Alianþa Anticorupþie a sesizat marþi, 11 februarie, autoritãþile pentru a aprecia asupra legalitãþii declanºãrii cercetãrii penale în trei cazuri de suspiciune de corupþie la nivel înalt, îndelung sesizate de presã. Persoanele în legaturã cu care în presã au fost exprimate suspiciuni cu privire la comiterea unor fapte de corupþie sunt Adrian Nãstase, prim ministru, Nicolae Vãcãroiu, preºedintele Senatului ºi Miron Mitrea, ministrul transporturilor, locuintei ºi lucrãrilor publice. Premierul Nãstase a fost acuzat în presã cã a intervenit public în favoarea lui Adrian Tãrãu, fiul prefectului PSD de Bihor, atunci când acesta a fost arestat. Fapta a fost calificatã ca “trafic de influenþã” ºi “favorizare a infractorului”. Poziþia tranºantã a Alianþei Anticorupþie picã pe aceeaºi “frecvenþã” cu unele zvonuri din tabãra fugarului Adrian Tãrãu, potrivit cãrora Prinþul Petrolului ar fi lansat în eter ameninþarea cã s-ar putea decide sã facã la începutul lunii martie declaraþii senzaþionale despre toþi cei cu care a colaborat în România – Aurel Mascaº, procuror, Ioan Lascãu, adjunct al Direcþiei Generale a Finanþelor Publice ºi Control Financiar Bihor, Ion Capdefier, ce era pe atunci preºedinte al Direcþiei Generale de soluþionare a plângerilor din Ministerul Finanþelor, Rãzvan Ionescu, deputat PSD de Bihor, preºedintele Comisiei de apãrare din Camera Deputaþilor, lacheul de la curtea premierului Nãstase.
Pentru că instituţiile îndreptăţite nu au comunicat public un verdict cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia acestor persoane, Alianţa Anticorupţie a solicitat, pe calea unor sesizări penale, un răspuns cu privire la cazurile respective.
Sesizãrile au fost depuse la Parchetul Naþional Anticorupþie. Pentru cei doi miniºtri – Adrian Nãstase ºi Miron Mitrea – au fost depuse, în temeiul dispoziþiilor legii 115/1999, sesizãri ºi la Preºedinþie, Senat ºi Camera Deputaþilor, singurele instanþe “care au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului în timpul exercitãrii mandatului.
Nãstase, acuzat de “trafic de influenþã”
Premierul Nastase a fost acuzat în presã cã a intervenit public în favoarea lui Adrian Tãrãu, fiul prefectului PSD de Bihor, atunci când acesta a fost arestat. Fapta a fost calificatã ca “trafic de influenþã” ºi “favorizare a infractorului”. Adrian Nãstase a declarat, în cadrul unui interviu privind arestarea lui Adrian Tãrãu, cã “nu crede în arestãrile de vineri seara”.
Toate aceste cazuri au fost identificate de Alianþa Anticorupþie în urma monitorizãrii presei ºi au fost selectate pentru cã faptele incriminate aveau grave consecinþe.
Cazul Tărău-Lele în paginile presei
Dosarul "Tărău – Lele" este unul dintre cele mai voluminoase ale anului trecut. El debutează ca dosar despre crima organizată, după care evoluează spre activităţi care sunt categorisite ca fapte de corupţie – mită, trafic de influenţă etc.
Sunt implicate persoane şi grupuri de persoane suspecte sau condamnate pentru infracţiuni generate de activităţi legate de traficul de combustibili, spălare de bani şi funcţionari publici din poliţie, parchete, Ministerul finanţelor, parlamentari ajungându-se până la prim ministru. Cazul devine public în momentul arestării lui Adrian Tărău, suspect de implicare în activităţile de crimă organizată descrise mai sus. Fiind fiul prefectului judeţului Bihor, evenimentul atrage atenţia presei. Arestarea provoacă intervenţia unor persoane din administraţia publică, inclusiv a premierului, care îşi exprimă îndoiala cu privire la corectitudinea acesteia. Tărău este eliberat, iar Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie declanşează o anchetă împotriva autorului arestării, procurorul Alexandru Lele. Unul dintre anchetatori, procurorul Cristian Panait se sinucide, actul său fiind pus, de unii, în legătură cu cazul Lele. Din acest moment, cazul se bifurca: ancheta privindu-l pe Tărău evoluează spre confirmarea suspiciunilor care au condus la arestarea sa; împotriva lui Lele se deschid noi capete de acuzare, provocate de denunţuri de luare de mită. Lele, la rândul său, depune o plângere penală împotriva unor procurori şi împotriva premierului Adrian Năstase pentru trafic de influenţa şi favorizarea infractorului. Majoritatea acestor subiecte sunt în continuare deschise. Doar în ceea ce-l priveşte pe Tărău instituţiile responsabile s-au manifestat mai ferm, eliberând un mandat de arestare în contumacie, “subiectul” fiind plecat din ţară. În rest, mai vizibile sunt demersurile întreprinse împotriva lui Lele. Plângerile penale ale acestuia au fost respinse de Parchet.
