Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Oradea a instrumentat abuziv dosarul vizandu-i pe fostul judecator Mircea Puscas si pe oamenii de afaceri Petru Cocian, Ioan-Adrian Mihai si Mihaita Teleptean, permitandu-i Serviciului Roman de Informatii nu doar sa ofere suport tehnic, ci si sa efectueze acte de urmarire penala in cauza, potrivit LumeaJustiției.
Este principala idee exprimata de catre avocatul Alexandru Lele (foto 1) in concluziile scrise depuse la Curtea de Apel Cluj in favoarea celor doi clienti ai sai – respectiv afaceristii Ioan-Adrian Mihai si Mihaita Teleptean. Dintre ei, doar Teleptean a apucat sa auda sentinta de achitare, Mihai decedand cu circa o luna inaintea pronuntarii, la varsta de numai 50 de ani.
Amintim ca atat Teleptean, cat si Cocian si fostul judecator Mircea Puscas au fost achitati la 9 aprilie 2021 de catre judecatorul Lucian Mihaita Marian (foto 2) de la Curtea de Apel Cluj, cele mai multe capete de acuzare formulate de catre DNA Oradea fiind desfiintate in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala: „fapta nu exista” (click aici pentru a citi). De asemenea, mentionam ca rechizitoriul din dosarul nr. 59/P/2012 a fost semnat de catre procurorul Marius Iancu (foto 3), inaintasul lui Ciprian Man la conducerea DNA Oradea, si confirmat de seful din acel moment al Sectiei I DNA, Lucian Papici (vezi facsimil).
Achitat a fost si alt inculpat din dosar, Mihai Halas. Acesta, la fel ca Petru Cocian, ar fi fost presat de catre procurorul Marius Iancu sa faca denunturi impotriva magistratului Mircea Puscas, in schimbul usurarii situatiei penale. Initial, cei doi au refuzat, insa pana la urma au cedat, cand DNA Oradea le-a pus in vedere ca aveau deja o condamnare in prima instanta in alt dosar si ca riscau sa aiba probleme grave daca nu ar fi scris denunturi. Cel putin asa sustine avocatul Alexandru Lele, acesta adaugand ca si Mihaita Teleptean ar fi fost presat – de catre politistii Gheorghe Hodosan si Liviu Ianta – sa ticluiasca denunturi contra judecatorului Puscas.
DNA a „subtitrat” interceptarile dupa bunul plac
Alta manevra a DNA Oradea pe care maestrul Lele a reclamat-o in fata judecatorului Lucian Marian de la CA Cluj se refera la interpretarea abuziva de catre parchet a interceptarilor din dosar. Mai exact, chiar daca inculpatii se auzeau vorbind despre afacerile lor din domeniul forestier (de exemplu, despre un tafist, adica un sofer de TAF – tractor articulat forestier), parchetul anticoruptie a sustinut ca, de fapt, oamenii de afaceri discutau codat despre coruperea judecatorului Puscas. Acest fapt s-a lamurit in instanta, cand inculpatii au dovedit ca intr-adevar deruleaza afaceri in domeniul forestier si ca toate aceste activitati sunt legale, mai arata avocatul Alexandru Lele.
Nu in ultimul rand, avocatul a devoalat ca parchetul anticoruptie nu a trimis initial instantei toate suporturile optice cu interceptari, omitand 32 de asemenea CD-uri si DVD-uri.
Iata principalele pasaje din concluziile scrise depuse de avocat la CA Cluj in cauza nr. 1043/33/2013* pentru Mihaita Teleptean (gasiti la final si concluziile pentru Ioan-Adrian Mihai, aproape identice):
„Starea de fapt ‘stabilita’ de procurori si concluziile acestora de condamnare a inculpatului Teleptean Mihaita sunt fara suport probatoriu si sustinute fara o justa trimitere la dispozitii legale incidente sau la o jurisprudenta relevanta.
I. Apreciem ca, la ora actuala, procurorii se afla in eroare cu privire la probele care sunt cuprinse in ceea ce ei numesc ‘ansamblul probator’.
Sustinem ca acestia ignora sau interpreteaza gresit semnificatiile incontestabile ce rezulta din:
a). decizia nr. 222/2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;
b). incheierea dvs. din 03.07.2020.
a). Prin decizia nr. 222/2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod pr.pen., a fost desfiintata sentinta nr. 114/2016 a Curtii de Apel Cluj si s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea cauzei, motivandu-se ca – in caz contrar – partile ar fi private de un grad de jurisdictie intrucat DNA ST Oradea nu a depus la dosar toate probele administrate in timpul urmaririi penale, fiind ‘recuperate’ pentru dosar abia in apel.
Astfel, urmare celor dispuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin incheierea din 27.02.2018, au fost atasati la dosarul cauzei – fiind insotiti de adresa de inaintare nr. 59/P/2012 din 23.03.2018 – 32 de noi suporti optici ce contin datele suplimentare rezultate din activitatea de supraveghere tehnica, arhivate la sediul parchetului in temeiul art. 142 alin. 6 teza 1, cu privire la care s-a apreciat de catre procurorul de caz ca nu ar contine date ce privesc faptele ce formeaza obiectul judecatii.
