În prezent, ne confruntăm cu fenomenul numit ”Panama Papers”, a paradisurilor fiscale, respectiv a acelor zone sau state în care o persoană, fizică sau juridică, se bucură de un regim privilegiat, fie pentru că nu plăteşte impozite, fie pentru că acestea sunt mult mai mici decât în ţara de origine. După ce peste 11 milioane de documente ale unei firme de avocatură din Panama, Mossack Fonseca a dezvăluit felul în care liderii lumii s-au folosit de paradisuri fiscale pentru a-și ascunde averile, documente ce acoperă practic 40 de ani de activitate desfășurată de una dintre cele mai secretoase companii din lume, printre care și oameni de afaceri, milionari de top ai României, Aurelia Cristea, deputatul PSD Cluj, a depus, în 6 aprilie 2016, o interpelare adresată doamnei Anca Dragu, Ministrul Finanțelor Publice, referitoare la felul în care Autoritatea Națională Anti-Fraudă a acționat pentru combaterea marii evaziuni fiscale și, punctual, în cazul ”Panama Papers”.
Astfel, Aurelia Cristea îi cere socoteală doamnei ministru, Anca Dragu și îi solicită acesteia să se comunice ce măsuri a luat Autoritatea Națională Anti-Fraudă (ANAF) privind combaterea marii evaziuni fiscale în cazul ”Panama Papers”. Deputatul PSD amintește și de faptul că a susținut proiectul între ANAF și instituțiile bancare, prin introducerea art. 61 și 62 din Codul de Procedură Fiscală.
”Stimată Doamnă Ministru, având în vedere dimensiunea globală a fenomenului numit ‘Panama Papers’ și efectuarea din partea multor guverne a demersurilor necesare investigării posibilelor fraude și încălcări ale legii vă solicit a ne comunica ce măsuri a luat Autoritatea Națională Anti-Fraudă privind combaterea marii evaziuni fiscal și, punctual, în acest caz ‘Panama Papers’.
De asemenea, subsemnata, în calitate de deputat, am susținut proiectul de schimb automat de date între Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și instituțiile bancare, care asigură o mai bună recuperare a prejudiciilor ca urmare a evaziunii fiscale, prin introducerea art.61 si 62 din Codul de Procedură Fiscală.
Articolele vizează obligativitatea instituțiilor și a altor persoane sau entități de a furniza informații către organul fiscal central, precum și a instituțiilor financiare de a furniza informații privind contribuabilii nerezidenți, coroborat cu prevederile tratatului de liber schimb de date fiscale și financiare între 52 de țări semnat la Berlin în data de 30 octombrie 2014.
Ca urmare, vă solicit să ne comunicați ce demersuri au fost efectuate până în acest moment de Autoritatea Națională Anti-Fraudă în vederea implementării acestor măsuri pentru combaterea infracțiunii de evaziune fiscală și a marii evaziuni fiscale.
Solicit răspuns scris la problema ridicată. Vă mulțumesc, Deputat Aurelia Cristea”.
Aurelia Cristea – măsuri împotriva evaziunii fiscale
Interesul doamnei deputat Cristea este cu atât mai mare cu cât a fost principalul susținător al proiectului de schimb automat de date între ANAF și instituțiile bancare, prin introducerea art.61 si 62 din Codul de Procedură Fiscală, care și-au propus exact acest obiectiv: să permită depistarea marilor evazionişti fiscali, cei ale căror conturi în off-shore-urile din străinătate nu puteau fi verificate de statul român și să asigure o mai bună recuperare a prejudiciilor ca urmare a acestei evaziunii fiscale.
Susținerea acestor articole a atras numeroase comentarii neavizate și luări de poziții nedocumentate, care au rezultat într-o campanie mincinoasă, față de care deputatul Aurelia Cristea a luat poziție imediat, tocmai pentru ca publicul să nu fie dezinformat în legătură cu necesitatea luării acestor măsuri de combatere a marii evaziuni fiscale.
Amintim comunicatul datat în 3 martie 2015, prin care Aurelia Cristea a luat măsuri împotriva evaziunii fiscale.
”Schimbul de date între ANAF şi bănci, introdus în noul Cod de Procedură Fiscală este o măsură pentru combaterea marii evaziuni fiscale, NU pentru executarea conturilor românilor care muncesc cinstit în diaspora!
Deputatul PSD Aurelia Cristea doreşte să dezmintă informaţiile apărute în presă, potrivit cărora articolele 61 şi 62 din Codul de Procedură Fiscală, pentru ale căror reintroducere a militat* ar fi de natură să îi prejudieze pe românii din străinătate, care muncesc cinstit. Este o campanie de dezinformare cu substrat politic, ale cărei minciuni fac foarte mult rău românilor!
