Cea mai mare putere economică a lumii se află în pragul falimetului. Aflată în incapacitate de plată, Statele Unite ale Americii riscă să declanşeze probabil cea mai severă criză economică mondială pe care a conoscut-o lumea capitalistă. Chiar dacă nu se apropie de Irlanda, a cărei datorie externă este de 10 ori mai mare decât PIB-ul, SUA este pe locul întâi la capitolul sumă datorată, fiind practic vândută străinilor

Deficitul bugetar al SUA a ajunst la cote alarmante. China deţine America

Cu datorii de peste 14 trilioane de dolari, Statele Unite ale Americii sunt în pragul incapacităţii de plată şi a falimentului. Această cifră se traduce într-o datorie pe cap de locuitor de 46.397 de dolari şi de 129.511 dolari pentru fiecare contribuabil american. China, cel mai mare creditor al SUA, are de “recuperat”, se pare, mult mai mult deât cei 1,152 de miliarde de dolari cât se credea iniţial, cele mai pesimiste previziuni afirmând că suma este aproape incalculabilă. Statul chinez a cumpărat mult mai multe obligaţiuni emise de guvernul american decât a declarat, ajungând astfel să controleze domenii strategice ale economiei americane, cum ar fi imobiliarele şi diverse sectoare ale industriei. Datoria SUA faţă de chinezi a avut un ritm de creştere de 30 de milioane de dolari pe zi, în ultima lună, chiar dacă reprezentanţii Chinei susţineau că vor avea rezerve în a mai cumpăra obligaţiuni emise de Trezoreria Americană. Incapacitatea guvernului american de a-şi plăti datoriile naşte o îngrijorare pentru China, iar asta ar putea duce la o creştere a randamentelor pentru bondurile americane şi ar conduce la volatilitatea preţurilor pentru obligaţiunile SUA, este de parere reprezentantul Bancii Centrale a Chinei, Zhang Jianhua.

De cealaltă parte, într-un interviu acordat revistei germane “Der Siegel”, Henry Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, s-a arătat îngrijorat de situaţia raporturilor economice dintre ţara sa şi China, arătând că datoriile externe către asiatici au dus la slăbirea puterii globale americane. Având peste 70 de vizite diplomatice în China în timpul mandatului său, Henrz Kissinger a afirmat, făcând referire la acea perioadă : “Când am iniţiat relaţiile, ideea potrivit căreia China ar deveni un competitor economic al SUA era de neimaginat. Dar care era alternativa? Dacă o ţară de un miliard de locuitori se organizează, nu are cum să nu devină un competitor uriaş. Datoria SUA nu este cauzată de deschiderea către China, ci de politici ineficiente.”

Plafonul datoriei de stat, motiv de conflict între administraţie şi congressmeni
În urmă cu puţin timp, Moody's, una dintre cele mai importante agenţii de rating a plasat ratingul Statelor Unite sub evaluare pentru o posibilă retrogradare de la nivelul de top "AAA", punând presiune asupra liderilor de la Washington să ajungă la un consens privind ridicarea plafonului datoriei de stat, lucru care creşte tensiunea dintre preşedintele american şi congressmeni.
În acest context, discuţiile dintre administraţie şi opoziţie privind plafonul datoriei de stat, convocate de preşedintele Barack Obama, au trecut prin cea mai tensionată sesiune de negocieri din ultima perioadă, potrivit unui membru al Partidului Republican. La sfârşitul unei întâlniri cu congresmanii, Obama le-a spus Republicanilor că nu va face noi concesii şi a pus capăt brusc discuţiilor. "Am ajuns în punctul unde spun «destul». Ronald Reagan ar fi ajuns aici? Mi-am atins limitele. Chiar dacă mi-ar putea prăbuşi preşedinţia, nu voi ceda", a spus Obama, potrivit surselor republicane. Obama a declarat într-o conferinţă de presă că se va întâlni în fiecare zi cu congressmenii, astfel încât să fie încheiat un acord până la 2 august, termenul limită necesar pentru evitarea intrării în incapacitate de plată a guvernului federal. Un eşec al negocierilor ar putea readuce Statele Unite în recesiune, ar provoca un şoc pe pieţele financiare şi ar pune în pericol statutul dolarului de principală monedă folosită la constituirea rezervelor valutare, la nivel mondial.
Scenariul unei catastrofe financiare este întărit şi de către preşedintele Rezervei Federale SUA, Ben Bernanke, care s-a arătat îngrijorat cu privire la impactul pe care intrarea în incapacitate a ţării l-ar produce economiei mondiale. Dacă Statele Unite nu îşi vor respecta obligaţiile financiare faţă de creditori, "ar fi o criză majoră care ar transmite unde de şoc în sistemul financiar mondial", a afirmat Bernanke în Comisia pentru servicii financiare din Camera Reprezentanţilor. Şeful Rezervei Federale a făcut referire la titlurile de Trezorerie care sunt considerate în întreaga lume cel mai sigur plasament, alături de aur.