Aceste constatari ale instantei de control judiciar au relevanta si permit concluzii cu privire la lipsa de loialitate a administrarii probelor in faza de urmarire penala.
b). Prin incheierera dvs din 03.07.2020, a fost constata nulitatea absoluta a probelor obtinute din exploatarea mijloacelor de supraveghere tehnica si s-a dispus inlaturarea din materialul probator a proceselor verbale de redare a convorbirilor si comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare de la distanta si a suportilor optici aferenti.
Aceasta hotarare are relevanta pentru stabilirea continutului ‘ansamblului probator’, urmand sa va solicitam a constata ca aceste probe nu se mai regasesc la dosar, nu se cunoaste continutul celor 32 de ‘noi’ suporti optici si, implicit, cata vreme nu au mai fost puse in discutia contradictorie a partilor, nu pot fi folosite in cauza.
Or, un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil in procedurile penale il reprezinta elementul contradictoriu, trebuind sa existe egalitatea armelor intre acuzare si aparare. Dreptul la un proces in contradictoriu intr-un caz penal include si urmarirea penala, in cadrul careia trebuie sa se acorde posibilitatea de a avea cunostinte si observatii cu privire la elementele de proba prezentate de catre cealalta parte. In plus, articolul 6 § 1 din Conventia europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede ca organele procuraturii trebuie sa prezinte apararii toate probele materiale aflate in posesia lor, atat pentru, cat si impotriva acuzatului (a se vedea, mutatis mutandis, Rowe si Davis, § 60) (Natunen vs Finlanda, §39).
Pe de alta parte, a fost dovedita inca o data justetea sustinerii noastre asupra lipsei de loialitate a administrarii probelor in faza de urmarire penala.
Astfel, s-a retinut ca aceste probe sunt contaminate si contributia SRI in prezenta cauza nu s-a limitat la asigurarea suportului tehnic, ci au fost efectuate acte de urmarire penala care au fost si sunt date in competenta exclusiva a organelor de urmarire penala.
Excluderea dispusa de dvs este fireasca si constituie o aplicare a considerentelor Decizii Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 22/2018. (…)
In concluzie:
Procesele verbale de redare a convorbirilor si comunicatiilor, precum si suportii optici aferenti nu fac parte din ‘ansamblul probator’ al cauzei, nu se mai regasesc la dosar, iar orice referire la acestea este fara relevanta, mai ales in conditiile in care nu se cunoaste continutul celor 32 de ‘noi’ suporti optici si, implicit, cata vreme nu au mai fost puse in discutia contradictorie a partilor, nu pot fi folosite in cauza.
Insistenta parchetului de a specula cu privire la semnificatia unor termeni, acte sau fapte ale inculpatilor este fara suport legal si probator, concluziile de vinovatie fiind contrazise (oricum, nesustinute) de probele materiale si testimoniale legal administrate in cauza.
II. Lipsa de loialitate a procurorilor in adminstrarea probelor
Ascunderea celor 32 suporti optici, precum si cedarea de catre procuror a rolului sau de organ de urmarire penala in favoarea SRI si, implicit, in favoarea unor interese straine actului de justitie, dovedesc lipsa de loialitate procesuala in administrarea probelor in timpul urmaririi penale, justificand concluzia noastra ca aceste practici lipsesc de credibilitate – prin contaminare si prin dezvaluirea unor scopuri ce nu au servit aflarii adevarului – celelalte probe administrate intr-o asemenea activitate de urmarire penala, in astfel de conditii subiective, abusive si arbitrarii.
Cele doua abuzuri dovedite permit cu atat mai putin speculatiile de felul celor emise in continuare de parchet, care, practic, nu si-a modificat alegatiile din actul de sesizare si nu tine cont de constatarile ce decurg din cele doua hotarari judecatoresti mai sus evocate.
In plus fata de cele doua vicii majore constate deja, se impune sa analizati – si sa trageti aceleasi concluzii asupra lipsei de fiabilitate a probelor in acuzare – urmatoarele aspecte:
a). Procurorul de caz a dovedit o ‘grija’ deosebita pentru a da impresia ca a fost preocupat sa asigure dreptul la aparare si pentru solutionarea legala a situatiei judiciare a numitilor Cocian Petru si Halas Mihai, punandu-le imediat la dispozitie un asa zis ‘aparator ales’ in persoana avocatului Biro Vasile, personaj sinistru care si-a incalcat rolul nobil de a apara si de a-si consilia corect clientii. De altfel, asa cum rezulta din declaratiile celor doi inculpati indusi in eroare cu perfidie, inculpatii nu-l cunoscusera anterior pe Biro, le-a fost ‘pus la dispozitie’ de catre procurul de caz si asa-zisul aparator nu a acceptat sa i se platesca onorariu desi se declarase ‘ales’.
Astfel, in baza unui plan bine ticluit, procurorul de caz i-a adus cu mandat de aducere pe numitii Cocian Petru si Halas Mihai la Satu Mare. Acesta le-a prezentat inregistrarea ambientala a discutiilor purtate de ei cu denuntatorul Codrescu Nicolae la Sighetu Marmatiei si, ca varianta de salvare, le-a sugerat sa faca denunturi pentru pretinse infractiuni de corupere a unuia dintre magistratii care-i judeca la Curtea de Apel Oradea.
