Așa vă place trecutul? Istoria este tot mai puțin predată și promovată în școlile din țara noastră. Din păcate învățăm istoria altor state și popoare, dar nu se învață istoria României și a minorităților istorice de pe meleagurile noastre. Astăzi viața unuia dintre cei mai mari heraldiști din România și creatorul stemei României Mari este ignorată total de istorici, presă și administrațiile locale din Transilvania. József Sebestyén de Keöpeczi a fost un cunoscut grafician și apreciat heraldist transilvănean, autorul mai multor steme și blazoane, între care cea mai importantă realizare: stema României interbelice, care stă la baza stemei României de azi. Poate de aceea Transilvania este reprezentată pe stema României Mari prin elemente care perpetuează heraldic o realitate de la sfârşitul anilor 1500, când erau recunoscute în provincie doar cele trei „naţiuni“ privilegiate: maghiarii, saşii şi secuii, lucru criticat de istoricii români în ultimii 35 de ani. Românii care formau majoritatea locuitorilor Transilvaniei nu erau reprezentați în niciun fel, iar situația a rămas la fel până în prezent, fapt criticat de istoricul Ioan Silviu Nistor într-o carte tematică publicată la începutul anilor 2000, la prestigioasa editură clujeană ”Studia”. Inițial un basarabean a realizat stema României Mari după marea Unire, dar destinul istoriei a hotărât însă altceva. Să fie un transilvănean de origine maghiară. O comisie de specialitate a analizat în 1921 patru proiecte pentru stema României Mari. După mai multe dezbateri, a fost declarat câştigător proiectul lui Paul Gore, un erudit de peste Prut și scriitor, recunoscut luptător pentru unire și autorul primei steme a Moldovei autonome de Rusia țaristă, la 1917. Proiectul acestuia era şi pe placul Regelui Ferdinand. În iunie 1921, Gore a primit o telegramă prin care era chemat de la Chişinău la Bucureşti pentru „compunerea stemei Ţării“. Din motive familiale serioase, Gore nu a putut onora invitaţia. El se va îmbolnăvi și va deceda în 1927 la Chișinău. În schimb, a cerut să i se trimită o descriere a eventualelor modificări aduse proiectului de stemă. Într-o scrisoare adresată directorilor de ziare, Paul Gore, nota: „Credeam că proiectul nostru e definitiv, cu atât mai vârtos, că în felul acesta ne-a lămurit şi d-l preşedinte al Comisiunii, d-l ministru de interne Constantin Argetoianu. După dorinţa exprimată de M.S. Regele, am prezentat Majestăţii sale descrierea proiectului stemei în limba franţuzească, care se socoteşte cea mai scurtă şi mai precisă în ştiinţa heraldicii“. Istoricul clujean și unul dintre mentorii mei istoriografici de la începutul anilor `90, Silviu Nistor, autorul lucrării „Stema României. Istoria unui simbol“, afirma în cartea sa că în acest moment nevralgic pe ”uşa din dos a cabinetului regal” a fost introdus pe căi oculte şi de către forţe ”oculte” un personaj cu pretenţii de nobil, dar fără un statut ştiinţific, mai mult pictor decât heraldist. Este vorba despre József Sebestyén de Köpeczi.
Neîncrezător în capacitatea comisiei de specialitate şi presat de timp, Suveranul a apelat la „serviciile unui pictor heraldic ungur din Ardeal“, după cum constata Dimitrie Onciul. ”Se prea poate ca Regelui să i se fi transmis şi următoarea interpretare îmbietoare. Transilvania era o fostă provincie imperială, având o stemă istorică consacrată de Maria Tereza, care se impune a fi menţinută. Aceasta cu atât mai mult cu cât în calitate de principe german se considera, probabil, îndreptăţit să păstreze şi să perpetueze o stemă consacrată de un împărat romano-german care fusese suveranul fostei sale patrii“, scria ]n anul 2003, istoricul Nistor. Dar să vedem cine a fost acest creator al stemei României mari? József Sebestyén de Keöpeczi s-a născut pe 12 noiembrie 1878, în satul Sic din județul Cluj. Familia sa, a cărei origine este indicată și de prenumele „Kőröspataki și Köpeczi”, a dobândit un titlu nobiliar în perioada modernă timpurie. Tatăl, care era foarte mândru de amintirile și tradițiile sale de familie, a fost profesor și apoi director de școală, mai întâi în Széke, apoi în Magyarnemegyé din 1881 și apoi în Nagysajó. Familia s-a stabilit în cele din urmă în Bistrița, unde József Sebestyén a urmat liceul și a învățat limba germană. Talentul