Un viitor nesigur pentru milioane de asiguraţi

Chiar dacă până nu demult ecomomia americană părea a fii ieşită din criză, deficitul bugetar şi datoriile externe pun sub semnul întrebării posibilitatea plăţii asigurărilor sociale pentru un număr mare de americani. Preşedintele Barack Obama a anunţat că este posibil ca luna viitoare să nu fie plătite ajutoarele sociale pentru 70 milioane de americani în cazul în care nu se ajunge la un acord în Congres pentru reducerea deficitului bugetar. "Nu pot garanta că vom plăti aceste cecuri pe 3 august dacă nu vom rezolva această problemă. Deoarece pur şi simplu s-ar putea să nu fie bani pentru asta", a declarat preşedintele american Barack Obama. Congresul trebuie să aprobe mărirea plafonului de îndatorare a SUA, însă opoziţia republicană doreşte reducerea bugetului, iar preşedintele Obama intenţionează să mărească taxele.
Criza forţei de muncă şi a asigurărilor sociale din SUA afecteză chiar şi domeniile considerate a fii relativ stabile. Pentru prima dată în istoria Americii, judecătorii încep să-şi părăsească funcţiile în număr relativ mare, din cauza salarizării precare, scrie „New York Times“,  preferând să se întoarcă la meseria de avocat. În statul New York, de exemplu, judecătorii  nu au mai primit o mărire de salariu de 12 ani, ceea ce face din acest stat unul dintre exemplele cele mai elocvente ale prăpastiei care se cască în SUA între veniturile judecătorilor şi cele ale altor specialişti în drept, cum ar fi partenerii din firmele de avocatură de top, care pot câştiga de zece ori mai mult decât un judecător.
Plecările din magistratură sunt în număr din ce în ce mai mare în ultimii ani: aproape unul din 10 judecători din New York îşi părăseşte funcţia anual, potrivit unei statistici recente. Ultimul plecat este James M. McGuire, un judecător din Manhattan, care a demisionat săptămâna trecută. Salariul său era de 144.000 de dolari pe an, însă a preferat să devină asociat la o firmă de avocatură, Dechert LLP, unde venitul mediu al asociaţilor este de 1,4 milioane de dolari anual.
Judecătorii de la cea mai înaltă curte din New York, Curtea Supremă de Stat, câştigă 136.700 de dolari pe an. Într-o serie de interviuri, ei au recunoscut că e dificil să ceară o mărire a salariilor în vremuri economice atât de dificile. În New York, salariile lor sunt îngheţate din 1999. „Nu m-am aşteptat să mă îmbogăţesc ca judecător, dar nici nu credeam că voi sărăci", a spus Robert A. Spolzino, fost judecător la un tribunal din Brooklyn, care a demisionat acum doi ani.

Lecţia Marii Depresiuni din anii ‘30

La mai bine de 80 de ani de la declanşarea marii crize economic de la începutul anilor 30 din SUA, economiştii şi investitorii se întreabă cât şi mai ales în ce măsură au învăţat americanii şi lumea întreagă în urma dezastrului de atunci. Chiar dacă nu sunt identice, criza de atunci şi cea de acum prezintă elemente comune, motiv pentru care unii susţin că dezastrul economic ar fi putut fi evitat.
Marea criză economică din anii ‘30 sau Marea depresiune a fost o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activităţii economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.
Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată cu prăbuşirea bursei de acţiuni din ziua de marţi (aşa-numita Marţea neagră) 29 octombrie 1929. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în ţările puternic industrializate cât şi în cel mai puţin dezvoltate, a căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelurile comerţului mondial au scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel şi veniturile personale, veniturile bugetare şi profitul din afaceri. Oraşele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcţii a fost practic oprită. Zonele rurale a suferit de pe urmna scăderii preţurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.  Mineritul şi exploatare lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a a muncitorilor mineri sau forestieri erau cele mai reduse.
Marea depresiune economică s-a încheiat în momente diferite în ţările globului. În majoritatea ţărilor au fost concepute programe de refacere şi cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societăţile bazate pe democraţia liberală au ieşit puternic slăbite din criză şi dictatorii precum Adolf Hitler sau Benito Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state şi au pregătit condiţiile pentru declanşarea în 1939 a celui de-al doilea război mondial.

