diaconescu spune că are ISBN pe toate cărțile, ele apar drept ISBN și la alte lucrări. Oricum, dacă nu apare în registrul Bibliotecii Naționale, această lucrare nu este o carte, ci poate fi maxim considerată curs litografiat sau manual. Totuși, comisia condusă de Toader Nicoară ce rol a mai avut?
Universitatea Babeș-Bolyai ar trebui să fie cea mai importantă universitate din România. În schimb, concursurile pentru postul de profesor universitar sunt umbrite de fapte la limita legii penale. Cu toate că CV-ul, fișa de verificare și lista de publicații a lui Alexandru Diaconescu au mai multe inadvertențe o să ne oprim în acest număr la doar o singură chestiune: există cu adevărat cărțile pe care le-a publicat? Și nu ne referim aici la faptul că există fizic pentru că acestea au existat cu siguranță într-un mai mic sau mai mare tiraj sau au fost publicate pe un blog personal al autorului. Ci la faptul că o lucrare devine carte în momentul în care aceasta are un ISBN. Dacă nu are ISBN, atunci ea poate fi considerată maxim un curs litografiat sau manual. Iar trei dintre lucrările lui Victor nu au ISBN.
Teza de căpătâi a lui Diaconescu nu este o carte
Vorbim aici chiar despre însăși teza de căpătâi a lui Alexandru Diaconescu, lucrarea ”Statuaria majoră în Dacia Romană.” Oficialii Bibliotecii Naționale a României ne-au răspuns că lucrarea respectivă nu are ISBN. Deci nu poate fi considerată carte. Când Alexandru Diaconescu a fost întrebat de reporterii de la Gazeta de Cluj despre ISBN-ul cărților sale, el a spus că un ISBN este ”la domnul Mega.” Am înțeles că patronul Editurii Mega, Cristian Mircea Sincovici zis Mega, i-a tipărit volumul. El a lucrat anterior la Cristian Matos. Fosta editura a lui Cristian Matos, Nereamia Napocae, între timp falimentată, i-a tipărit prima dată volumul lui Alexandru Diaconescu. În schimb, se pare că Matos nu i-a trimis ISBN-ul lui Alexandru Diaconescu la Biblioteca Națională. Ba mai mult, a mai dat același ISBN și la altă carte intitulată “Industrial Archaeology – 3rd International workshop, Romania, September 2003.”
Alte două cărți dispărute
Nici alte două cărți ale lui Alexandru Diaconescu nu apar pe lista Bibliotecii Naționale.
”Catalogul online al Bibliotecii Naționale a României poate fi consultat la următoarea adresă: http://alephnew.bibnat.ro:8991/F . Lucrarea „Mari civilizații ale Orientului Antic”, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2001 figurează în Catalogul online al Bibliotecii Naționale a României. Nu am regăsit lucrările: „Mari civilizații ale Orientului Antic – Civilizația egipteană”, ediția a II-a revăzută, 2010, „Mari civilizații ale Orientului Antic – Civilizația Sumero-Akkadiana și Assiro-babiloniană”, Cluj-Napoca, ediție revăzută 2012. În catalogul online se regăsesc lucrările tipărite sau edițiile electronice pe suport fizic (CD-ROM, DVD-ROM etc.) nu şi cele online”, arată oficialii Bibliotecii Naționale a României.
Profesor universitar cu o singură carte
Alexandru Diaconescu rămâne astfel profesorul cu o singură carte. Și a luat 10 la examenul de profesor universitar. Nu mai se poate face niciun comentariu pe această temă. Pentru restul nu există Mastercard, există comisia. Care va trebui să răspundă. Din toate punctele de vedere…
Totuși, o comisie de la Facultatea de Istorie formată din cinci membri de elită a verificat actele acestea. De ce trebuie Gazeta de Cluj să verifice actele în urma lor? Pentru ce și-au luat acei profesori banii? Mai ales că unul este membru titular al Academiei Române, Alexandru Vulpe, altul profesor de elită la Facultatea de Istorie, Toader Nicoară, dar și alți membri importanți ai comunității academice. Suntem curioși dacă se va întâmpla ceva după această dezvăluire.
Cine este securistul Alexandru Diaconescu?
Profesorul universitar Alexandru Diaconescu a fost informator al Securității sub numele conspirativ ”Victor”, arătam într-un articol anterior. V-am prezentat chiar actul de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) care atestă acest lucru, precum și o filă din dosarul în care acesta a oferit un “raport”. Culmea este că Alexandru Diaconescu este nașul de cununie al lui Marius Oprea, vestitul vânător de securiști. Lupul e paznic la oi.
Alexandru Diaconescu a fost informator al Securității. Acesta era însărcinat să îi spioneze pe istoricii străini care veneau în vizită la Cluj-Napoca. A scris chiar note informative în care a vorbit despre întâlnirile istoricilor la care a participat. Ofițerul care l-a racolat pe Alexandru Diaconescu sub pseudonimul Victor, Ioan Brad, a scris următoarele:
“Nota se referă la profesorul Robert Etiene de la Universitatea din Bordeaux, venit în România pe filieră oficială și care s-a aflat la Cluj-Napoca în intervalul 26.10-02.11 ac (n.r. 1989). Sursa a primit sarcina să ne informeze sistematic în legătură cu participarea istoricilor clujeni la această manifestare, pregătirile ce se fac în acest scop și eventualele probleme care se ridică”, se arată în respectiva notă datată pe 6 XI 1989.
Componența comisiei pentru postul de profesor universitar la departamentul de Istorie Antică și Arheologie din UBB
Toader Nicoară – președintele comisiei
Radu Ardevan
Alexandru Vulpe
Doina Benea
Nelu Zugravu
[…] 20, 2014/0 Comments/in Cluj, Stiri locale /by Tiberiu Hrihorciuc articol sursa […]
Oare nu sunt securisti si membrii comisiei?
Asta ar explica si CV ul si concursul.
Sau sa reformulam: nu cumva si membrii comisiei au devenit profesori la vremea respectiva doar cu o singura carte?