*Cele două articole au fost prevăzute în proiectul iniţial, depus la Senat, a Codului de Procedură Fiscală, ca parte a proiectului de schimb automat de date între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi instituţiile bancare.
Articolele 61 şi 62 din Codul de Procedură Fiscală se referă la permiterea schimbului de date între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi instituţiile bancare în cazul rezidenţilor români suspectaţi de evaziune fiscală. Prevederile acestea permit depistarea marilor evazionişti fiscali, cei ale căror conturi în off-shore-urile din străinătate nu puteau fi verificate până acum de statul român.
„Este vorba de proceduri mai simple pentru recuperarea banilor neimpozitaţi, aflaţi în conturi ascunse în “paradisuri fiscale” în străinătate, de la cei care fac evaziune fiscală ÎN România, adică fură din banii contribuabililor cinstiţi! Este vorba de o măsură normală în toate țările europene, de urmărire și descoperire a MARII evaziuni fiscale, de recuperare a prejudiciilor în cazurile MARI de corupție!
Date complete referitoare la potenţiali mari evazionişti se transmit deja către Oficiul de Spălare a Banilor, entitate însărcinată cu aplicarea Directivei nr. 60/2005 a Consiliului Uniunii Europene privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, obligatorie pentru România.
Aceste informaţii vor ajunge în curând şi la ANAF, care le va putea corela cu acelea din dosarele de mare evaziune şi le va putea transmite altor 52 de ţări, care, la rândul lor, vor pune la dispoziţia autorităţilor române date simliare, despre cei bănuiţi de evaziune fiscală. Asta prevede, pe scurt, Acordul de Schimb de Informații Financiare și Fiscale, încheiat în toamna anului trecut, la iniţiativa ministrului german de Finanţe, de 53 de ţări, printre care şi România. Acordul va intra în vigoare din 2017 şi, până atunci, trebuie pregătit terenul, adică legislaţia în domeniul combaterii marii evaziuni fiscale, reglementarea instrumentelor de recuperare a prejudiciilor, pentru a fi mai operative- iar asta fac prevederile articolelor 61 şi 62 din Codul de Procedură Fiscală. Repet, nu au nicio legătură cu românii din diaspora!
În al doilea rând, românii rezidenți în alte state sunt protejați de tratatele internaţionale ÎN VIGOARE semnate de România (primul datează încă din 1976, fiind semnat cu Regatul Marii Britanii şi Irlandei de Nord) cu majoritatea statelor lumii privind dubla impunere, potrivit cărora nimeni nu poate plăti taxe în acelaşi timp în ţara de rezidenţă şi în cea de origine”, a subliniat deputatul PSD Cluj.
Ce sunt de fapt paradisurile fiscale?
Un paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice, potrivit wikipedia.
Într-un sens mai restrâns, un paradis fiscal reprezintă o jurisdicție în care impozitarea este redusă, adică un teritoriu în care secretul bancar protejează clienții de ingerințele oricărei alte jurisdicții. În unele țări, autoritățile fiscale nu au acces la datele bancare și, prin urmare, nu pot verifica declarațiile fiscale ale contribuabilului.
Mai mult decât atât, paradisurile fiscale vehiculează și o cotă de active, ce nu poate fi cuantificată, destinată spălării banilor murdari proveniți din acte de corupție sau trafic de droguri.
Iar ”offshor-urile deschise în paradisuri fiscale sunt soluţiile pe care companiile din România le folosesc pentru a scăpa de impozitarea profiturilor. Astfel, banii câştigaţi în România ajung în conturile unor firme deschise în ţări care nu impozitează aceste sume, precum Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru sau Malta.
Transferul profiturilor firmelor din România într-un offshore se face prin contracte de prestări servicii, de management, de împrumut, de drepturi de autor”, a explicat consultantul fiscal, Gabriel Sincu.
Potrivit reprezentanţilor Fiscului, nu există estimări referitoare la sumele pe care le pierde statul din neimpozitarea profiturilor „expatriate”. Oricine îşi poate deschide un offshore, dacă deţine banii necesari pentru înfiinţare.
Remarcă dintr-o știre: ”N-am mai văzut niciodată așa ceva. Parcă suntem în scena clasică din Vrăjitorul din Oz, când tragi cortina și vezi cum vrăjitorul acționează mașina lui secretă. S-a tras cortina, iată: Documentele Panama. Politicieni. Criminali și hoți care-și ascund banii!”.
