În România, doar Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC) este înscrisă de guvern pe lista trimisă Comisiei Europene ca fiind organizaţia abilitată să iniţieze acţiunile în interes colectiv. În cazul clauzelor abuzive din contracte, autoritatea competentă este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). ANPC trebuie să rezolve în 30 de zile sesizările venite de la APC, perioadă în care poate dispune toate măsurile în vederea încetarii, limitării sau înlăturarii efectelor produse prin practica ilicită, în regim de urgenţă. Hotărârea de Guvern 1553/2004 spune că asociaţiile de consumatori abilitate trimit sesizări către autorităţile competente, după ce încearcă în prealabil să rezolve pe cale amiabilă cu comerciantul problemele sesizate.
Cei de la APC spun că au trimis şi până acum reclamaţii venite din partea consumatorilor către ANPC, dar că nu au invocat niciodată temeiul HG 1553/2004, deşi ştiau de existenţa actului normativ. Aşa au procedat şi la momentul apariţiei OUG 50/2010, precum şi în alte domenii, susţin aceştia.
Fără iniţierea acţiunii sub titlul acestei HG, ANPC nu poate cere comercianului în cauză să elimine abuzurile faţă de toţi clienţii, ci doar pentru cei care au făcut sesizarea. Astfel, sutele de procese deschise de către ANPC împotriva mai multor bănci din România nu au adus elminarea clauzelor abuzive pentru toţi clienţii afectaţi de ele, ci doar pentru cei care au făcut sesizările, deşi contractele sunt preformulate.
Preşedintele APC mai susţine şi că există mai multe neclarităţi în privinţa efectelor pe care le-ar putea avea o astfel de acţiune în interes colectiv.
