Iuliana Gorgan, o angajată a Centrului de Recoltare și Transfuzii Sangvine Cluj-Napoca (CRTS-Cj) a formulat o plângere împotriva conducerii instituției pentru că nu a primit sporul de HIV-SIDA la care avea dreptul consfințit de o decizie irevocabilă a Curții de Apel Cluj din 2009. Judecătorul de caz, Lucian Buta, a decis începerea urmăririi penale, motivând că cei responsabili nu au făcut demersurile necesare pentru efectuarea plății, sfidând prin aceasta o hotărâre judecătorească irevocabilă.
La începutul acestui an, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca a fost înregistrată plângerea formulată de Iuliana Gorgan, împotriva rezoluţiei emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Elena Chiorean și Mariana Totoianu angajate ale Centrului de Recoltare și Transfuzii Sangvine Cluj-Napoca pentru că nu ar fi pus în aplicare neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de cincisprezece zile de la data cererii de executare, faptă prevăzută de art. 277 din Codul Muncii. Plângerea o vizează și pe Adriana Sime pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
O hotărâre irevocabilă
La data de 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj a obligat Centrul de Recoltare și Transfuzii Sangvine Cluj-Napoca să-i plătească Iuliei Gorgan drepturi salariale constând în diferenţa dintre 50% şi 75% din salariul de bază, reprezentând spor de HIV-SIDA, începând din 24.05.2005 la zi.
Cu toate că a solicitat în repetate rânduri executarea deciziei civile a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, Elena Chiorean, directorul instituţiei , împreună cu contabilul şef Mariana Totoianu, nu au procedat la executarea acestei hotărâri în termen de 15 zile, așa cum prevede, fără echivoc, art. 277 din Codul Muncii.
Reprezentanții CTRS: Nu au fost fonduri
Reprezentantele CRTS-Cj s-au apărat arătând, în esenţă, că Ministerul Sănătăţii nu a alocat fondurile necesare efectuării plăţii în contul principal al CRTS-Cj şi că ele nu puteau efectua plata din cel de al doilea cont al instituţiei – cel de venituri proprii în care existau bani, întrucât ar fi fost împiedicate de rigorile responsabilităţilor fiscal-bugetare.
Instanța: nu a existat preocupare
Completul de judecată a acceptat faptul că Ministerul Sănătăţii nu a alocat fondurile necesare efectuării plăţii, așa cum a fost obligat prin hotărâre, dar a considerat că există suspiciunea rezonabilă că cele două angajate ale CTRS-Cj nu au făcut demersurile obligatorii pentru efectuarea plăţii în 15 zile de la data cererii de executare ori că au efectuat tardiv demersuri în acest sens, după ce Iuliana Gorgan s-a adresat executorului judecătoresc.
”Textele legale citate de către intimate în notele scrise depuse de către apărătorul ales al acestora au o aplicabilitate generală instituind regula de principiu după care sumele pentru plata salariilor, a sporurilor etc. trebuie să fie prevăzute in buget de venituri şi cheltuieli. Or, în cauză este vorba despre drepturi salariale restante câştigate în instanţă. Cu alte cuvinte, s-a stabilit judecătoreşte că Ministerul Sănătăţii şi instituţia reprezentată de către cele două intimate, în mod nelegal şi culpabil, au plătit petentei salarii şi sporuri mai mici decât cele cuvenite acesteia în mod legal, iar ulterior, în logica birocratico-contabilă a intimatelor, s-a aşteptat bugetarea de către minister a contului naţional – care s-a făcut cu ani întârziere, şi ar fi fost nelegală plata creanţei din contul propriu al instituţiei, cu toate că în acesta existau bani suficienţi. Este evident că plata creanţei putea fi efectuată în termenul legal de 15 zile din contul propriu al instituţiei şi că aşa-zisele impedimente de natură tehnico-bugetară se puteau înlătura şi se impuneau a fi înlăturate de hotărârea judecătorească definitivă”, se arată în sentință.
Judecătorul reproșează celor două angajate ale CRTS-Cj că, prin pasivitatea lor au aruncat ”în derizoriu o garanţie de bază a funcţionării unui stat de drept şi anume executarea unei hotărâri judecătoreşti. În logica apărării ar fi de cele mai multe ori imposibilă executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare, întrucât bugetul se adoptă o sigură dată pe an cu o mică probabilitate a unor rectificări greoaie. Or, tocmai o astfel de pasivitate sancţionează textul art. 277 din Codul Muncii.”
O nouă anchetă penală
Pentru lămurirea completă a cauzei sub acest aspect urmează ca organele de urmărire penală să stabilească data exactă la care celor 2 intimate li s-a comunicat cererea de executare a hotărârii şi să se stabilească ce demersuri de executare au efectuat acestea în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii. Dacă nu au fost efectuate demersuri în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii se va stabili cu ce întârziere au fost efectuate acestea şi dacă între timp se începuse sau nu executarea silită a creanţei.
Adriana Sime, angajată a CRTS-Cluj, este acuzată în plângerea adresată instanței că a modificat retroactiv, începând cu data de 01.01.2011, fişa postului pe care îl ocupa Iuliana Gorgan, cu consecinţa neacordării sporul de HIV. Ceea ce ar avea de lămurit o nouă cercetare penală în această situație este intervalul pentru care s-a dorit modificarea fișei postului, de unde va rezulta dacă responsabilitatea pentru aceasta aparține Adrianei Sime sau Elenei Chiorean.
Codul Muncii, ART. 277
Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