Desi, in declaratiile initiale, Cocian Petru si Halas Mihai au negat faptele de coruptie ce li se sugera sa declare ca le-ar fi savarsit, acestia au cedat in fata veritabilului santaj la care au fost expusi prin prezentarea inregistrarii ambientale a discutiilor purtate de ei cu denuntatorul Codrescu Nicolae la Sighetu Marmatiei, li s-au prezentat in mod exacerbat consecintele penale ale acestora, mizandu-se si pe perspectiva sumbra ce venea deja pentru ei ca urmare a condamnarii suferite la fond in dosarul nr. 4287/83/2009.
Procurorul nu le-a asigurat timpul necesar pentru pregatirea apararii si nu le-a permis sa apeleze telefonic si sa se consulte cu avocatii pe care ii cunosteau si ii aveau alesi in cealalta cauza, aflata pe rolul Curtii de Apel Oradea, astfel incat – ademeniti de promisiunile cu favoruri judiciare in urma colaborarii – Cocian Petru si Halas Mihai au cedat temporar santajului, ca forma de aparare provizorie in fata abuzului pe care il constientizau, fiind lipsiti de o aparare reala si loiala.
Or, articolul 6 §3 (b) din Conventie garanteaza acuzatului ‘posibilitatile necesare pregatirii apararii sale’ si, prin urmare, el implica faptul ca activitatea de aparare trebuie sa cuprinda tot ceea ce este ‘necesar’ pentru a pregati procesul. (…)
b). Solicitarea inculpatului Teleptean Mihaita de a-i fi incuviitati martorii Ianta Liviu si Hodosan Gheorghe a fost posibila numai dupa ce – abia la data de 21.05. 2018 – Centrul de Retinere si Arest Preventiv al IPJ Satu Mare ne-a permis sa studiem si sa fotocopiem dosarul intocmit pe numele sau la CRAP al IPJ Satu Mare ca urmare a retinerii operate la data de 29.11.2012 si a arestarii preventive pe 30 de zile, dispuse prin incheierea nr. 58/CC/30.11.2012.
Orice solicitare anterioara ar fi fost fara rezultat pozitiv (sens in care evocam opozitia consecventa a procurorilor de sedinta la incuviintarea acestor martori) cata vreme, in lipsa inscrisurilor din dosarul de la arest, nu aveam altfel nicio posibilitate de a dovedi ca Teleptean Mihaita a fost vizitat de ofiterul Hodosan la CRAP in afara unui cadru legal, fara ca scoaterile din arest sa fie justificate de administrarea in aceeasi zi a unor probe, ci era vizitat numai pentru a fi determinat sa fac denunturi impotriva judecatorului Mircea Puscas si contra altor persoane de pe lista procurorilor de la DNA ST Oradea.
Credibilitatea celor doi lucratori de politie nu este afectata de momentul procesual in care ei au fost propusi, incuviintati si audiati ca martori, valoarea probatorie a depozitiilor acestora fiind rezultatul coroborarii acestora cu celelalte probe administrate in cauza.
c). Presiunile insidioase asupra inculpatului Teleptean Mihaita au fost exercitate si pe ale mediatica, sursa articolelor de presa fiind comunicatele DNA (in care se foloseau termeni certi despre vinovatia noastra), dar si informatiile furnizate ‘pe surse’ din dosarul de urmarire penala, aflat atunci in custodia exclusiva a DNA ST Oradea.
Astfel, la 29 noiembrie 2012, Directia Nationala Anticoruptie a emis comunicatul nr. 883/VIII/3, prin care opinia publica a fost informata ca ‘procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Oradea efectueaza cercetari penale fata de inculpatii COCIAN PETRU si HALAS MIHAI in sarcina carora s-au retinut infractiunile de trafic de influenta si dare de mita.
Din Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale intocmita de procurori, a rezultat urmatoarea stare de fapt:
In data de 2 iunie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au pretins de la un denuntator suma de 20.000 Euro, lasandu-l sa creada ca au influenta asupra unui judecator de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l vor determina sa pronunte o solutie favorabila intr-un dosar penal in care denuntatorul si cei doi inculpati au fost trimisi in judecata.
De asemenea, in cursul lunii septembrie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au promis unui judecator de la Curtea de Apel Oradea ca, prin intermediar (s.n. – A.L.), vor achizitiona de la o ruda a judecatorului un autoturism la un pret mai mare decat pretul real al masinii, pentru ca judecatorul sa pronunte o solutie favorabila celor doi inculpati in cauza penala mentionata mai sus.’
