Președintele armean Armen Sarkisian, prim-ministrul Nikol Pashinyan, Președintele Parlamentului Ararat Mirzoyan, Catolicosul Karekin al II-lea, precum și numeroase personalități din guvernul armean au mers în această dimineață, la Memorialul Genocid din Erevan pentru a marca comemorarea a 104 ani de la masacrarea armenilor între 1915 și 1923 în Imperiul Otoman.
Institutul Muzeal pentru Studierea Genocidului Armean, parte din Academia Naţională de Ştiinţe din Armenia, descrie fazele programului de exterminare a armenilor din Imperiul Otoman. A început în februarie 1915 cu înrolarea a 60.000 armeni în armata otomană, apoi dezarmarea recruţilor şi uciderea lor de către camarazii turci. A urmat teroarea declanşată în noaptea de 24 spre 25 aprilie 1915, când sute de armeni de elită din capitala Constantinopol au fost ridicaţi pe nepusă masă din casele lor, duşi în partea asiatică a oraşului şi, fără să existe un act de acuzare sau o judecată a faptelor imputate, au fost executaţi. Aceasta este data reţinută de analele istoriei pentru comemorarea genocidului.
Președintele armean și premierul au fost însoțite de soțiile lor. Delegația a pus flori lângă flacăra veșnică dedicată celor 1,5 milioane de victime armene ale Primului Genocid al secolului XX. Catolicosul Karekin al II-lea a făcut o rugăciune, iar mulțimea s-a închinat în fața Memorialui într-o tăcere impresionantă.
Astăzi 24 aprilie, mii de oameni au mers deja la Memorialul Genocidului din Erevan pentru a aduce un omagiu martirilor. Sute de mii de oameni, cetățeni ai Armeniei și Arțakh-ului, dar și din Diaspora vor merge, pînă târziu în noapte, la Memorialul Genocidului din Erevan.
Sub pretextul securizării zonei limitrofe frontului dintre Turcia şi Rusia, guvernul turc dispune deportarea în masă a populaţiei armene din zona teritoriilor istorice ale Armeniei cucerită de turci. Armata i-a scos din case şi i-a încolonat spre a fi duşi în deşertul sirian. Mulţi dintre armeni au fost ucişi în propriile case. „Turcii din satele vecine au năvălit cu cuţitele prin casele creştinilor şi îi înjunghiau în pragurile caselor şi pe scările bisericilor. Numai cei ce s-au refugiat pe vasele străine din port au putut scăpa“, consemna în al său „Jurnal de bord“ scriitorul Jean Bart, martor ocular al evenimentelor din Trabzonul de astăzi.
În primul genocid al secolului XX (1915-1923) au pierit, în funcţie de sursa datelor, între 500.000 şi 1,5 milioane de armeni din Anatolia, peninsula ocupată de otomani. Urmaşii refugiaţilor din România povestesc despre dramele care le-au însângerat familiile şi despre puterea de a începe o nouă viaţă în ţara noastră.