Ziarul ZIUA de Ardeal a dedicat în 2001 un adevãrat serial, Dosarul LUCMIR, pe zeci de pagini, descrierii unor reþele de traficanþi de combustibili din nord-vestul þãrii. Inventivii mafioþi importau, prin intermediul unei firme maghiare, apã din Ungaria, fãcând la vamã, cu complicitatea vameºilor, documente pentru import de benzinã. Ba, mai mult, partenerul român al tranzacþiei plãtea ºi vama. În urma exportului reuºit de unguri, aceºtia erau “felicitaþi” de statul maghiar cu restituirea TVA-ului, apoi, ungurii vindeau benzina pe care nu o exportaserã la preþ de pompã ºi câºtigau net ºi echivalentul diferitelor taxe din componentele preþului de vânzare. La o asemenea afacere, e de înþeles cã-ºi permiteau sã dea firmei partener din România banii pentru taxele vamale pentru importul simulat. Pe de altã parte, românii se alegeau cu documente în regulã pentru o benzinã care nu exista, numai bune ca sã „spele“ benzina provenitã din terþe operaþiuni de contrabandã, furatã din rafinãrii sau, pur ºi simplu, din conducte. Cum, într-o asemenea operaþiune, ceea ce conta este trecerea efectivã prin frontierã cu cisternele cu apã
O uniune înduioºãtoare de forþe
Ca sã poþi face o asemenea trebuºoarã, este evident cã trebuie sã creezi o uniune specialã de tovarãºi cu funcþii importante, care, stimulaþi, sã se ocupe cât mai bine de afacere. Unii sunt operatorii direcþi – domeniu în care “rege” era Tãrãu – ºi proprietarii de firme care sunt traversate de corpul lichid delict. Dupã aceea, îi aplaudãm pe executanþi, complicii pe orizontalã, care intra în contact direct cu traficul – vameºii, poliþiºtii, inspectorii; mai e nevoie de protecþie, atunci când se întâmplã vreun accident nefericit. Atunci intrã în joc moriºca traficului de influenþã, prin intermediul persoanelor bine plasate în funcþii de control al controlorilor. Nu vã faceþi probleme, aceºti mafioþi nu o sã aibã probleme nici în Justiþie, cãci ºi acolo existe “fraþi” bine amplasaþi. În fine, pentru ca totul sã meargã fãrã cusur, trebuie sã “sprijini” ºi Centrul, de sprijinul politic al cãruia e mare trebuinþã întru antamarea unor scandaluri provocate de rãutãcioºi.