Astfel, fiind folosite informatii ce puteau proveni numai de la procurorii DNA ST Oradea, la scurt timp dupa emiterea comunicatului, la data de 07 decembrie 2012, in saptamanalul local Bihoreanul, in editia on line si in editia tiparita, a fost publicat un vast articolul cu titlul ‘Spaga pentru libertate: Judecatorul Mircea Puscas, destinatarul mitei de la traficantii de tigari?’ (…)
In calitatea sa de om de afaceri cunoscut pe plan local, toate aceste alegatii au avut rolul de a-l face pe Teleptean Mihaita sa cedeze in fata presiunilor si a promisiunilor, toate menite sa declare ca a avut o intelegere cu judecatorul Mircea Puscas.
d). Tot in categoria abuzurilor procesuale menite sa favorizeze exercitarea de presiuni asupra inculpatilor se incadreaza si inregistrarea initiala a dosarului la o structura a parchetului care – raportat la faptul ca se cunostea persoana vizata de ancheta, respectiv magistratul judecator Mircea Puscas – nu are competenta dupa calitatea persoanei, respectiv la Biroul Satu Mare, alta decat cea competenta, respectiv Serviciul Teritorial Oradea.
Astfel, la data de 01.06.2012, a fost inregistrat la DNA – Serviciul Teritorial Oradea autodenuntul lui Codrescu Nicolae, pe care a fost pusa urmatoarea rezolutie ‘P – Trafic de influenta. Cumparare de influenta. Procuror sef serviciu’.
Totusi, nu se inregistreaza dosar penal la Serviciul Teritorial Oradea ci, in aceeasi zi, autodenuntul este trimis prin fax la Biroul Satu Mare, unde se formeaza dosarul nr. 59/P/2012, optiune a DNA ce, eventual, s-ar putea justifica si prin referire la calitatea persoanelor, care nu sunt din Oradea (desi traficul de influenta, atat cel afirmativ din 2009 cat si cel presupus in 2012, s-ar fi savarsit la Oradea).
Aceasta justificare nu mai este insa valabila din momentul in care, la data de 26.11.2012, se incepe urmarirea penala in dosarul nr. 59/P/2012 al Biroului Satu Mare pentru trafic de influenta si dare de mita, constand in aceea ca ‘in data de 2 iunie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au pretins de la un denuntator suma de 20.000 Euro, lasandu-l sa creada ca au influenta asupra unui judecator de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l vor determina sa pronunte o solutie favorabila intr-un dosar penal in care denuntatorul si cei doi inculpati au fost trimisi in judecata. De asemenea, in cursul lunii septembrie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au promis unui judecator de la Curtea de Apel Oradea ca, prin intermediar, vor achizitiona de la o ruda a judecatorului un autoturism la un pret mai mare decat pretul real al masinii, pentru ca judecatorul sa pronunte o solutie favorabila celor doi inculpati in cauza penala mentionata mai sus’.
Este evident ca, raportat atat la primul organ sesizat (ST Oradea), cat si la noua incadrare juridica (trafic de influenta si dare de mita la o instanta din Oradea, infractiuni corelative celei de luare de mita, al carei faptuitor se contura ca ar fi din Oradea), precum si avand in vedere ca noul suspect tinta ar fi judecator de la Curtea de Apel Oradea, competenta teritoriala apartinea de drept, dupa inceperea urmaririi penale in forma mai sus evocata, numai Serviciului Teritorial Oradea.
Logica acestei veritabile manevre procedurale se poate decela din analiza modului in care s-au dispus si judecat masurile preventive fata de inculpati.
De asemenea, scopul eludarii de catre procurorii DNA a dispozitiilor legale privind competenta teritoriala si dupa calitatea persoanei a fost acela de a obtine mai lesne autorizatii de interceptare si inregistrare, de la o instanta mai obedienta decat aceea la care functiona judecatorul vizat de demersul lor penal.
Dincolo de faptul ca arestarea s-a dispus cu mare lejeritate la Tribunalul Satu Mare (de la Parchetul caruia tocmai fusese promovat ca sef de serviciu DNA Oradea procurorul de caz, insa parchetul nu a depus la dosar delegarea personala a procurorului sef al Serviciului Teritorial Oradea, Marius Iancu, in baza careia a efectuat actele de urmarire penala in dosarul inregistrat la o alta structura teritoriala, Biroul Satu Mare), la aceasta instanta au fost folosite apoi tot soiul de mici piedici administrativ-judiciare pentru a castiga timp in folosul procurorilor, care erau constienti de lipsa unui probatoriu solid pentru dovedirea acuzatiilor si aveau nevoie de un ragaz pentru a identifica eventuale probe sau pentru a obtine complicitati ale unor delatori.
Astfel, in ceea ce il priveste pe inculpatul Teleptean Mihaita, asa cum se retine si prin decizia penala nr. 1018/R/2012 a Curtii de Apel Oradea, Tribunalului Satu Mare a tergiversatat 8 zile trimiterea dosarului 11920/83/P/2012 la instanta de control judiciar (desi termenul legal stabilit cu caracter imperativ de art. 160/9 alin. 3 Cod pr. pen. de la 1969 era de 24 de ore!), tocmai pentru a ingadui DNA sa cheme alte persoane care sa convinga inculpatul sa dea declaratii impotriva judecatorului Mircea Puscas! (Iata, deci, ca inca de atunci, semnalam aceste practici ale DNA ST Oradea, iar inculpatul Teleptean Mhaita imi comunicase despre vizitele confidentiale ale unor lucratori de politie din Oradea la CRAP Satu Mare, organizate de procurorii DNA pentru a-l convinge sa faca denunturi contra judecatorului Mircea Puscas! Imposibilitatea de a dovedi in perioada respectiva aceste vizite ne-a impiedicat atunci sa solicitam audierea ofiterilor Ianta Liviu si Hodosan Gheorghe, iar solicitarea noastra a fost facuta numai cand acestia nu-si mai puteau nega activitatile pentru care au fost dusi de DNA ST Oradea la CRAP Satu Mare!).
