Gazeta de Cluj vă prezintă în continuare un rezumat al sentinţei din procesul în care s-a judecat recuzarea judecătorului Lucian Buta. Principalul argument al DNA – existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorului este afectată – a fost demontat de completul de judecată, care a respins cererea Ministerului Public şi a decis ca dosarul lui Marian Oprişan să fie judecat în continuare de Lucian Buta.
În cererea de recuzare, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA – Serviciul Teritorial Cluj a solicitat înlocuirea judecătorul Lucian Buta, titularul completului de judecată al procesului lui Marian Oprişan. În motivarea cererii formulate s-a apreciat că imparţialitatea judecătorului cauzei ar fi afectată întrucât poate exista suspiciunea de imparţialitate, rezultată din faptul că împotriva lui Buta s-a declanşat o cercetare disciplinară în strânsă legătură cu derularea procedurilor judiciare în dosarul cu pricina.
În susţinerea cererii s-a făcut trimitere la altă sentinţe penală, pronunţată de acelaşi judecător într-un dosar al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect judecarea unor fapte de corupţie, în care se arată că magistratul ar fi făcut referire la aspecte ale prezentului dosar penal, inclusiv cu privire la calitatea actului de justiţie raportat la complexitatea dosarelor de corupţie, volumul de muncă în instanţă, atingerea adusă independenţei judecătorului prin supraîncărcare etc. Analizând cererea de recuzare formulată în prezenta cauză, instanţa a constat, pe de o parte că în formularea cererii de recuzare nu s-a invocat niciun motiv de natură subiectivă care să răstoarne prezumţia de imparţialitate de care se bucură judecătorul, menţionându-se că pe plan subiectiv acesta „nu ar judeca cu părtinire şi nu ar avea prejudecăţi”.
Până la soluţionarea cercetării judiciare, Buta este nevinovat
Apelând la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa arată că în analizarea criteriului obiectiv, va trebui determinat, dacă, în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dovedite, care să dea naştere la îndoieli în ceea ce priveşte imparţialitatea acestuia.
”De o importanţă crucială într-o societate democratică este încrederea pe care instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului şi, mai ales, în ceea ce privesc procedurile penale, acuzatului (hotărârea Padovani contra Italiei, par. 27), justiţiabililor, începând cu părţile din procedură (hotărârea Savino şi alţii contra Italiei, par. 101), astfel că orice judecător cu privire la care există un motiv legitim care să îndreptăţească temerea că ar putea să nu fie imparţial trebuie să se retragă (hotărârea Hauschildt contra Danemarcei, par. 48).”, se arată în sentinţa penală citată.
Cererile de recuzare repetate nu sunt un temei în sine
De asemenea, pentru ca o instanţa să fie considerată imparţială din punct de vedere obiectiv, s-a arătat că punctul de vedere al participanţilor la proces este important, dar nu decisiv pentru a hotărî dacă există motive legitime care să justifice temeri legate de lipsa de imparţialitate a unui judecător. De aceea, faptul că una dintre părţi – în acest caz DNA – recuză, chiar în mod repetat un judecător, nu poate avea drept consecinţă automată abţinerea sau retragerea acestuia de la judecata cauzei.
Referitor la faptul că DNA invocă ca argument, în susţinerea cererii de recuzare, faptul că împotriva judecătorului s-a declanşat procedura cercetării disciplinare în legătură cu modul în care judecă speţa, instanţa condideră că nu poate fi încălcat principiul conform căruia orice persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la finalizarea oricărei proceduri desfăşurate împotriva sa , fie că este penală, contravenţională sau disciplinară. Instanţa consideră că acceptând recuzarea magistratului în acest caz ar crea un precedent prin care orice participant procesual ar putea încerca îndepărtarea magistratului învestit cu soluţionarea cauzei prin formularea unor plângeri la CSM, fapt care ar avea efect direct asupra repartizării aleatorii a cauzelor.
Sentinţa penală din dosarul CFR nu poate fi invocată
Referitor la ”Preambulul” din sentinţa pronunţată de acelaşi judecător într-un dosar al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect judecarea unor fapte de corupţie, invocat în cererea de recuzare, instanţa constată că judecătorul se referă la dificultăţile cu care magistraţii se confruntă de-a lungul carierei profesionale, respectiv încărcătura instanţelor, complexitatea dosarelor de corupţie, necesitatea alocării unui timp mai îndelungat studierii, judecării şi motivării acestora, aprecierile menţionate fiind făcute într-o manieră generală, de largă aplicabilitate şi fără nicio nuanţare personală.
”Ca urmare, consideră că soluţia pronunţată anterior de judecător într-un alt dosar, fără nicio legătură cu prezenta cauză, singura asemănare privind tipul acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor, nu poate constitui un motiv de suspiciune cu privire la imparţialitatea acestuia în condiţiile în care în prezenta cauză nu s-a invocat şi nici nu s-a probat existenţa vreunei suspiciuni privind existenţa unei convingeri intime a judecătorului recuzat cu privire la vinovăţia/nevinovăţia vreunuia dintre inculpaţi”, se precizează în documentul citat.
Buta rămâne!
Prin urmare, în temeiul articolului 68 din Codul de Procedură Penală, instanţa respinge ca nefondată cererea de recuzare a judecătorului Lucian Buta, formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA – Serviciul Teritorial Cluj şi dispune continuarea soluţionării cauzei de către acesta.