Mascaº a pitit probe
Dacã rahatul se împute, dacã nu se mai poate evita intervenþia Justiþiei, tot ceea ce mai poþi face este sã calci în picioare un “actor”, dar sã blufezi în permanenþã ºi sã îl izolezi de adevãratele bube ale reþelei. Asta s-a petrecut în cazul Lele. Din poziþia sa, Lele a avut contact cu dosarul unui asemenea sacrificat, Pocºe Mircea Liviu, descoperind indiciile crimei organizate. Staþi cã nu e simplu: aºa cum venise dosarul de la procurorul Aurel Mascaº, Pocºe era încadrat în aºa fel încât sã se piardã urma relaþiilor în reþea, în timp ce dosarul fiului prefectului a fost închis. “Obraznic”, Lele cere redeschiderea cazului, pentru cã descoperise elemente suplimentare, bine ascunse de complicii petroliºtilor din Parchet: informãri venite de la Interpol, care nu însoþiserã dosarul, extrase de cont care pun în evidenþã plãþi simultane între patru sau cinci firme. Lele a mai descoperit ceva ce nici procurorii din Parchetul General n-au ºtiut cã existã: înregistrãri ale convorbirilor telefonice fãcute de SRI, probe clare ale apartenenþei la mafie a protagoniºtilor din mai multe dosare, despre conþinutul cãrora vom vorbi acuºica. Redeschiderea dosarului lui Tãrãu a produs un cutremur politic: pe data de 21 aprilie 2001 a ieºit la rampã nimeni altul decât Adrian Nãstase, care ºi-a exprimat îndoiala faþã de Justiþia din România: „Eu nu cred în dosarele astea care sunt închise la Ploieºti ºi redeschise la Oradea“ (Tãrãu fusese cercetat la Ploieºti). Aºa cã fiul prefectului, arestat de Lele în dosarul redeschis, a fost scos din pârnaie, fiind chipurile bolnãvior de inimã. Aºa rãu cum se simþea, Adi a plecat în America mamii lui, unde îl aºtepta familia conturilor, lãsând de izbeliºte familia sa adevãratã: tovarãºii de reþea, cei cãrora le-a transmis de curând un mesaj interesant, cum cã în luna martie s-ar putea supãra ºi sã facã unele declaraþii “fierbinþi” ce ar putea activa unele dosare.
Talentatul domn Puiu
În acele referate de ascultare legalã administrate prin mandat de SRI, apare ºi numele unui VIP local orãdean, altminteri neglijabil ca element în reþea, dar care a reuºit de-a lungul timpului sã scape de multe scandaluri ce au izbucnit în Judeþul Corupþiei, Bihorul. Ceea ce ne face sã credem cã e foarte talentat. Ioan Lascãu, adjunctul Direcþiei Generale a Finanþelor Publice ºi Control Financiar Bihor, a rãmas celebru în dosarul Tãrãu pentru informaþia potrivit cãreia ar fi oprit un control al subordonaþilor sãi care, mari nesimþiþi, dãduserã din greºeala peste o garniturã de tren cu „benzinã de avion“. Asta nu ar fi fost mare tragedie dacã SRI nu l-ar fi surprins, prin înregistrãrile întreprinse, cã ar fi promis cu fermitate “rezolvarea” soluþionãrii unei contestaþii a lui Pocºe Mircea Liviu, patronul LUCMIR, locotenetul lui Tãrãu, împotriva unui proces verbal al inspectorilor de la Gardã, adicã tocmai “accidentul” care a stat la debutul scandalului. Posedând diverse “calitãþi” ºi contra unor gesturi de… prietenie, Puiu Lascãu, s-a þinut de cuvânt ºi a lovit în moalele capului contestaþia, la nivel local. Dar, ghinionu’ dracului, dosarul “leºinat” de Lascãu a fost cerut cu grãbire la Ministerul Finanþelor, asupra sa urmând sã se pronunþe Ion Capdefier, preºedinte al Direcþiei Generale de soluþionare a plângerilor din Ministerul Finanþelor. Da’ ce? Credeþi cã talentatul domn Puiu nu avea ºi acolo o relaþie, o mãslinã ceva? Ba da, avea, conform telefoanelor (interceptate de SRI) pe care le-a dat lui Capdefier, lui Tãrãu ºi altora, pentru a rezolva problema, gest care se traduce în Codul Penal prin “trafic de influenþã” ºi “dare de mitã”.
Culmea, Capdefier pune botul la insistenþe ºi desfiinþeazã decizia Direcþiei Finanþelor Publice prin care i se solicita contrabandistului Pocºe Mircea sã-ºi achite o datorie de 1,2 miliarde de lei cãtre stat (accizele fentate cu „benzina de avion“).
Vedeþi însã, boieri dumneavoastrã, ºi aceste înregistrãri au fost ascunse de ochii organelor de cercetare prin amabilitatea lui Mascaº. Cãci dacã ar fi fost luate în seamã, s-ar mai fi afundat la odihnã, pe lîngã Lascãu, ºi alte personaje. Ah, sã nu uitãm de Rãzvan Ionescu, deputat PSD de Bihor, preºedintele Comisiei de apãrare, care a fost susþinut în campania electoralã de Tãrãu ºi de Ranyak Zoltan – amândoi evocaþi ca infractori în cartelul petrolului. Momentul comunicãrii rezultatelor alegerilor a fost trãit cu mare cãldura de cei trei, care se îmbrãþiºeaza de zor, imagine pãstrata în videoteca Pro TV-ului.