III. Valoarea probatorie a probelor de la dosar
Apreciem ca acuzatiile aduse inculpatului Teleptean Mihaita sunt nefondate sub aspectul defectuoasei interpretari a ansamblului probator de la dosar, intrucat, pentru a stabili si retine starea de fapt, procurorul evoca doar ‘probele care confirma vinovatia’, fara a face o analiza pertinenta si individualizata a acestora.
Asa cum am precizat si la ultimul termen, staruim ca la judecarea noastra sa dati intaietate dispozitiilor legale care reglementeaza interpretarea si evaluarea materialului probator, precum si principiului aflarii adevarului, cu accent pe principiul liberei aprecieri a probelor si standardul ‘dincolo de orice indoiala rezonabila’.
Probele nu au o valoare a priori stabilita, importanta acestora rezultand in urma aprecierii lor de catre judecator consecutiv analizei ansamblului probatoriu administrat in mod legal si loial in cauza.
Art. 103 alin. (1) Cod de procedura penala consacra principiul liberei aprecieri a probelor potrivit caruia niciuna dintre probele administrate in cauza nu are o valoare predeterminata, iar valoarea probanta a fiecarui mijloc de proba administrat este aceeasi.
Prin urmare, nu exista un criteriu legal de stabilire a prioritatii in evaluarea unui anumit mijloc de proba si de atribuire a unei valori probante superioare a vreunuia dintre mijloacele de proba administrate. Astfel, organele judiciare trebuie sa evalueze toate probele administrate in mod legal in cursul procesului penal, fiecare dintre acestea avand, in esenta, o valoare probanta egala.
Aprecierea probelor se face intotdeauna motivat, organele judiciare avand obligatia de a justifica solutiile sau hotararile pe care le iau cu privire la existenta infractiunii si a vinovatiei inculpatului. Instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, in vederea evitarii arbitrariului in procesul penal.
Codul de procedura penala a preluat standardul de proba din common law in ceea ce priveste gradul de convingere al judecatorului pentru a putea retine situatia de fapt care face obiectul procesului penal.
Astfel, potrivit art. 103 alin. 2 teza a II-a Cod procedura penala, condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila. Acest standard trebuie sa joace un rol vital în cadrul procesului penal și constituie principalul instrument pentru reducerea riscului comiterii de erori judiciare.
In aceasta conceptie, orice evaluare a probelor este subsumata prezumtiei de nevinovatie, care se constituie intr-o regula probatorie fundamentala ce sta la baza sistemului acuzatorial.
Ca atare, in dreptul esentialmente adversarial, orice proces de evaluare a probelor trebuie sa porneasca de la premisa inocentei acuzatului, cheia de interpretare a probelor fiind capacitatea de a inlatura pentru orice observator obiectiv aceasta prezumtie relativa.
Existenta unor probe dincolo de orice indoiala rezonabila reprezinta in plus si o componenta esentiala a unui proces echitabil (due process and fair treatment) si instituie obligatia pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovatie de o maniera apta sa inlature dubiul.
Noua abordare este consecutiva unei solutii a instantei de control constitutional din anul 2001, in care s-a considerat ca art. 63 alin. 2 Cod procedura penala din 1968, in temeiul carora ”aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor” contravine dispozitiilor art. 123 alin. 2 din Constitutie care prevede ca ”Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”.
In motivarea acestei solutii, Curtea Constitutionala a constatat ca, in Adunarea Constituanta, in cadrul dezbaterilor pe articole a proiectului de Constitutie si a Raportului Comisiei de redactare (M.Of. nr. 35 din 13 noiembrie 1991 si, respectiv, nr. 36 din 14 noiembrie 1991), a fost discutata propunerea de amendament referitoare la completarea tezei finale a alin. 2 al art. 123 din Constitutie cu sintagma ”si intimei lor convingeri”. Dupa dezbateri aprinse, Adunarea Constituanta a respins cu majoritate de voturi acest amendament, exprimandu-si in acest sens, in mod expres, vointa ca judecatorii sa se supuna numai legii, iar nu si intimei lor convingeri.
Prin urmare, reglementarea cenzurata anterior de Curtea Constitutionala permitea judecatorului sa se conduca dupa constiinta sa, care, spre deosebire de convingere (aceasta implicand certitudine, siguranta), presupune un sentiment intuitiv.
Standardul dincolo de orice indoiala rezonabila trebuie raportat la ansamblul probelor administrate in cauza, nu la fiecare proba in parte. Astfel, proximitatea certitudinii trebuie sa rezulte din evaluarea ansamblului materialului probator administrat in cauza cu respectarea exigentelor de legalitate si loialitate ale procedurii. Acest standard, care este complementar celui care garanteaza prezumtia de nevinovatie potrivit caruia orice dubiu profita acuzatului (in dubio pro reo), se afla in stransa legatura cu principiul aflarii adevarului si urmareste reducerea riscurilor producerii unor erori judiciare.
