Vizita de două zile a Vicepreşedintelui american Joe Biden ne-a adus o veste importantă. Renunţarea la scutul antirachetă iniţiat de administraţia Bush, ce urma a se instala în Polonia şi Cehia, nu înseamnă că actualul Preşedinte al SUA a abandonat Estul Europei. Aşa cum am mai scris, de multe ori, securitatea României este acum mai bună decât în toată istoria sa. Din două motive: suntem membrii unei structuri militare, NATO, care până acum nu a dat nici un rateu (sperăm că acest lucru nu se va întâmpla în Afganistan) şi facem parte din UE, care va deveni mai eficientă, în ciuda opoziţiei înverşunate a preşedintelui Republicii Cehe. Vicepreşedintele a mai adăugat un al treilea considerent: ţara noastră a realizat în ultimii 20 de ani progrese atât de remarcabile pe drumul democraţiei, încât poate servi ca model pentru toate ţările din răsărit, în primul rând pentru Ucraina şi Giorgia.
În discuţiile cu oficialii români (Băsescu şi Boc), precum şi cu Mircea Geoană şi Crin Antonescu, principalii competitori ai actualului preşedinte, s-a vorbit şi de sprijinul ce-l va acorda America Republicii Moldova, în procesul de integrare europeană. Domnul Băsescu a cerut Statelor Unite să acorde şi ajutor economic actualei administraţii de la Chişinău, pentru ca fantoma comunismului să nu mai bântuie dincolo de Prut.
Trebuie remarcat că, în privinţa politicii externe, nu există diferenţe notabile între principalele partide politice din România. Această situaţie îmi aduce aminte de politica românească interbelică, când România, până în 1939, a fost de partea democraţiilor occidentale, Franţa şi Anglia, lucru remarcat, cândva, de un mare om politic ardelean, Iuliu Maniu.
Asprimea luptei politice interne ţine de exerciţiul democraţiei. Ceea ce este specific este o excesivă bălăcăreală. Nu le putem cere românilor să se comporte, de exemplu, ca englezii, care au instaurat tendinţa de promovare a legalităţii încă din 1215, prin Magna Carta Libertatum.
Revenind la înaltul oaspete american, nu trebuie omis a se sublinia că, din toate statele Europei centrale şi răsăritene, înafară de Polonia şi Cehia, a vizitat numai România, pe care a dat-o ca model nu numai pentru Ucraina şi Giorgia, ci şi pentru Belarus şi ţările caucaziene. Chiar dacă nu îmbrăţişez tonul encomiastic al domnului Armand Goşu, are cu adevărat dreptate când spune că ţara noastră se vede mai bine dinafară, decât din interior.
Şi fiindcă doresc ca, măcar din când în când, cititorii Gazetei să mai uite de apăsătoarele griji cotidiene, le reamintesc că, în politica externă nu avem rateuri. Într-un termen rezonabil, şi criza politică se va rezolva. „Preşedintele – jucător” a convins instituţiile financiare internaţionale să trimită o delegaţie la Bucureşti, care să stabilească condiţiile pentru derularea, în continuare, a împrumutului, chiar şi în lipsa unui guvern confirmat de Parlament. Mai avem de primit încă 13 miliarde de euro, ceea ce nu este puţin. Aceşti bani nu sunt destinaţi exclusiv finanţării corporaţiilor transnaţionale, care acţionează în ţară, cum spune Ilie Şerbănescu la RFI, ci şi pentru ca leul să nu se prăbuşească, iar pensionarii şi bugetarii să-şi poată primi drepturile de sărbători, şi nu numai.
Voi încheia comentariul despre politica externă amintind că, prin 2005, PNL cerea retragerea trupelor româneşti din Afganistan. Domnul Crin Antonescu a uitat, însă, total de acest amănunt semnificativ.
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă continuați să utilizați acest site vom presupune că sunteți de acord.Ok
