Aritmetica unei pagube de 120.000 de Euro

Un spaţiu din „buricul” oraşului a devenit miezul unui scandal cu acuze grave de înşelăciune, interese şi prejudicii uriaşe. În urmă cu doi ani, o societate a cumpărat spaţiul din zona „Expocom” de la SCM Unirea. Numai că, după o vreme, a descoperit că a plătit degeaba 120.000 de Euro, deoarece spaţiul real era cu circa 60 de mp mai mic decât cel din acte. Disputa s-a mutat în instanţă, dar, în ciuda expertizelor, situaţia nu a putut fi încă lămurită.
Text
Câte măsurători, atâtea suprafeţe, acuze grave, un prejudiciu estimat la circa 120.000 de Euro şi un scandal care s-a mutat de doi ani în sala de tribunal. Pe scurt, coordonatele unei dispute generate în jurul unui spaţiu celebru, cunoscut de băimăreni drept Expocom.
În 2008, S.C. Meşteşugărească Unirea a scos la licitaţie respectivul imobil, de la un preţ de pornire de circa 2.000 de Euro pe mp. O sumă uriaşă având în vedere că spaţiul nu era renovat, compartimentat, amenajat.
S-au prezentat totuşi la licitaţie doi ofertanţi şi a cştigat SC Pietrosul SRL, reprezentată de Ion Roman. Ca să-şi facă mai „atractivă marfa”, directorul de atunci a SC Meşteşugărească Unirea a prezentat situaţia în roz: ofertantul avea „bonus” la tranzacţie un spaţiu ulterior, folosit pe atunci ca şi scări, dar pe care putea fi amenajată o teresă.

Cum spaţiul fusese compartimentat înainte pentru magazine, Roman nu l-a mai măsurat, crezând că ce-i în CF e „sfânt”. Abia mai târziu, când a chemat un specialist şi s-a apucat de compartimentare a realizat că a plătit mai mult decât a cumpărat. Cu vreo 60 de mp, adică 120.000 de Euro. Drept urmare, spune că în loc să deschidă un restaurant, a deschis un bar. Dar a rămas să plătească rate la bancă şi impozit pe o suprafaţă pe care n-o foloseşte şi n-o deţine: „atunci, la licitaţie, ni s-a prezentat aşa sală de vânzare de 169 de mp, o magazie de 7,42 şi încă o magazie. Nouă ni s-a părut cam scump plus că la licitaţia s-a prezentat doar încă o persoană. Şi ei au justificat valoarea construcţiei, spunând că sunt nişte trepte de acces de vreo 80 de mp care într-o eventuală extindere, noi am câştiga-o, facem proiect şi câştigăm. Noi ne-am gândit într-adevăr că ar fi un câştig, altfel nu cumpărat în 2008 aici, cu 2000 de euro mp, un spaţiu nerenovat.
În primul proces verbal ne-au prezentat o schiţă şi n-am găsit 10 mp. Aceşti 10 mp au uitat că i-au vândut la altcineva. Era o magazie ce ţinea de altcineva. Şi au făcut alt proces verbal. Deci intenţia lor a fost clară de a ne păcăli. Noi nu am putut măsura spaţiul, era compartimentat, erau mulţi chiriaşi. Nu m-am gândit că pot fi greşeli în CF.
Apoi a venit un proiectant să măsoare, să vedem unde punem barul. Pe schiţa făcută de un topograf făcut de noi am realizat că suprafaţa ar fi de 144,3 metri. Asta înseamnă că am plătit 120.000 de Euro în plus. O fâşie trecută 8,20 are 4,5 metri. Terasa nu e identificată în extrasul CF. Nu era întabulat pentru că nu le convenea să îl întabuleze să nu plătească impozit. E un bonus”.

De aici a început disputa. Roman a cerut lămuriri şi a încercat să-şi recupereze pe cale amiabilă prejudiciul, dar nu s-a ajuns la nicio înţelegere. Ulterior, directorul SCM Unirea s-a schimbat, dar lucrurile au rămas la acelaşi stadiu. Aşa că a început un proces în instanţă, care, deocamdată n-a reuşit să facă lumină în acest caz. Cu cât numărul experţilor şi documentelor creşte, cu atât, în loc să se clarifice, lucrurile par să se complice. Roman spune că: „Ei spun să ne recuperăm cu terasa de afară. Eu nu-i spun terasă, spun că sunt trepte de acces. Nu pot înlocui un spaţiu exterior cu unul interior. Avem martori care pot veni să spună acolo a fost prezentat ca un bonus.
Eu am luat un credit şi plătesc rate la bancă. Am pierdut 120.000 de Euro şi plătesc impozit pentru 60 de metri pe care nu-i am.
Înainte de a-mi vinde mie, fostul director a închiriat unei singure persoane, cu un preţ derizoriu, jumătate din preţul pieţei. Şi respectivul a închiriat la mai mulţi şi a câştigat dublu cred. Chiriaşul ăsta şi-a dat seama că-i mai puţin. Ei ştiau că e suprafaţă mică, pentru că au încheiat contractul pe suprafaţa asta, şi e 150 de mp, cam aşa. Nu 203. Am deschis proces şi de un an tot durează. A venit un expert, a măsurat cu o ruletă de 2 metri printre mese, erau clienţi, şi a vorbit o oră în instanţă, încercând să convingă judecătorul de situaţia reală. Acum am cerut o contraexpertiză şi sperăm ca lucrurile să se lămurească”.
Contraexpertiza va avea loc în toamnă, iar această etapă ar putea fi decisivă pentru lămurirea situaţiei. Asta dacă experţii nu veni din nou cu alte suprafeţe şi diferenţe. Oricum, vom reveni.

Casetă
Poziţia SCM Unirea
Ioan Pop, actualul director al SCM Unirea spune că: „nu s-a vândut în plus. S-a vândut conform CF-ului. Dar pe desen era trecut în suprafaţa respectivă sală de vânzare, grup social şi aşa mai departe şi mai era terasa exterioară care face parte din construcţie. Suprafaţa vândută era până afară, până la stâlpi. Acum el după ce a cumpărat a zis că suprafaţa aia nu-i a lui. Sigur că e a lui şi o şi foloseşte. I s-a prezentat suprafaţa şi în procesul verbal de licitaţie nu era trecută valoarea pe mp, era trecută numai o sumă totală. Nu la mp am vândut. Era stipulat în contract văzut-plăcut şi cumpărat. Apoi s-a gândit că suprafaţa aia nu-i a lui, nu l-am putut convinge şi a zis că ar fi bine să… Dânsul nu ştia (fostul director, n.red), el a vrut să-l amăgească că terasa era ca bonus. Nu ştia şi i-a fi zis că aia era suprafaţa.
Noi n-am fost rău intenţionaţi, am obţinut o sumă pe tranzacţia respectivă dar n-am putut face o înşelătorie pentru că numai ce e în CF am vândut, conform cu CF. Dar domnul Pustai a zis că e o bonificaţie, dar el nu ştia. Şi când vinzi casa, dacă ai o terasă, normal că şi terasa face parte din casă. Tot ce se încadrează în limita fundaţiei. Noi am dat în chirie suprafaţa utilă, nu se dă şi terasa că nu se stă şi pe terasă, dar când vinzi, vinzi tot”.

Ioana LUCĂCEL