Fata de cele de mai sus, solicitam onoratei instante de fond ca starea de fapt pe care o va retine sa se realizeze prin raportare exclusiva si obiectiva la probele administrate in mod legal in cauza, cu respectarea exigentelor impuse de art. 103 si 396 alin. 2 Cod procedura penala, cat si din prisma contextului general in care este plasata, fatalmente, cauza, de a fi si subsemnatul inculpat TELEPTEAN MIHAITA victima colaterala in razboiul declansat de DNA ST Oradea impotriva domnului judecator Mircea Puscas.
In prezentul dosar penal, atunci cand a inceput și a efectuat urmarirea penala, precum si atunci cand l-a pus sub acuzare și trimis in judecata pe inculpat, organul de urmărire penala nu a avut in vedere cu consecventa principiile de baza in aprecierea probelor administrate in cauza, dar nici alte principii ale procesului penal.
Practic, din faza actelor premergatoare si pana la redactarea rechizitoriului, toate actele procesuale si procedural penale efectuate sunt expresia lipsei de loialitate procesuala, actele administrate in timpul urmaririi penale fiind realizate numai cu scopul de a obține cu orice pret o condamnare a inculpatului Puscas Mircea, fie si impotriva realitatii faptice, prin sfidarea adevarului si prin interpretarea tendentioasa a probelor, ceilalti inculpati din dosar fiind victime ale refuzului lor de a participa la fabricarea probelor care sa dovedeasca vinovatia magistratului judecator, respingand promisiunile facute de procurorii DNA.
IV. Sustinem ca, raportat la continutul faptelor sale reale, inculpatul Teleptean Mihaita nu este vinovat de savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata intrucat nu sunt indeplinite conditiile de tipicitate pentru a se retine in sarcina sa existenta infractiunilor de trafic de influenta, complicitate la dare si, respectiv, la luare de mita, lipsind elementul material.
Astfel, elementul material al infractiunii de trafic de influenta consta in actiunea de traficare a influentei, care se poate realiza prin a) pretinderea de la cumparatorul de influenta a unei sume de bani sau a altui folos, spre a interveni pe langa un functionar asupra caruia autorul are sau lasa sa se inteleaga ca are influenta, b) primirea de bani sau alte foloase necuvenite de la cumparatorul de influenta si c) acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite.
‘Pretinderea’ are loc atunci cand destinatarul cererii, presupusul cumparator de influenta, ia cunostinta de continutul acesteia. Or, din ansamblul probelor administrate in timpul urmaririi penale si la instanta de fond, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a pretins nimanui nicio suma de bani sau alte foloase, cu atat mai putin denuntatorului Codrescu Nicolae, pe care nu l-a cunoscut niciodata. De asemenea, nici din continutul real al discutiilor sale cu inculpatii MIHAI IOAN ADRIAN si COCIAN PETRU nu se poate concluziona ca a comis astfel de fapte.
Fata de aceste imprejurari esentiale, ignorate de procuror, consideram ca parchetul nu a fost in masura ca, pe baza probelor de la dosar, sa prezinte coerent si credibil pretinsa conduita si activitate infractionala a inculpatului Teleptean Mihaita, din care sa rezulte cu exactitate elementele constitutive ale infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata.
Raportat la cele de mai sus, apreciem ca nu a fost infranta prezumtia de nevinovatie, iar probele administrate dovedesc ca Inculpatul Teleptean Mihaita nu a savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata si nu exista nicio proba directa sau indirecta privind vinovatia sa.
Desi, in timpul cercetarii judecatoresti efectuate de catre instanta de fond, prin readministrarea probelor de la urmarirea penala si prin inlaturarea probelor lovite de nulitate absoluta, au iesit in evidenta contradictii flagrante intre faptele retinute in rechizitoriu si declaratiile martorilor si ale inculpatilor, precum si intre declaratiile acestora si datele inserate in actele intocmite de catre organele de urmarire penala, parchetul persevereaza in continuare cu speculatiile privind vinovatia inculpatului Teleptean Mihaita, fara un suport probatoriu real si coerent.
Apreciem ca – daca au existat infractiunile de trafic de influenta sau inselaciune (astfel cum ar putea fi (re)incadrate juridic actele inculpatilor Cocian Petru si Halas Mihai de a incerca sa-si recupereze o suma de bani de la denuntatorul Codrescu Nicolae, suma datorata acestora ca urmare a unor afaceri nelegale derulate impreuna anterior, folosind insa pretextul considerat de ei ca fiind mai convingator ca banii solicitati sunt pentru a interveni pentru reducerea pedepsei lui Codrescu Nicolae la judecatorul cauzei in care acesta era inculpat) – acestea au fost posibil savarsite in baza unor eventuale intelegeri directe dintre coinculpatii Cocian Petru si Halas Mihai, pe de o parte, si martorul Codrescu Nicolae, pe de alta parte, la care inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a asistat si despre care nu a avut cunostinta.
