Mihai Seleș, antreprenor și fondator al Dacca Group Trade, povestește cum a fost lăsat fără bunurile și afacerile sale de oameni în care avea încredere: fosta soție Laura Seleș, mama fostei soții Mezei Mariana.
Acestea au acționat cu ajutorul avocaților Florin Bulieris și Mihai Ielciu, a firmei condusă de Ielciu și Oana Bănuț (Estate Hub) și arhitecții Sergiu și Eliza Târziu, Tiberiu și Mădălina Bucur.
Aceștia sunt acuzați că au pus la cale un plan de preluare a bunurilor prin acte false, spargeri, furturi, agresiuni fizice și presiuni directe. Deși Mihai Seleș a adus dovezi clare, înregistrări audio, video, fotografii și martori, poliția și procurorii nu au luat măsuri reale nici după aproape doi ani. Cazul arată cum, atunci când sunt implicați bani mulți și persoane influente, chiar și faptele grave pot fi ignorate de autorități.
Averea construită în doi, ascunsă pe hârtie în spatele mamei soției
Anii dintre 2006 și 2014 au fost, pentru Mihai și Laura Seleș, o perioadă de muncă intensă, planuri comune și investiții pe termen lung. Au cumpărat împreună, din banii lor proprii, trei apartamente în Cluj, pe strada Ștefan Luchian: nr. 11, 14 și 8. Totul părea să se construiască temeinic, cu efort și implicare de ambele părți.
Doar că, în spatele încrederii și al relației de familie, au început să se contureze primele artificii juridice. Apartamentul nr. 8, deși cumpărat din fonduri comune, a fost trecut pe numele mamei Laurei, Mezei Mariana, sub forma unei simulări. Promisiunea a fost clară: aceasta urma doar să locuiască acolo până la finalul vieții, iar apoi proprietatea să rămână în familie.
În 2008, cei doi au înființat firma BID, viitoarea Dacca Group Trade, una dintre cele mai importante realizări antreprenoriale ale lui Mihai Seleș. Deși el deținea 85% din părțile sociale și Laura 15%, implicarea lui era totală. Firma creștea, investițiile se diversificau.
În 2009, cu aceeași încredere familială, alte bunuri, terenuri și imobile au fost trecute, tot prin simulări, pe numele Mezei Mariana. Acestea au fost vândute ulterior, iar sumele încasate au fost direcționate către Mihai și Laura. Totul se făcea „pe vorbe”, într-un sistem informal în care cuvântul și relațiile personale păreau mai solide decât orice act oficial.
În 2012, s-a făcut un nou pas riscant, părțile sociale ale Dacca au fost cesionate scriptic către Mezei Mariana. În realitate, tot Mihai era cel care conducea afacerea, lua decizii, gestiona contracte și construia mai departe. Dar juridic, el nu mai exista în acte.
În 2014, au cumpărat o casă, o investiție importantă, pe Aleea Tisa. Și de această dată, banii au fost din fonduri proprii, dar proprietatea a fost trecută, prin aceeași schemă a simulării, tot pe numele mamei Laurei. Practic, ani întregi de muncă și achiziții au fost “îmbrăcate” într-un înveliș juridic care îl vulnerabiliza pe Mihai și concentra formal totul în jurul Marianei Meze.
Tot în 2014, Mihai și Laura au divorțat formal, fără să facă partajul. Deși separați în acte, au continuat să locuiască împreună, să crească împreună fiica lor și să conducă firmele și proiectele pe care le clădiseră. Din exterior, nimic nu părea schimbat. Dar, din interior, terenul devenea tot mai instabil, actele, semnăturile și simulările începeau să capete greutate. O bombă juridică tăcută, pregătită să explodeze ani mai târziu.