În fine, cei mai grei dintre grei. ªerban Mihãilescu, secretarul general al guvernului, a fost invocat de unii dintre infractori ca fiind persoana prin care se transmiteau „obligaþiile“ mai sus. Adicã spre Adrian Nãstase, domnul prim-ministru care a intervenit public în favoarea infractorului Tãrãu prin declaraþia din 21.04.2001. El poate fi tras la rãspundere politicã dacã dovedeºte cã a fost dezinformat. Iar dacã a fost în cunoºtinþã de cauzã, atunci ºtia cã intervine în favoarea unor infractori ºi trebuie sã se treacã în sfera rãspunderii penale.
GAZETA de Oradea
BOX
Alte cazuri sesizate de Alianþa Anticorupþie
Cazul Mitrea – PRIMA TV
Trei companii aflate în subordinea ministerului condus de Miron Mitrea (MLPTL) au virat, prin intermediul televiziunii MTC Constanţa, 164,4 miliarde lei (aproximativ 5,6 milioane USD), în contul firmei Romanian Investment & Development (RID), companie controlată de Cristian Burci, directorul general Prima TV.
Fapte: În subordinea MLPTL există mai multe societăţi şi companii, printre care şi televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV). În vara anului 2001, între MTC-TV şi RID s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, pe trei ani. Motivul formal: necesitatea modernizării televiziunii din Constanţa. Costurile acestei operaţiuni au fost de aproximativ 5,6 milioane USD, fonduri atrase de MTC-TV de la trei companii aflate în subordinea MLPTL: Administraţia Porturilor Maritime Constanţa (APMC), Căile Ferate CFR şi TF-CFR-Marfă.
Burci afirmă că banii sunt destinaţi achiziţionării de spaţii publicitare de câte 2 milioane USD la trei posturi de televiziune: Prima TV (post pe care îl conduce), Antena 1 şi Pro TV. În timp ce Media Pro se abţine de la comentarii, Antena 1 declară că în 2001 s-a semnat un contract, dar la jumătate din valoarea declarată de Burci, iar în mai 2002 firma şefului Prima TV nu cheltuise nici jumătate din suma angajată.
Întrebări: Are nevoie un minister de televiziune? Ce mai rămâne din ideea de presă în momentul când o televiziune nu mai serveşte interesele publice şi ale publicului, ci ale unui minister? Cum s-a transferat atât de rapid o sumă atât de mare unei firme care nu are experienţă şi notorietate în afaceri de televiziune şi publicitate? Unde sunt, totuşi, banii?
Cazul Văcăroiu-BID
Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, pe atunci senator, a înfiinţat în 1999, Banca pentru Investiţii şi Dezvoltare (BID), cu bani de la SOV (trecem peste sursele financiare ale lui SOV, obţinute din falimentarea FNI, Astra, Banca Română de Scont, etc). Nicolae Văcăroiu a fost atât acţionar al băncii, cât şi expert/consultant financiar, calitate în care a primit de la SOV un salariu/comision de 700.000 USD. În plus, după alegerile din 2000, Văcăroiu a deţinut timp de două luni atât funcţia de Preşedinte al Senatului, cât şi cea de Preşedinte BID. Presa a denunţat incompatibilitatea de funcţii şi abia în ianuarie 2001, Văcăroiu a renunţat la preşedinţia BID.
Vãcãroiu a declarat cã, deºi a semnat contractul, nu a încasat niciodatã cei 700.000 USD, pentru cã în perioada respectivã se declanºase deja scandalul FNI. Deºi în urma demisiei, Vãcãroiu a declarat cã nu mai are nici o legaturã cu BID, el a rãmas acþionar pânã în februarie 2001, când ºi-a cesionat drepturile. Documente publicate de presã demonstreazã totuºi cã între februarie ºi noiembrie 2001, Vãcãroiu primea de la BID un salariu de 3000 USD lunar, bani pentru munca pe care nu o presta ºi pe care oricum nu ar fi trebuit sã o presteze.