Consideram ca, urmare conduitei sale procesuale consecvente si coerente, dar si prin probele de la dosar legal administrate, acesta a rasturnat sarcina probei in privinta pretinsei sale vinovatii si am dovedit ca este nevinovat.
Pentru a intari aceasta concluzie, subliniem ca – in ciuda numeroaselor declaratii de invinuit sau de inculpat pe care inculpatul Teleptean Mihaita le-a dat in cauza – acesta nu s-a contrazis in afirmatiile facute, ceea ce constituie dovada unei forme de sinceritate totale si de loialitate netrunchiata fata de adevar.
In sprijinul acestei solicitari, va rog sa aveti in vedere ca declaratiile sale sunt concordante si necontrazise de probele certe, cu caracter material, legal administrate in cauza.
V. In ciuda faptului ca – urmare a inlaturarii de la dosar a probelor lovite de nulitate absoluta – procurorii nu au nici o proba prin care sa dovedeasca continutul convorbirilor dintre inculpatul Teleptean Mihaita si ceilalti coinculpati, parchetul nu a modificat acuzatiile si a continuat sa faca speculatii si cu ocazia dezbaterilor din 12.03.2021.
La data de 26.11.2012, s-a inceput urmarirea penala in dosarul nr. 59/P/2012 al Biroului Satu Mare pentru trafic de influenta si dare de mita, constand in aceea ca ‘in data de 2 iunie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au pretins de la un denuntator suma de 20.000 Euro, lasandu-l sa creada ca au influenta asupra unui judecator de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l vor determina sa pronunte o solutie favorabila intr-un dosar penal in care denuntatorul si cei doi inculpati au fost trimisi in judecata. De asemenea, in cursul lunii septembrie 2012, inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au promis unui judecator de la Curtea de Apel Oradea ca, prin intermediar, vor achizitiona de la o ruda a judecatorului un autoturism la un pret mai mare decat pretul real al masinii, pentru ca judecatorul sa pronunte o solutie favorabila celor doi inculpati in cauza penala mentionata mai sus’.
Pentru a ajunge la formularea acestui cadru procesual, procurorul a pornit de la alegatia ca prin folosirea unui limbaj codat, inc. Teleptean Mihaita i-a spus inc. Mihai Ioan sa le transmita inc. Cocian Petru si Halas Mihai ca judecatorul Mircea Puscas – presedintele completului de apel – oscileaza intre a pretinde si primi direct banii de la acestia (”sa cumpere padurea”) sau a le pretinde sa cumpere un autoturism (”sa-i traga la drum auto”) pentru a disimula pretentiile sale financiare.
Dincolo de imprejurarea ca semnificatia termenilor considerati suspecti si codati (”sa cumpere padurea”, sa-i traga la drum auto”, padurar”, ”tafist”, ”drujbist” etc.) au corespondent concret in activitatea zilnica a inculpatilor Teleptean Mihaita, Mihai Ioan si Cocian Petru (astfel cum am dovedit cu inscrisurile depuse, dar si cu depozitiile martorilor care au cunostinta despre specificul activitatii in domeniul forestier, inclusiv cu declaratiile inculpatilor), procurorul incalca regulile interpretarii logice a probelor si pe cele ce ar trebui sa stea la baza refacerii/reconstituirii starii de fapt, care se realizeaza numai pe baza probelor si a logicii juridice.
Aceasta pretinsa oscilatie nu s-a stabilit de catre procurorul de caz cum a fost solutionata/transata, respectiv ce varianta de a intra in posesia foloaselor necuvenite ar fi ales inculpatul Puscas Mircea, de care se sustine – contrar realitatii dovedite de piesele dosarului nr. 4287/83/2009 – ar fi depins cauza, starea de fapt fiind prezentata in mod confuz.
Solicitam ca, la analizarea nevinovatiei inculpatului Teleptean Mihaita, sa se aiba in vedere – in special – declaratiile de inculpat pe care le-a dat in fata instantei de fond (in ambele cicluri procesuale) si de apel, in care a explicat pe larg contextul faptelor sale si lipsa oricarei conotatii penale a acestora.
