Timp de aproape zece ani, 20 de tinere au primit din partea lui Silvio Berlusconi ”alocații lunare” a câte 2.500 de euro. Sumele reprezentau, de fapt, despăgubiri acordate pentru defăimarea lor ca urmare a chemării în procesele miliardarului italian. Procese legate de petrecerile ”bunga-bunga”, organizate de omul de afaceri în reședințele sale de lux.
Amantlâcul la politicianul român de azi: de Icnete, foieli, scârțâituri de paturi și lavițe, la funcții publice, jacuzzi și banca din parc.
Familia lui Berlusconi a sistat plata alocațiilor de 2.500 de euro. Mai mult, domnișoarele în cauză au fost evacuate din apartamentele pe care tot Berlusconi le-a pus la dispoziție.
Primele acuzații legate de petrecerile ”bunga-bunga” datează din 2010, moment la care Berlusconi ocupa funcția de premier. Procurorii l-au acuzat de abuz de putere pentru protecția pe care i-a oferit-o omul de afceri dansatoarei de origine marocană Karima El Mahroug.
Sub numele de scenă Ruby, Mahroug a fost reținută pentru furt. Însă Silvio Berlusconi a intervenit pentru eliberarea ei, susținând că Ruby este fata președintelui egiptean Hosni Mubarak.
Un an mai târziu, magistrații l-au acuzat pe fostul premier italian că a plătit-o pe dansatoarea cu origini marocane pentru raporturi sexuale. Instanța l-a condamnat în primă fază la șapte ani de închisoare pentru abuz de putere și prostituție cu minore. Dar, doi ani mai târziu, Curtea de Casație l-a achitat. Un alt tribunal din Milano l-a achitat și în scandalul Rubygate. Instanța a admis că fapta nu există, adică acuzațiile nu se probează.
E de vorbit asupra acestui ”caz” – Berlusconi. Personal, l-am admirat pe acest simpatic bărbat politic italian, care dădea culoare unei politici europene la vârf, din ce în ce mai terne, lacome și nesărate.
Nu pare lipsit de interes să aruncăm o privire și asupra acestui subiect, cel al amantelor. Ceeace reprezintă ”conceptul” de amantă, atunci când vorbim despre viața privată a politicienilor. dar și mai interesantă îmi pare să privim totul comparativ cu așa-zișii politicieni români, care în majoritatea lor au, în viața lor mică, mizerabilă și aculturală reușite modeste, înainte de a și da seama că trebuie să reprezinte națiunea. Maximum au reușit să-și închidă cu sticlă balcoanele apartamentelor și/sau să mai câștige ceva din vreo firmă de gogoși și covrigi.
Berlusconi, și în general politicienii de vârf din străinătate obișnuiesc să-și plătească amantele din propriul buzunar, înconjurând toată această activitate cu o discreție absolută. Dacă citim ”Evenimentul istoric” aflăm și despre ”amantlâcurile” fostului președinte francez, Francois Mitterand: „Claire” era o studentă la Drept în vârstă de 22 de ani, iar Mitterrand era cu 50 de ani mai în vârstă când a început o legătură amoroasă cu aceasta, tratând-o cu posesivitate, spionând-o și sunând-o de două ori pe zi.
Claire, a cărei identitate reală nu este dezvăluită, a păstrat înregistrări ale convorbirilor telefonice cu Mitterrand și a arătat fotografii cu președintele pentru a-și confirma povestea. Fiica unei familii înstărite din Toulouse, l-a idolatrizat pe președinte, la fel ca mulți alți tineri, atunci când a câștigat funcția în 1981.
Aceasta o cunoștea pe Danielle Mitterrand, prima doamnă, dar nu știa despre existența Annei Pingeot, amanta lui Mitterrand și mama fiicei lor, Mazarine, care locuia într-un apartament pe malul stâng al Senei.
În scurt timp, Claire a ajuns la Palatul Élysée, unde Mitterrand a ținut acest secret. A plecat cu el în călătorii oficiale în străinătate. „S-a gândit doar la el”, scria Royer, jurnalist la Le Monde. „Din momentele în care îl va descoperi în biblioteca Élysée, la cinele din restaurante, în plimbările de-a lungul Senei. Dar nu-i plăcea să iasă prea des cu ea. Voia să o țină doar pentru el. Știa totul despre viața ei. Nu trăia. Aștepta. ”
Când tânăra amantă s-a plâns într-o zi că președintele nu îi acordă suficientă atenție, el a răspuns: „Dar te-am văzut mai mult decât pe Saharov sau Walesa”. Mitterrand avea o relație apropiată pe atunci cu Andrei Saharov, disidentul sovietic și laureat al premiului Nobel pentru pace și cu Lech Walesa, președintele Poloniei.
Când revista Paris Match a dezvăluit existența lui Pingeot și a fiicei sale în 1994, Mitterrand nu i-a oferit nici o scuză lui Claire: „Ce sunt eu în toate astea? O jucărie, un studiu? ” Președintele a spus: „Oprește-te. Sunt oameni drăguți.” Claire își amintește de acel eveniment: „Nu știam pe cine sunt geloasă – pe mamă sau pe fiică”.