Separarea fără semnătură, când cuvântul nu mai ține loc de contract
După ani de conviețuire post-divorț, în 2023, Mihai și Laura Seleș decid să se despartă și faptic, nu doar în acte. Separarea s-a dorit amiabilă, iar cei doi au convenit asupra unei împărțiri clare a patrimoniului acumulat împreună. Astfel, Mihai urma să păstreze compania Dacca Group Trade, sediul din Mozart 16 și apartamentele achiziționate anterior, în timp ce Laura urma să rămână cu celelalte două firme Zone Deco și Brandfurniture, precum și cu casa de pe Aleea Tisa. În plus, s-a agreat plata unei rente viagere de 12.500 de lei lunar, alături de o pensie de 4.000 de lei lunar pentru copilul lor. Toate aceste înțelegeri au fost discutate în prezența avocatului lor comun, Mihai Lăpușan, și au fost confirmate printr-o serie de corespondențe electronice. Cu toate acestea, niciuna dintre părți nu a semnat oficial vreun act de partaj, în ciuda insistențelor repetate din partea lui Mihai. Această lipsă de formalizare a lăsat o breșă juridică prin care, în scurt timp, conflictul avea să escaladeze.
Lovitura administrativă, începutul preluării ostile
În toamna anului 2023, apar primele semne clare ale conflictului deschis. Laura Seleș, împreună cu mama sa, Mezei Mariana, îl revocă pe Mihai Seleș din funcția de administrator al Dacca Group Trade, firma pe care el o înființase și condusese timp de 15 ani. În ecuație apare și avocatul Florin Bulieris, propus de Laura Seleș, care își justifică implicarea prin dorința de a „finaliza clar partajul”.
Sub acest pretext, începe o serie de presiuni și negocieri tensionate, în care Mihai insistă pentru respectarea înțelegerilor stabilite anterior. În urma acestor discuții, reușește să revină temporar în poziția de administrator, în decembrie 2023. Însă echilibrul era deja compromis, iar mișcările de culise indicau o strategie bine gândită de preluare completă a controlului.
Presiuni de culise și un nou val de abuzuri
La începutul anului 2024, Mihai Seles face un pas esențial spre regularizarea situației: îi notifică oficial pe Mezei Mariana și Laura Seleș, solicitând returnarea bunurilor și a părților sociale cedate anterior prin simulări. Răspunsul nu a venit sub forma unei colaborări, ci printr-o amenințare directă. Avocatul Florin Bulieris, în numele Laurei Seleș, transmite un mesaj explicit: dacă Mihai nu semnează o formă de partaj avantajoasă doar pentru Laura, va fi revocat imediat din funcția de administrator și blocat complet în activitatea sa din firmă. Presiunile escaladează, iar în aprilie 2024, amenințările devin fapt: Mihai Seles este îndepărtat din nou, în mod abuziv și fără drept, de la conducerea Dacca Group Trade, într-un gest clar de forță și control orchestrat din interior.
Spargeri, furturi și violență, conflictul scapă de sub control
În data de 14 aprilie 2024, conflictul dintre Mihai Seles și fosta sa parteneră, Laura Seles, atinge un nou nivel de gravitate. Laura și Mezei Mariana pătrund prin efracție în apartamentul nr. 11 de pe strada Ștefan Luchian nr. 5, locuința lui Mihai și îi interzic acestuia accesul la bunurile personale. Haine, bani, acte și alte obiecte esențiale îi sunt blocate, fără nicio hotărâre judecătorească, în ciuda faptului că apartamentul făcea parte din bunurile nepartajate ale fostului cuplu.
Pe 28 mai 2024, situația degenerează și mai mult. Sediul Dacca Group Trade din Mozart 16, locul unde Mihai își desfășura activitatea, este spart pentru prima dată. Acțiunea este executată de un grup format din Laura Seles, Mezei Mariana, angajați ai firmei Estate Hub, spargători contractați de la Scorpion Doors, executorii judecătorești Huruban și agenții firmei de pază PP Protect. Sunt furate documente, bunuri de valoare și sume de bani. Deși la fața locului se deplasează și poliția, se deschide doar un dosar penal, fără urmări notabile sau măsuri concrete.
20 iunie 2024 aduce a doua spargere, comisă de aceleași persoane, dar fără executori. De această dată, forțarea sediului nu mai are niciun paravan juridic. Poliția este din nou sesizată, însă reacția este superficială, fără a bloca accesul abuziv sau a iniția măsuri de protecție pentru Mihai Seles sau firma sa.