De asemenea, va rugam sa aveti in vedere urmatoarele consideratii:
– este incontestabil ca inculpatul Teleptean Mihaita desfasoara activitati in domeniul forestier, sens in care a colaborat cu inculpatii Cocian Petru, dar, in special, cu inculpatul Mihai Ioan-Adrian;
– s-au depus inscrisuri ce dovedesc incontestabil ca si inculpatul Cocian Petru a desfasurat activitati legale, inregistrate si declarate la organele fiscale, in domeniul forestier, contrar alegatiilor din rechizitoriu;
– inculpatul Teleptean Mihaita a tinut o comunicare permanenta cu inc. Mihai Ioan, cu care era prieten din copilarie si avea grija de parintii sai, in Maramures;
– continutul convorbirilor acestora putea fi accesat cu usurinta de catre organele de urmarire penala, care ar fi avut ocazia sa constate caracterul lor benign;
– inculpatul Teleptean Mihaita nu poate fi facut responsabil de demersul oarecum inedit prin care inculpatii Cocian Petru si Halas Mihai au incercat sa-si recupereze banii de la denuntatorul Codrescu Nicolae, care le datora o suma importanta, aspect pe care inculpatul Teleptean Mihaita l-a cunoscut numai dupa declansarea cercetarilor fata de el;
– in mod rational, nu se justifica o ”investitie” atat de importanta la Curtea de Apel Oradea in traficarea unei hotarari judecatoresti ce urma sa ramana definitiva abia la Bucuresti, cum, de altfel, rezulta si din inregistrarea ambientala efectuata in cauza;
– din continutul acelei inregistrari rezulta afirmatia inculpatului Cocian Petru, care a spus expresis verbis, ”La Brasov trebe mers … io cand am fost, el a fost acolo, a zis ca suntem trei cu probleme, ca de aia n-am avut ce sa discut cu Misu … ”, deci se exclude orice interpretare ca s-ar fi apelat la inculpatul Teleptean Mihaita pentru a-si trafica o iluzorie influenta asupra judecatorului Mircea Puscas;
– din inscrisurile depuse de inculpatul Teleptean Mihaita, rezulta ca acesta a avut autoturismul defect in perioada respectiva si i-a facut reparatii consistente, astfel ca era in cautarea unui alt autoturism, pe care dorea sa-l achizitionez legal;
– inculpatul Teleptean Mihaita a fost vizitat – in timp ce se afla in stare de arest si aveau acceptul procurorului – de persoane care au incercat sa il influenteze in sensul colaborarii cu DNA contra judecatorului Mircea Puscas, respectiv de doi lucratori de politie de la IPJ Bihor, martorii Liviu Ianta si Hodosan Gheorghe, ceea ce denota ca procurorul era constient de fragilitatea probatoriului pe care il avea.
Procurorul de caz nu a analizat contradictiile flagrante dintre cele consemnate in inscrisurile de la dosar si concluziile trase de el.
De asemenea, organele de urmarire penala nu au remarcat contradictiile dintre incertitudinea ce emana din pretinsele probe evocate in rechizitoriu, pe de o parte, si alegatiile – cu titlu de certitudine – din acuzatiile ce i se aduc inculpatului Teleptean Mihaita, pe de alta parte.
Totusi, in timpul cercetarii judecatoresti, prin readministrarea probelor de la urmarirea penala si administrarea altor probe noi, au iesit in evidenta – pe langa neajunsurile de mai sus – si alte contradictii flagrante intre pretinsele probe, precum si intre acestea si datele inserate in actele intocmite de organele de urmarire penala.
Cu ocazia cuvantului pe fondul cauzei, procurorul nu a reusit decat o fortata sistematizare a probatiunii evocate in rechizitoriu, deplangand inlaturarea de la dosar a interceptarilor facute si transcrise de SRI, la care insa – desi au fost declarate de dvs ca fiind lovite de nulitate absoluta si chiar daca nu se mai afla la dosar – a facut numeroase referiri, ca si cum ele ar fi un bun castigat cauzei si nu o dovada certa a abuzului si a lipsei de loialitate in desfasurarea anchetei penale. Cu privire la apararile punctuale formulate de inculpati in timpul cercetarii judecatoresti, parchetul le-a caracterizat ca formale si lipsite de consistenta.
Aceste omisiuni si contradictii ale parchetului ne-au determinat sa sustinem, in concluziile orale, ca urmarirea penala a fost realizata in mod tendentios, cu incalcarea principiilor aflarii adevarului si al loialitatii administrarii probelor, tot constructul acuzator avand, in realitate, rolul de a justifica demersul obstinant de a-l inculpa pe judecatorul Mircea Puscas, iar drumul spre magistratul-tinta este vazut de parchet ca fiind posibil numai prin inventarea verigii reprezentate de inculpatul TELEPTEAN MIHAITA.
In concluzie:
1). Nu a existat nicio intelegere intre inculpatul TELEPTEAN MIHAITA si coinculpatii COCIAN PETRU, HALAS MIHAI si MIHAI IOAN ADRIAN pentru a interveni, in cursul anului 2012, pe langa dl. judecator Puscas Mircea in vederea facilitarii situatiei lor judiciare si pentru obtinerea unor pedepse mai usoare in dosarul pe care primii doi si inculpatul CODRESCU NICOLAE il aveau la Curtea de Apel Oradea;
2). Inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a avut nicio pretentie materiala sau de alta natura fata de inculpatii COCIAN PETRU, HALAS MIHAI si CODRESCU NICOLAE pentru activitatile desfasurate in relatia cu ei;
3). Inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a intervenit pe langa judecatorul PUSCAS MIRCEA pentru a-l determina sa le acorde favoruri judiciare inculpatilor COCIAN PETRU, HALAS MIHAI si CODRESCU NICOLAE.
4). Inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a convenit cu inculpatii COCIAN PETRU, HALAS MIHAI si CODRESCU NICOLAE nicio modalitatea de remitere a vreunei sume de bani catre magistratul judecator PUSCAS MIRCEA de la Curtea de Apel Oradea;
5). Inculpatul TELEPTEAN MIHAITA nu a avut intentia de a-i ajuta pe inculpatii COCIAN PETRU, HALAS MIHAI si CODRESCU NICOLAE in eventualele activitati infractionale comise de acestia pentru rezolvarea unor mai vechi afaceri pe care le aveau”.
