Artizanii fabricării certificatelor fictive pentru handicap au ajuns din nou în fața Curții de Apel Cluj

În 2022, Curtea de Apel Cluj a pronunțat o condamnare definitivă în dosarul medicilor clujeni trimiși în judecată de procurorii DNA Cluj pentru fapte de luare de mită. Unul dintre medicii acuzați în 77 de cazuri a decedat pe parcursul procesului, iar Carmen Teodora Gruiță, medic endocrinolog la Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, a fost condamnată definitiv la doi ani cu suspendare pentru luare de mită în formă continuată. Majoritatea inculpaților au primit pedepse cu suspendare, cu excepția unei singure persoane, care a fost condamnată la 4 ani de închisoare. Dosarul a ajuns, din nou, pe masa Curţii de Apel Cluj, care urmează să ia o hotărâre în data de 24 iunie 2025. 

Certificate de handicap fictive

Dosarul a început în 2019, când DNA Cluj a trimis în judecată mai mulți medici acuzați de luare de mită și trafic de influență. La acea vreme, Curtea de Apel Cluj a decis menținerea condamnării cu suspendare pentru Carmen Teodora Gruiță, în timp ce procesul penal împotriva medicului Alexandru Faur, decedat între timp, a fost închis.

Aurica Calman a fost singura persoană care a fost condamnată la închisoare cu executare, pentru rolul său în intermedierea șpăgilor între medici și persoanele care doreau adeverințe medicale false pentru a obține pensii de invaliditate. În urma perchezițiilor, au fost confiscate sume de bani obținute din aceste mite.

Parchetul a decis disjungerea unui alt dosar care vizează persoanele ce au dat mită pentru a obține adeverințe medicale false necesare obținerii ajutoarelor pentru persoanele cu handicap. În total, 48 de persoane sunt cercetate pentru că ar fi dat mită pentru a obține astfel de acte.

DNA a atras atenția asupra fenomenului extins de accesare nejustificată a sistemului de pensii de invaliditate, iar paguba cauzată bugetului de stat se ridică la peste 300.000 de lei.

Potrivit motivării instanței, pedepsele au fost individualizate ținându-se cont de gravitatea faptelor, periculozitatea scăzută a inculpaților, lipsa antecedentelor penale și impactul negativ asupra imaginii sistemului medical românesc.

Deși o parte dintre inculpați aveau afecțiuni reale, ei au ales să obțină pensiile de invaliditate prin metode ilegale, sprijiniți de medici care au perpetuat vechi practici de corupție.

Aurica Calman a fost condamnată la închisoare cu executare pentru succesul său în racolarea unui număr mare de clienți, fiind constatate și fapte de înșelăciune în modul în care colecta șpăgile.

Medicul endocrinolog Carmen Gruiță a scăpat de închisoare, însă instanța a criticat-o pentru faptul că s-a lăsat influențată de o persoană cu pregătire profesională inferioară, acceptând atenții materiale și produse, deși nu le pretindea explicit. Judecătorii au apreciat că experiența procesului o va determina să nu repete astfel de fapte, motiv pentru care executarea pedepsei i-a fost suspendată sub supraveghere.

Încă 30 de persoane au fost condamnate în același dosar, fiecare la câte 1 an 9 luni și 10 zile de închisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității, fiind găsite vinovate și recunoscându-și faptele de cumpărare de influență. 

Modul de operare, discuţie relevantă între inculpate

Discuția purtată între două inculpate din dosar este edificatoare pentru modul de operare al acestora:

„– Alo?
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Ce faceți, doamnă?
– A, sunt aici cu bucătăria.
– Am vrut să vă întreb ceva…
– Da? Poftiți?
– Ați uitat că ne-am înțeles, când vin banii să-mi dați și mie ceva? Ați uitat, nu-i așa?
– Da… Auzi, dar nu ți-am dat?
– Când?
– Păi, când ai fost cu mine.
– Ei, 100 de lei…
– Cum adică 100 de lei? Am venit la mașină și ți-am dat 3 milioane, ți-am dat în fiecare zi câte un milion. Cum poți să spui așa ceva?
– Când am mers…
– Da…
– Mi-ai dat o sută la fiecare drum…
– Da, da, da.
– Așa ne-am înțeles.
– Da, da, da. Și-am venit la farmacie, te-am așteptat, ai venit de la …, ți-am mai dat 3 milioane.
– Așa. Și pentru ce mi i-ai dat?
– Păi așa ai spus tu, să-ți mai dau.
– Trei?
– Da.
– Nu cinci, așa-i?
– Nu, nu cinci. Trei. Și după aceea, când am fost ultima dată la …, când ne-am oprit acolo, ți-am mai dat un milion.
– Păi de fiecare dată când am mers, v-am spus, mie îmi plătiți ziua, un milion.
– Da, da, da.
– Și când luați pensia, v-am zis, îmi dați cinci.
– Dar tu ai zis că nu ți-a dat nimeni…
– Cum?
– Ai zis că nu ți-a dat nimeni. Le propui, dar nu-ți dă nimeni.
– Nu că nimeni… C-au fost care nu mi-au dat. Tu ești a noua persoană care nu mi-a dat.
– Da?
– Îhî.
– Și atunci, ce să le dau ăștia?
– Cum?
– Pentru ce să-i dau?
– Păi așa ne-am înțeles. Nu trebuie să-mi dai, nu ești obligată, stai liniștită! Nu trebuie să-mi dai. Folosește-i sănătoasă! Doar ca să nu iau de pe om atunci, ți-am zis că, atunci când iei banii, știu sigur că ai. Că îți vin mai mulți și atunci mă plătești. Că aia e plata mea, nu că m-am dus și m-am stresat pentru 100 de lei. Că 100 de lei e… mizerie. Și cu mașina mea. Dar nu-i nimic, folosiți-i sănătoasă, că au mai fost din astea.
– Da?
– Îhî.
– Eu de unde să-ți dau, că nu am.
– Foarte bine. Ți-a da Dumnezeu! Și mie mi-a da!
– Da?
– La fiecare i-a da după merit. Stai liniștită.
– Care-i problema acum?
– Nu, nu, nicio problemă. Înțelesul nostru a fost așa, dar acum nu mai e clar, foarte bine!
– Nu înțeleg care-i problema.
– Problema e că nu mi-ai plătit. Nu te simți nici un pic! Ți-ai făcut treburile, ești cu sacii-n căruță. Doamne-ajută!
– Îhî.
– Nu?
– Ți-am spus că nu am. De unde să-ți dau dacă nu am acum?
– M-am tot gândit de ce nu zici nimic. Te-am întrebat și atunci când am fost la voi: „Ai luat pensia, doamnă?”
– Da, ți-am spus că am luat-o.
– Da’ meritul nu-i al meu? Că așa am spus: când luați, mă plătiți.
– Îhî.
– Oricum, nu-i problemă. Ești a noua persoană, chiar am scris pe hârtie, a noua care nu-mi dă. Foarte bine, folosiți-i sănătoși!
– Ți-am spus că deocamdată nu am. Dacă vrei să crezi, bine. Dacă nu, nu.
– Păi ce să cred? Să nu cred? Că știu că-mi ești datoare, și cu asta basta.
– Îhî.
– Nu contează. Foarte bine. Nu murim azi. Deal cu deal nu se întâlnește, dar oamenii se întâlnesc.
– E clar.
– Nu trebuie să-mi dai, foarte bine. Dumnezeu are grijă de toată lumea.
– Ți-am spus: ne mai întâlnim. Acum nu am ce-ți da.
– Nu ți i-am cerut acum. Doar ți-am amintit. Tu-mi spui „de ce să-ți dau?” Nu-mi da. Că mi-ai dat 100 de lei la fiecare drum? Ce puii mei sunt aceia?
– Ți-am dat în total 5 milioane.
– Ce, sunteți dator?
– Ți-am dat 5 milioane.
– Dar nu mi i-ai dat mie, că ți i-ai dat ție, la comisie. Că n-ai fost bolnavă să te pensionezi!
– Îhî.
– Nu mi-ai dat mie. La asta nu vă gândiți!
– Atunci am zis să-ți dau… Și tu ai zis că n-ai decât 3. No, poftim, 3 milioane! Atunci am avut 5… ai zis să-ți dau 3 milioane. Poftim!
– Și aceia i-am dus la comisie. Așa-i? Și nici acolo n-ai dat 5, ai dat doar 3. Trebuia să mai dai două. Eu am pus încă două pentru voi, și ai mei nu-s nicăieri. Foarte bine. Las’ că ți-a dat Dumnezeu mai mult. Te-ai pensionat cu 3 milioane. Ce frumos! Așa trebuie. Nicio problemă. Auzi, în loc să spui: „Îți mulțumesc, proasto, că m-ai ajutat și mi-am făcut treburile…”
– S-a sfârșit lumea? Sau care-i problema?
– Așa e, așa e… Două milioane am pus și eu acolo. Că eu așa am spus: dau 5 și să fie 5. Și ai mei sunt pierduți. Nu-i bai. Lasă-i așa. Hai, să fii sănătoasă!
– Și tu la fel!
– La anul mai discutăm!
– Da.
– Îmi spui la anul ce ți-ai rezolvat.
– Da.
– Și atunci să nu spui că de ce!”

Această convorbire telefonică a fost reprodusă integral în dosar tocmai datorită caracterului său elocvent în evidențierea modului de acțiune al inculpatei, a sumelor solicitate clienților în vederea obținerii pensiei.

Cazul scoate în evidență o realitate dureroasă despre vulnerabilitatea sistemului medical și social, dar și despre modul în care corupția poate submina încrederea în instituții fundamentale. Deși pedepsele aplicate reflectă o atenție a instanței la circumstanțele individuale, fenomenul de obținere frauduloasă a certificatelor de handicap și a pensiilor de invaliditate rămâne o problemă gravă, cu efecte negative asupra bugetului public și asupra celor care au cu adevărat nevoie de sprijin.

Citeşte şi:

Sentință definitivă în dosarul psihiatrilor clujeni judecați pentru că semnau adeverințe de handicap false