Temeiurile care au stat la baza recentei decizii a Curţii Constituţionale a României (CCR) cu privire la activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) sunt destul de controversate. Trei din cei nouă judecători ai CCR au făcut opinie separată în cazul ANI.
Noua Lege ANI a fost adoptată, săptămâna trecută, de parlamentari. Declaraţiile de avere şi interese, care vor fi făcute publice, vor conţine date evazive ale averilor demnitarilor.
Recent, şeful ANI, Cătălin Macovei, a declarat că instituţia are în lucru dosarele a peste 100 de parlamentari.

La începutul lunii aprilie, Curtea Constituţională a României a decis că o bună partea a legii de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate este neconstituţională.
Potrivit deciziei CCR, Capitolul I al legii 144/2007, care include dispoziţiile generale ale legii, ANI nu va mai putea să verifice averea dobândită de persoanele care îndeplinesc funcţii publice, dar nici conflictele de interese şi incompatibilităţile acestora, a fost declarat neconstituţional. Astfel, ANI nu va mai putea să sesizeze organele fiscale, în situaţia în care se constată încălcarea legislaţiei, dar nici să suspende verificarea sau să sesizeze organele de urmărire penală, în situaţia în care se constată existenţa unor probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte penale.
De asemenea, Capitolul VI – „Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor” a fost şi el declarat neconstituţional de CCR. Astfel, averile dobândite ilicit nu mai pot fi confiscate prin decizia unei instanţe.
Alte articole din acelaşi capitol de lege, declarate neconstituţionale, se referă la posibilitatea ca persoana incompatibilă să îşi piardă demnitatea deţinută – art. 49.
Totodată, în baza articolului 50 al legii, tot din Capitolul VI, inspectorii ANI aveau posibilitatea să sesizeze organele competente pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare pentru demnitarii şi funcţionarii publici găsiţi în incompatibilitate, sau ale căror averi au fost dobândite ilicit, dacă această situaţie a fost constatată în urma verificărilor. Un alt articol important, care a devenit neconstituţional odată cu întreg Capitolul VI, este cel care se referă la declaraţiile pe care trebuie să le depună candidaţii la funcţiile de preşedinte al României, deputat, senator, consilier judeţean, consilier local sau primar, care se transmit şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de 10 zile de la data primirii acestora şi se menţin pe această pagină.

Trei judecători „rebeli”

Trei din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale – Nicolae Cochinescu, Petre Lăzăroiu şi Augustin Zegrean – susţin însă că CCR nu avea dreptul extindă controlul de neconstituţionalitate la capitole din legea ANI, atribuţiile Agenţiei – de verificare a averii şi existentei unor conflicte de interese – nu exced cadrul constituţional, nu se încalcă prezumţia de dobândire licită a averii, iar Agenţia nu poate fi considerată organ jurisdicţional. Practic, cei trei judecători au votat, pe 14 aprilie, împotriva deciziei CCR, care spune că mai multe articole ale Legii ANI sunt neconstituţionale.

Curtea nu avea dreptul să-şi extindă controlul

Într-un document, publicat de HotNews, judecătorii Nicolae Cochinescu, Petre Lăzăroiu şi Augustin Zegrean îşi prezintă motivele pentru care au făcut opinie separată cu privire la neconstituţionalitatea Legii de funcţionare a ANI. Astfel, „(…) potrivit art. 31 alin.(2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea poate să extindă controlul şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, numai în caz de admitere a excepţiei şi numai dacă acestea, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile neconstituţionale menţionate în sesizare. (…) Celelalte dispoziţii legale care, potrivit opiniei majoritare, sunt neconstituţionale, şi anume cele cuprinse în art.1, art.2, art.3, art.4, art.5, art.6, art.9, art.11 lit. e), f) şi g), art.12 alin.(2), art. 42 alin.(2), (3) şi (4), art.46, art.47, art.48 art.49 şi art.50 din actul normativ atacat, nu au fost menţionate în actul de sesizare şi nu sunt în mod necesar şi evident indisociabile de cele declarate neconstituţionale şi menţionate în acul de sesizare. În consecinţă, Curtea Constituţională nu avea dreptul să-şi extindă controlul şi asupra acestor dispoziţii legale şi să constate neconstituţionalitatea lor”, se menţionează în document la punctul 1.