Punctul culminant se consumă pe 8 iulie 2024, când are loc a treia intrare violentă în sediul firmei. Mezei Mariana și angajați ai Estate Hub intră forțat, dau buzna în birouri și o atacă fizic pe colega lui Mihai, Selegean Aranka, care este lovită cu pumnii, picioarele și jefuită de telefonul mobil. Martor al violenței este și Gergely Eduard. Cu toate că victima sună la 112, intervenția poliției este lamentabilă: agresorii sunt tratați cu amabilitate, în timp ce victima este ignorată. Agenții, în loc să protejeze, glumesc cu ocupanții: „Ce, v-au sechestrat?”
Această serie de evenimente nu mai reprezintă doar un conflict civil sau comercial, ci o campanie organizată de intimidare, abuz și violență fizică, desfășurată cu o ușurință suspectă, sub ochii nepăsători ai autorităților.
Plângeri ignorate și o justiție care tace
După valul de agresiuni, intrări prin efracție și sustrageri de bunuri, Mihai Seles formulează mai multe plângeri penale împotriva Laurei Seles, Mezei Mariana și celorlalte persoane implicate. Capetele de acuzare sunt grave: fals în înscrisuri, furt, tulburare de posesie, violare de domiciliu și violare de sediu profesional. Totodată, victimele agresiunilor fizice din 8 iulie 2024, Selegean Aranka și Gergely Eduard, depun și ele plângeri penale pentru loviri și alte violențe, însoțite de dovezi foto-video și declarații detaliate.
Cu toate acestea, poliția și parchetul au tratat faptele cu o pasivitate tulburătoare. Răspunsurile instituțiilor au fost fie absente, fie complet superficiale, fără nicio măsură de protecție sau intervenție reală. Plângerile au fost ignorate sau amânate, în timp ce agresorii și persoanele implicate în abuzuri și sustrageri își continuau nestingherit acțiunile.
Grav este că toate acuzațiile au fost susținute prin dovezi directe: înregistrări video, înregistrări audio, fotografii și mărturii. Cu toate acestea, din lista martorilor propuși de partea vătămată, doar doi au fost audiați, și nici acele audieri nu au dus la nicio acțiune concretă. Ancheta pare mai degrabă o formalitate, în care realitatea faptelor este îngropată sub un val de indiferență sau, mai grav, de complicitate tacită.
În această perioadă, devine tot mai evident că mecanismele legale sunt fie disfuncționale, fie controlate din interior de persoane care au interesul ca adevărul să nu iasă la iveală. Iar justiția, în loc să intervină, rămâne un spectator inert al unei prăbușiri programate.
Percheziții mascate și abuzuri flagrante ale poliției
Pe 28 august 2024, sediul din Mozart 16 este din nou luat cu asalt, de această dată sub pretextul unei acțiuni pentru ridicarea de arme. În mod inexplicabil, la fața locului se prezintă un număr exagerat de polițiști, cu o desfășurare de forțe nejustificată. Mihai Seles este împiedicat să își recupereze bunurile personale din biroul său, deși nu exista niciun temei legal pentru această restricție. Într-un gest complet abuziv, polițistul Alin Pintea îi reține actul de identitate, fără explicații și în fața martorilor, inclusiv a unor avocați.
Biroul personal al lui Mihai este spart, iar mai multe obiecte dispar ulterior în mod suspect. Deși fusese întocmit un proces verbal de inventariere, care atesta existența bunurilor rămase în sediu, acestea nu îi sunt niciodată restituite. Mai mult, biroul este desigilat de poliție la cererea Laurei Seleș, fără notificarea proprietarului de drept și fără respectarea procedurilor legale. Contactată ulterior, agenta Iulia Sipoș recunoaște că a acceptat cererea lui LS și că a „stat de vorbă” cu aceasta pentru „a înțelege situația”.