Cu toate acestea, ea a rămas îndrăgostită și nu a putut rupe relația cu el până la moartea sa la 79 de ani. În timp ce Danielle Mitterrand și femeile Pingeot au apărut în ziare, participând la înmormântarea sa din ianuarie 1996, Claire, pe atunci la vârsta de aproape 30 de ani, a urmărit totul de acasă.
Numeroasele cuceriri ale lui Mitterrand sunt celebre. Pe lângă trei fii cu Danielle și o fiică cu Pingeot, el a avut un fiu nerecunoscut cu Chris Forsne, o jurnalistă suedeză cu care a avut o relație scurtă în 1987. Este puțin probabil ca noile informații să afecteze moștenirea lui Mitterrand ca fiind unul dintre cei mai venerați lideri francezi.
Acum, faceți efortul să citiți pe internet câteva dintre relatările despre amantele din politica noastră: ”Amantele din guvern”, ”amante politicieni”, ”sex cu amanta în dulap”,”cele mai cunoscute amante de politicieni” ”Tinere care au aprins imaginația bărbaților cu funcții de conducere”, ”lista amantelor de la Externe” – Apropos, dramoleta fostului ministru băsist al externelor trece peste binecunoscuta scenă a jacuzzi-ului, depășind ”limba îngerilor” și poposind în locuri bine ascunse, într-un parc bucureștean (!!!)
Interesant de citit toată istoria aceasta, în ziarul Curentul, sub edificatorul titlu: ”… de la limba îngerilor la limbi în parc”, ca să vă faceți o imagine asupra a ce a ajuns ”amantlâcul” la politicienii români.
E suficient să se profileze o idee despre ”dimensiunea calitativă” a amantlâcurilor din lumea politică din România.
Acum, nu mă grăbesc să fac din actul în sine, un caz, scrie evz.ro.
”Pe firul timpului – ne spune talentata scriitoare și cercetătoare Constanța Vintilă – de la Institutul de istorie N.Iorga -, în minunata sa carte ”Focul amorului – despre dragoste și sexualitate în societatea românească 1750-1830” – relațiile dintre bărbați și femei se succedă fără întrerupere, cunoscând etape diferite. (…)
Încă de atunci, observa autoarea, ”Dragostea adevărată și dragostea mercantilă ajung până la urmă să fie disecate analizate, criticate de judecători, vecini, preoți bărbați, femei. Plăcerea, fericirea, sunt ”descoperirile secolului XVIII… Priviri ce se revarsă din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce ascultă cu atenție gemete, icnete, foieli și scârțâituri de paturi și lavițe.”
Diferența dintre discretele amantlâcuri ale politicii occidentale și cele grosiere, mitocănești carpato-danubiano-pontice constă în modaliatea de ”retribuire- recompensare” a amantei. Dacă în cazurile lui Mitterand și Berlusconi, aceștia suportau cheltuielile din buzunarul propriu, la noi Statul, adică ”boul de contribuabil”, adică noi, suntem datori să întreținem și amantele ”marilor” noștri politicieni.
Băieți prostuți, grăsuți și vanitoși, cu un trcut incert, veniți de la țară, își fac abonamente la sală, ca să slăbească, prind gustul excursiilor scumpe, al mâncărurilor, băuturilor, al trabucului și al proprietăților imobiliare. Au trecut timpurile când alt mare politician băsist, fostul vânzător de varză din piețe, Adriean Videanu, măcar mai păstra o undă de ”patriotism”, trimițînd avionul privat de pe plaja din St. Tropez, tocmai în București, la ”Cocoșatul” după 100 de mici…
Acum politicienii noștri deveniți foarte bogați, nu mai concep propria existență fără amante. Numai că acestea nu sunt ascunse discret în locuri anume și nu primesc atenții sau bani din buzunarul ”patronilor” lor. Amantele lor devin consiliere, șefe de servicii, secretare de stat, sau chiar ministrese. ”
Conform unor înregistrări intrate în posesia LumeaPolitica.ro, amantele politicienilor PSD se luptă pentru posturi importante și au ajuns să gestioneze milioane de euro. Din decență evit să citez aici aceste dialoguri, însă ele pot fi văzute pe site-ul menționat, în toată ”splendoarea” lor…
Acum, comparând aceste atitudini, poate înțelegem de ce este puțin probabil ca informații de acest gen să afecteze moștenirea lui Mitterrand, acesta fiind unul dintre cei mai venerați lideri francezi de după război.
În România e mult mai simplu, Istoria nu contează pentru parveniții politicii. Deși noi, poporul român le întreținem material amantele acestor troglodiți care din zgârcenie nu sunt în stare să-și plătească nici femeile pe care pretind că le iubesc, ”moștenirea” lor de politicieni parveniți ”pârliți” nu cred că va fi reținută de istorie…
