Cosiderat unul dintre cele mai sonore şi frecventate localuri pe harta culturală clujeană, cafeneaua Arizona a găzduit timp de mai bine de patru decenii cel generaţii după generaţii de intelectuali.
Istoria unui nume
Despre barul Arizona toată lumea ştie că si-a câstigat în timpul regimului comunist renumele unui adevarat refugiu pentru scriitori. Nu toată lumea cunoaşte însă originea numelui. Se întâmpla prin anii ’60, ne povesteşte poetul Ion Mureşan. În vremurile acelea era interzis să intrăm în baruri în care se servea alcool, aşa că profesorul Virgil Stanciu a numit localul „Interzisa Arizonă”. Şi aşa i-a rămas numele de atunci. De zeci de ani, Arizona găzduieşte elita cultural clujeană, fiind martora multor schimbări sociale şi economice.
În 1970 a avut loc prima şedinţă a revistei de cultură a Universităţii „Babeş-Bolyai Echinox. Prozatorul Romulus Guga, client obişnuit al Arizonei, a publicat în 1974 un roman intitulat "Adio Arizona!", în care se menţionează pentru prima dată în mod oficial cafeneaua, cercul care s-a format acolo şi "botezul".
În anul 1981 a fost organizată decernarea premiului intitulat „ Cupa Meritului Cultural Arizona”, pentru cei care fac Arizona un local cultural. Câştigătorul a fost prozatorul şi eseistul contemporan Augustin Buzura, autorul unor scenarii cinematografice.
În anul 2008 aici s-a ţinut un colocviu de poezie, şi un recital de poezie.
Securitatea şi scriitorii
Securitatea era deranjată de faptul că aici era locul de întâlnire al studenţimii şi al scriitorilor, fiind aproape de Universitate şi de redacţiile principalelor ziare culturale. La Arizona toată lumea se cunoaşte, când cineva este căutat sau trebuie să primească un pachet, îl poate ridica direct de la bar. Chiar dacă servea mereu pe toată lumea, Arizona a preferat mereu să fie frecventată de o clientelă intelectuală. Din acest motiv, prin anii ’72-’75 erau razii sistematice, pentru că aveam părul prea lung sau pantalonii prea strâmţi, povesteşte Alexandru Vlad. Pretextul să ne tundă era că nu semănăm cu poza din buletin, trebuia să se vadă ambele urechi. Noi îngroşam gluma, zicând că, în portretul oficial al lui Ceauşescu, şi lui i se vede doar o ureche, a continuat acesta cu o uşoară notă de melancolie.
La o altă masă am avut ocazia să discut cu realizatorul emisiunii radio de jazz, Constantin Cohon şi cu pictorul Eugen Calmac. Aceştia au provestit că frecventează şi ei cafenaua de mai bine de 30 de ani. De multe ori vin aici în grupuri de câte cinci-şase, câteaodată doar în doi, cum a fost cazul acum. Discută despre orice, de la literatură şi film, până la politică şi domnişoare.Totul însă la un anumit nivel. Se fac schimb de reviste culturale, ziare dar şi de cd-uri simfonice şi de jazz. Arizona le oferă locul ideal pentru a se întâlni, aşa că mulţi vin aici pentru simpla plăcere de a se vedea, de a exfolia amintiri. Din acelaşi grup fac parte şi Radu Mareş. Romancierul şi fostul director al TVR , Ion Muşlea, actualmente în Canada. Nu pot fi uitaţi nici doctorul Sorin Tamburlini, doctorul Simescu, profesorul George Perian, sau redactorul şef al revistei Tribuna, Ion Maxim Danciu.
Întrebat dacă, pe vremea comunismului, nu se temeau de securitate, considerând numărul mare de intelectuali care frecventau cafeneaua şi „perisolul” pe care aceştia îl prezentau pentru sistem, Constantin Colhon ne-a relatat că în Arizona erau mereu informatori, doar că îşi făceau discret meseria, nu deranjau discuţiile. „Arizona este cunoscută şi la Bucureşti şi afară, a apărut la România Liberă, la televiziune”, a mai spus acesta. Cât despre întens disputatata „Cupă pentru merit cultural Arizona”, realizatorul radio crede că, deşi câştigătorul a fost nimeni altul decât scriitorul Augustin Buzura, poate cel care merita cel mai mult distincţia a fost profesorul Virgil Stanciu, cel care a dat numele cafenelei.
Chiar dacă nu de puţine ori discuţiile sunt presărate cu ironii, la Arizona, lumea se întâlneşte pentru a mai învăţa câte ceva unul de la altul, chiar şi la vârsta asta, crede Constantin Cohon.
După cum bine observa prozatorul Alexandru Vlad, daca ar fi să ca cineva să încerce să treacă în revistă numele tuturor oamenilor de clultură cărora Arizona le-a fost precum o a doua casa, lista ar fi cât o carte de telefoane. Oricum, este imposibil să nu menţionăm câteva nume celebre, adevăraţi “stâlpi de cafenea”, cum ar fi cantautorul de muzică folk Emeric Imre, poetul Florin Verdeş, scriitorul Dan Marius Drăgan, poetul Horea Muntenus, poetul Sorin Grecu, graficianul Ion Antoniu, scriitorul Constantin Zărnescu, poetul Ion Cristofor, pictorul Vasile Gheorghiţă, latinistul Vasile Sav, pictorul Sorin Câmpan, sau mai sus menţionatul câştigător al premiului cel mare, scriitorul Virgil Stanciu.
Câţiva dintre clienţii de elită:
Ion MUREŞAN
(n. 9 ianuarie 1955, Vultureni /Cluj). Poet., publicist. Facultatea de Istorie şi Filosofie UBB Cluj. Debut absolut cu poezii în revista Cutezătorii, 1968. Premiul Uniunii Scriitorilor 1981, 1993.
Volume: Cartea de iarnă, versuri, 1981; Poemul care nu poate fi înţeles, versuri, 1993; Cartea pierdută – o poetică a urmei, eseuri, 1998. Inclus în Antologia poeziei generaţiei ‘80, 1993.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Alexandru VLAD
(n. 31 iulie 1950, Suceag /Cluj). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox, 1973. Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Dan Marius DRĂGAN
(n. 16 iulie 1963, Cluj Napoca). Prozator, poet. Facultatea de Ştiinţe Economice Cluj-Napoca (1987).
Volume: Regina Elisabeta, roman, 1996; Aur, roman, 1998; 2004; Heraldice, versuri, 1999; Măreţia nisipului, versuri, 2002; Cărările gloriei, versuri, 2003; Aur, roman (ediţia a doua revăzută şi adăugită), 2004; Dracul, roman (volumul I – Vremuri tulburi), 2004. Inclus în antologiile: Poezia părinţilor noştri, 2002; Pulbere stelară, 2002; Miresme de orgă, 2004; Confesiunile fazanului Rudolf, 2005.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj
Andrei Tomoş