său pentru desen a devenit rapid evident, iar familia sa i-a susținut ambițiile de pictor. O vreme a fost elev la Școala Națională Maghiară de Desen, apoi s-a întors la Bistrița, unde s-a întreținut pictând și predând scrima. A început să-și folosească prenumele nobiliar în anul 1903, după ce s-a mutat la Cluj și a devenit co-editor al Revistelor Genealogice. Ca editor și fan al heraldicii, a legat o prietenie pe viață cu Lajos Kelemen, celebru arhivist în epocă. În 1907, a făcut o călătorie de studii în Europa de Vest, aprofundându-și cunoștințele de heraldică la Viena, Munchen, Strasbourg și Paris, printre altele. La întoarcerea acasă, la Cluj, în 1908, a pus la punct o expoziție cu picturile sale înfățișând peisaje și clădiri istorice. Și-a continuat cercetările heraldice și pictura până la primul război mondial. S-a căsătorit în 1914 și s-a mutat la Budapesta în 1915 fiind angajat la Arhivele Naționale Maghiare ca pictor de steme. A fost însărcinat să proiecteze stema imperială maghiară, așa-numita stemă centrală, iar apoi, în 1916, a participat la proiectarea stemei imperiale maghiare IV și în proiectarea decorurilor pentru ceremonia de încoronare a lui Charles. În timpul războiului mondial a fost capturat de români ca locotenent în Divizia Secuiască (Székely) și internat la Brașov. După eliberare, Köpec a fost desemnat să locuiască la țară în regim de reședință forțată – din cauza numelui său de familie nobil – și nu mai fusese niciodată acolo. Aici a locuit între 1919 și 1941, ocupându-se în primul rând cu agricultură, pe moșia celei de-a patra soții. În vara anului 1921, la cererea Regelui Ferdinand I, a proiectat și a creat prin intermediar stema națională a României Mari. De asemena, el a proiectat și monedele de 1, 2 și 5 lei folosite între cele două războaie mondiale. În semn de recunoaștere a muncii sale, a primit Ordinul Coroana României. Prin mijlocirea lui Lajos Kelemen, în 1927 Imre Lukinich l-a însărcinat să ilustreze monografia Bethlen, așa că a călătorit în Transilvania și a realizat desene ale numeroaselor castele ale timpului.
În 1927, heraldistul a devenit angajat al Muzeului Național Secuiesc. Folosindu-și cunoștințele de limba germană, în 1939 a supravegheat săpăturile și restaurarea din jurul Bisericii Negre din Brașov. Între timp, el a proiectat și steme, antete, plăci comemorative și steaguri. În 1940, s-a mutat înapoi la Cluj-Napoca, în urma dictatului de la Viena orașul trecând la Ungaria hortystă. Astfel a primit mai multe comenzi și decorații între anii 1941 și 1944. A proiectat sigilii, printre altele, pentru Biblioteca Universitară din Cluj-Napoca, Asociația Muzeelor Transilvaniei și I. și II. A trecut și prin drame personale. Și-a pierdut familia imediat după război. A continuat să lucreze la Asociația Muzeelor Transilvaniei, participând la restaurarea bisericii piariste din Cluj-Napoca și a bisericii unitariene din Magyarszová și a bisericii reformate din Mezőkeszü și Szék. În anii 1950, oportunitățile lui de angajare au fost complet limitate datorită comunismului, iar mijloacele sale de existență erau și ele în pericol. În 1956 a participat la renovarea Bisericii Sf. Mihail din Cluj-Napoca, proiectând cheile de boltă ale arcelor. Până la moartea sa, heraldistul a susținut activ eforturile de protecție a monumentelor atât ale Bisericii romano-catolice, cât și ale Bisericii reformate. (vezi Péter Sas: Heraldicul. Csíkszereda, 2011. Attila István Szekeres: József Sebestyén Keöpeczi, artistul heraldic. Barot, 2014). József Sebestyén de Keöpeczi realizat, de asemenea, stema episcopală a episcopului Áron Márton, care are statuie în fața catedralei romano-catolice din centrul municipiului Cluj-Napoca. A mai lucrat ca ilustrator la mai multor ziare și reviste, între care Pásztortűz, Siebenbürgische Vierteljahrschrift și Flacăra. Trupul său se odihnește în Cimitirul Central (Házsongárd) din 27 decembrie 1964, fiind ignorat azi de istorici și autoritățile locale. Personal m-am ocupat cu colegii mei de birou în 2018 de harta digitală a personalităților din Cimitirul Central pe care astăzi doresc să o completez cu mormântul lui József Sebestyén de Keöpeczi, creatorul stemei României Mari. Este paradoxul heraldicii: un maghiar a realizat stema României Mari.