Prezumţia de dobândire licită a averii nu era încălcată

La punctul 2 se motivează: „ (…) Luând în considerare obligaţia generală de respectare a legilor, prevăzută în art. 1 alin.(5) din Constituţie şi obligaţia de exercitare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, prevăzută în art. 57 din Legea fundamentala, opinăm că atribuţiile Agenţiei şi ale inspectorilor de integritate, de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii şi a existenţei unor conflicte de interese şi incompatibilităţi, reglementate prin textele analizate, nu exced cadrul constituţional”.
La cel de-al treilea punct al motivării opiniei separate faţă de decizia CCR, cei trei judecători menţionează că ei nu împărtăşesc nici soluţia constatare a neconstituţionalităţii art. 46 din lege, adoptată cu majoritatea voturilor membrilor Curţii. În opinia judecătorilor, textul nu încalcă prezumţia de dobândire licită a averii, consacrată prin art. 44 alin.(8) din Constituţie, în condiţiile în care textul de lege analizat prevede că Agenţia întocmeşte actul de constatare pe care îl trimite instanţei competente, pe baza probelor aflate la dosar. De asemenea, din textul analizat, spun cei trei judecători, nu rezultă obligaţia persoanei a cărei avere este verificată de a face dovada caracterului licit al dobândirii bunurilor, aceasta obligaţie revenind în exclusivitate Agenţiei, prin probele administrate în condiţiile legii, iar persoana în cauză are posibilitatea să combată aceste probe atât în fata organelor Agenţiei cât şi în faţa instanţei de judecată şi să infirme constatarea că „între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă sunt diferenţe vădite, iar dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificată”. „În aceeaşi ordine de idei, luând în considerare dispoziţiile art. 44 alin.(8) din Constituţie, în conformitate cu care numai averea dobândită licit nu poate fi confiscată, opinăm că legiuitorul este liber să instituie măsura confiscării în toate cazurile de dobândire ilicită de bunuri”, se mai menţionează în document.

Activitatea ANI nu era jurisdicţională

De asemenea, la punctul 4 se motivează: „În sfârşit, nu ne însuşim teza majoritară că activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este jurisdicţională. Funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul (juris dico) şi de a soluţiona prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridică (prin hotărâre de expedient) sau de a dispune, în condiţiile legii, o măsură restrictivă de drepturi. Cel care judecă, judecătorul sau organul de jurisdicţie permis de Constituţie, este independent şi se supune numai legii. Pe de altă parte, activitatea jurisdicţională nu se exercită decât la cerere (judex non procedat ex officio), spre deosebire de activitatea executivă-administrativă care acţionează nu numai la cerere ci şi din oficiu. De asemenea, activitatea jurisdicţională se desfăşoară în cadrul unei proceduri formale, caracterizată prin publicitate, contradictorialitate, oralitate. Niciunul din aceste elemente de esenţa activităţii de judecată nu se regăsesc în structura organică, funcţională şi formală a Agenţiei Naţionale de Integritate”.
„Deosebit de considerentele expuse mai sus, divergente în raport cu soluţia adoptată prin votul majoritar, admitem că unele dispoziţii ale legii – examinate de Curte dar care nu fac obiectul analizei noastre – sunt susceptibile de critică din punct de vedere constituţional. Având însă în vedere că instanţa de contencios constituţional nu se poate sesiza din oficiu, exprimăm punctul de vedere că aceste dispoziţii legale urmau a fi examinate numai după ce Curtea va fi fost sesizată în condiţiile prevăzute de lege”, se menţionează în finalul documentului.

CCR în contradicţie cu CEDO

Printre altele, CCR a ajuns la concluzia că Legea de funcţionare ANI este neconstituţională şi prin faptul că demnitarilor „li se aduce atingere vieţii private” atunci când sunt obligaţi să-şi declare averea, iar aceasta să poată fi văzută de oricine. Acest motiv invocat de CCR este surprinzător, cu atât mai mult cu cât însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a afirmat, în repetate rânduri, că persoanele publice sunt mai expuse decât omul de rând. Practic, persoanele care optează pentru o funcţie de parlamentar, ministru, primar, preşedinte al unui Consiliu judeţean, consilieri locali sau judeţeni, etc., o fac de bună voie şi nesiliţi de nimeni şi, drept urmare, trebuie să respecte nişte reguli suplimentare faţă de cetăţenii obişnuiţi.