Sabin Ripan

BOX: Top 20 cele mai îndatorate ţări ale lumii
20. SUA – Datoria externa (ca procent din PIB): 94,3 %
Datoria externa per capita: 43,793 de dolari
Datoria externa bruta: 13.454 miliarde de dolari
PIB 2008: 14.454 miliarde de dolari
19. Ungaria – Datoria externa (ca procent din PIB): 105,7 la suta
Datoria externa per capita: 20,990 de dolari
Datoria externa bruta: 207,92 miliarde de dolari
PIB 2008: 196,6 miliarde de dolari
18. Australia – Datoria externa (ca procent din PIB): 111,3 la suta
Datoria externa per capita: 41,916 de dolari
Datoria externa bruta: 891,26 miliarde de dolari
PIB 2008: 800,2 miliarde de dolari
17. Italia – Datoria externa (ca procent din PIB): 126,7 la suta
Datoria externa per capita: 39,741 de dolari
Datoria externa bruta: 2.310 miliarde de dolari
PIB 2008: 1.823 miliarde de dolari
16. Grecia – Datoria externa (ca procent din PIB): 161,1 la suta
Datoria externa per capita: 51.483 de dolari
Datoria externa bruta: 552,8 miliarde de dolari
PIB 2008: 343 miliarde de dolari
15. Spania – Datoria externa (ca procent din PIB): 171,7 la suta
Datoria externa per capita: 59.457 de dolari
Datoria externa bruta: 2.409 miliarde de dolari
PIB 2008: 1.402 miliarde de dolari
14. Germania – Datoria externa (ca procent din PIB): 178,5 la suta
Datoria externa per capita: 63.263 de dolari
Datoria externa bruta: 5.208 miliarde de dolari
PIB 2008: 2.918 miliarde de dolari
13. Finalnda – Datoria externa (ca procent din PIB): 188,5 la suta
Datoria externa per capita: 69.491 de dolari
Datoria externa bruta: 364,85 miliarde de dolari
PIB 2008: 193,5 miliarde de dolari
12. Suedia – Datoria externa (ca procent din PIB): 194,3 la suta
Datoria externa per capita: 73.854 de dolari
Datoria externa bruta: 669,1 miliarde de dolari
PIB 2008: 344,3 miliarde de dolari
11. Norvegia – Datoria externa (ca procent din PIB): 199 la suta
Datoria externa per capita: 117.604 de dolari
Datoria externa bruta: 584,1 miliarde de dolari
PIB 2008: 275,4 miliarde de dolari

10. Hong Kong – Datoria externa (ca procent din PIB): 205,8 la suta
Datoria externa per capita: 89.457 de dolari
Datoria externa bruta: 631,13 miliarde de dolari
PIB 2008: 306,6 miliarde de dolari
9. Portugalia – Datoria externa (ca procent din PIB): 214,4 la suta
Datoria externa per capita: 47.348 de dolari
Datoria externa bruta: 507 miliarde de dolari
PIB 2008: 236,5 miliarde de dolari
8. Franta – Datoria externa (ca procent din PIB): 236 la suta
Datoria externa per capita: 78.387 de dolari
Datoria externa bruta: 5.021 miliarde de dolari
PIB 2008: 2.128 miliarde de dolari
7. Austria – Datoria externa (ca procent din PIB): 252,6 la suta
Datoria externa per capita: 101.387 de dolari
Datoria externa bruta: 832,42 miliarde de dolari
PIB 2008: 329,5 miliarde de dolari
6. Danemarca – Datoria externa (ca procent din PIB): 298,3 la suta
Datoria externa per capita: 110.422 de dolari
Datoria externa bruta: 607,38 miliarde de dolari
PIB 2008: 203,6 miliarde de dolari
5. Belgia – Datoria externa (ca procent din PIB): 320,2 la suta
Datoria externa per capita: 119.681 de dolari
Datoria externa bruta: 1.246 miliarde de dolari
PIB 2008: 389 miliarde de dolari
4. Olanda – Datoria externa (ca procent din PIB): 365 la suta
Datoria externa per capita: 146.703 de dolari
Datoria externa bruta: 2.452 miliarde de dolari
PIB 2008: 672 miliarde de dolari
3. Marea Britanie – Datoria externa (ca procent din PIB): 408,3 la suta
Datoria externa per capita: 148.702 de dolari
Datoria externa bruta: 9.087 miliarde de dolari
PIB 2008: 2.226 miliarde de dolari
2. Elvetia – Datoria externa (ca procent din PIB): 422,7 la suta
Datoria externa per capita: 176.045 de dolari
Datoria externa bruta: 1.338 miliarde de dolari
PIB 2008: 316,7 miliarde de dolari
1. Irlanda – Datoria externa (ca procent din PIB): 1.267 la suta
Datoria externa per capita: 567.805 de dolari
Datoria externa bruta: 2.386 miliarde de dolari
PIB 2008: 188,4 miliarde de dolari

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.