În mod evident, acțiunea din 28 august nu a avut ca scop exclusiv ridicarea armelor, ci a fost folosită ca paravan pentru o intervenție abuzivă coordonată, care a facilitat sustragerea bunurilor lui Mihai Seles și preluarea controlului asupra spațiului. Implicarea activă și complice a unor polițiști aruncă o lumină sumbră asupra integrității anchetei penale și a imparțialității instituțiilor statului.
Justiția începe timid să se miște
După luni întregi de sesizări, dovezi ignorate și tăcere instituțională, în decembrie 2024, Parchetul dispune în cele din urmă începerea urmăririi penale într-o parte din dosarele ce vizează abuzurile comise împotriva lui Mihai Seles. Sunt vizați Laura Seleș și Mezei Mariana, acuzate de fals în formă continuată, în legătură cu actele și simulările prin care au încercat să-și însușească în mod fraudulos patrimoniul construit de Mihai. În același dosar, Laura și mai mulți angajați ai firmei Estate Hub, firmă condusă de avocatul Mihai Ielciu și de Oana Bănuț sunt cercetați pentru furt calificat, în legătură cu spargerile și sustragerea bunurilor din sediul firmei Dacca Group Trade.
Deși această măsură părea un semnal de relansare a anchetei, ritmul lent și lipsa de acțiuni vizibile au lăsat impresia că este doar o reacție formală, în condițiile unei presiuni evidente generate de gravitatea faptelor și probele imposibil de ignorat.
„Vânzarea” sediului de pe Mozart 16, complicități în arhitectură
Într-un gest care sfidează orice normă de bună-credință și transparență, în aprilie 2025, sediul Mozart 16, clădirea simbol a Dacca Group Trade, este „vândut” de Laura Seles către un grup de arhitecți: Sergiu Tarziu, Eliza Tarziu, Mădălina Bucur și Tiberiu Bucur, foști colaboratori și prieteni apropiați ai lui Mihai Seles. Deși aceștia îl contactaseră inițial pe Mihai pentru o eventuală asociere, fiind pe deplin conștienți că imobilul se afla în litigiu și că era implicat în mai multe anchete penale, au ales să cumpere în mod unilateral, pe tăcute, fără acordul sau prezența sa.
Mihai i-a avertizat că nu se poate vorbi de o vânzare validă atâta timp cât clădirea este obiectul unor plângeri penale, sigilată anterior de poliție și menținută ilegal în posesia altor persoane. Cu toate acestea, arhitecții au ignorat contextul juridic și moral, lăsând să se înțeleagă că s-au înțeles direct cu Laura Seles și că „nu mai este cazul” să îl consulte pe proprietarul real al patrimoniului. În aceste condiții, nu pot fi considerați cumpărători de bună-credință, ci mai degrabă instrumente ale unei tranzacții de acoperire, într-un moment critic al dosarului penal.
Cazul lui Mihai Seles nu este doar un conflict personal sau o dispută de afaceri, ci o demonstrație flagrantă a modului în care patrimoniul unui om poate fi spulberat prin complicități între rude, avocați, afaceriști și, cel mai grav, instituții ale statului care ar trebui să protejeze dreptatea.
Persoane precum Laura Seleș, Mezei Mariana, avocații Florin Bulieris și Mihai Ielciu, împreună cu reprezentanții Estate Hub și arhitecții Sergiu și Eliza Tarziu, Tiberiu și Mădălina Bucur, au acționat concertat pentru a-i confisca lui Mihai Seles nu doar firmele și bunurile, ci și ani întregi de muncă, încredere și construcție. Totul, în timp ce poliția și parchetul asistă pasiv, întârzie anchetele sau favorizează agresorii, deși probele sunt evidente, iar plângerile documentate temeinic.
Când justiția ezită, iar statul se retrage din rolul său de garant al dreptului, nu mai vorbim doar despre o nedreptate, ci despre o amenințare sistemică la adresa oricărui cetățean. Pentru că dacă un om poate fi jefuit legal, umilit public și ignorat instituțional, fără ca nimeni să intervină, atunci întrebarea nu este dacă se va mai întâmpla, ci când și cine urmează.