Soluţii pentru resuscitarea ANI

Reacţiile care au urmat vizavi de această decizie au fost mai mult decât rapide, iar printre primii ieşiţi la rampă au fost preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc. Dacă premierul a declarat imediat după pronunţarea deciziei CCR că „cine crede că îşi bate joc de ANI, se înşeală”, preşedintele Băsescu a cerut Guvernului să vină urgent cu soluţii pentru Agenţia Naţională de Integritate. Deşi iniţial se dorea adoptarea unei ordonanţe de urgenţă pentru ca activitatea ANI să nu fie stopată, CCR a avertizat în motivarea deciziei că Executivul nu poate emite OUG, în 45 de zile, pentru a pune legea în acord cu Constituţia, ci poate doar iniţia un proiect de lege. Potrivit Constituţiei, o prevedere declarată neconstituţională trebuie pusă de acord cu de decizia Curţii în termen de 45 de zile.

Declaraţii de avere, de ochii lumii

Rezultatul nu s-a lăsat prea mult aşteptat, la începutul săptămânii trecute, Cabinetul Boc adoptând un proiect de lege menit să permită în continuare verificarea avuţiei demnitarilor, dar şi publicarea declaraţiilor de avere. Prin acest proiect, Executivul a găsit soluţia ca ANI să verifice declaraţiile de avere şi să întocmească, pe baza lor, rapoarte de analiză ce vor fi transmise ANAF şi/sau Parchetului în vederea sesizării instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte publicarea declaraţiilor de avere, soluţia Guvernului este instituirea a două declaraţii de avere, numite „de patrimoniu” – declaraţii publice şi declaraţii confidenţiale.
Cele publice diferă faţă de cele confidenţiale prin faptul că nu cuprind adresele exacte şi nici suprafaţa proprietăţilor demnitarilor. Ei vor menţiona doar numărul acestora, localitatea în care se află ele, tipul şi categoria bunului imobil şi valoarea totală de impozitare. Cum şi când au dobândit însă aceste bunuri demnitarii, sunt elemente care vor fi menţionate doar în declaraţiile confidenţiale depuse la ANI.
De asemenea, declaraţia de avere ce va fi făcută publică va exclude şi identitatea cumpărătorului eventualelor bunuri scumpe vândute de demnitarul care o completează, precum şi data la care tranzacţia a fost făcută.
Necunoscut va rămâne în declaraţia publică şi numele băncilor la care demnitarii au conturi şi va fi menţionat doar numărul acestora şi modul în care au investit banii: cont bancar, depozit bancar sau fond de investiţii.
De asemenea, declaraţiile publice nu vor mai cuprinde numele şi adresa angajatorului la care lucrează soţia/soţul demnitarului, chiar dacă este o instituţie publică, dar nici adresele firmelor de unde provin veniturile acesteia/acestuia.

Dosare grele, pe masa ANI

Şeful ANI, Cătălin Macovei, declara recent că aşteaptă cu mult interes dezbaterea din Legislativul României a proiectului de lege, cu atât mai mult cu cât dosarele a peste o sută de parlamentari, un sfert din Parlament, sunt în lucru pe masa inspectorilor Agenţiei. El a mai precizat că printre dosarele pe care ANI le are în lucru sunt şi cele privind foşti şi actuali miniştri, preşedinţi de Consilii Judeţene şi primari. În total Agenţia are în lucru peste 4.000 de dosare.
Întrebat fiind, într-o emisiune a Realitatea TV, care din dosarele instrumentate de instituţie ar fi putut crea problemele cu care se confruntă ANI, Macovei a declarat că nu poate să îşi dea seama care este acesta. El a dat ca exemple de dosare finalizate de ANI în ultimele şase luni şi trimise Parchetului, pe cel al fostului ministru al Tineretului Sorina Plăcintă, al fostului ministru de Finanţe Gheorghe Pogea, fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu, precum şi cele privind confiscarea unor părţi din averile senator PDL Iaşi Dumitru Oprea şi a fostului senator PSD Şerban Brădişteanu.
Săptămâna trecută, proiectul noii Legi ANI a intrat în dezbaterea Parlamentului şi, după aproximativ patru ore de dezbateri, a fost adoptat cu 183 de voturi pentru, 27 de abţineri şi niciun vot împotrivă.

Liana Mureşan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here