Militanții Comunității Identitare din Cluj-Napoca l-au comemorat în data de 5 februarie pe Baba Novac, căpitanul lui Mihai Viteazul. S-au împlinit 420 de ani de la executarea sa prin ardere pe rug în cetatea Cluj de către nobilia maghiară.
Conform NapocaNews.ro, Omagiul adus acestui erou nașional este unu important în prezent, în contextul invaziei planificate a Europei și a României cu imigranți și falși refugiați musulmani. În aceste vremuri, eroii noștri ce au luptat contra islamului, pentru apărarea creștinătății și a neamului românesc, rămân exemple și repere morale. A fost afișat un banner cu mesajul: ”Baba Novac, mâna dreaptă a viteazului”.
Născut în 1520 , Baba Novac provine din satul Poreč din Serbia, dintr-o mamă româncă din familia Basarabilor (familie domnească din Țara Românească ce a dat atâția mari voievozi) și dintr-un tată sârb, pretendent într-o perioadă la tronul Serbiei. A urmat școala la Mănăstirea din Poreč. Vorbea română, sârbă, greacă și slavonă veche, iar de mic copil, a învăţat cum să mânuiască sabia în luptă pentru a-şi apăra credinţa ortodoxă în faţa invadatorilor otomani.
Impozant ca statură, cu o forţă fizică ieşită din comun, luptând cu arma în mână pe câmpul de luptă și la bătrânețe, Baba Novac a intrat de tânăr în cetele de haiduci din Balcani pentru a fugi de sărăcie, după cum îl portretizează baladele populare.
A fost haiduc în Serbia și Bosnia, intrând în slujba lui Mihai Viteazul în timpul atacului armatei voievodului asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a rămad loial până la moarte.
Pe blestematul munte România, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, către care adăugându-se alţi vreo 20 sau 30 din viaţa sa de la Poreci, rezultă că Baba Novac era octogenar, când victoriile lui Mihai Viteazul, au deşteptat speranţa în sufletul său, chemându-l din codrii Bosniei spre un alt câmp de luptă, într-o altă Românie”, scrie despre el istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, în anii bătrâneţii, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele și caii, armele și toată comoara. După această victorie Baba Novac primește cinstea voievodului care îl are aproape de sine în toate luptele.
În armata voievodului Mihai, puternicul Baba Novac avea rangul de general alături de fraţii Preda şi Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta şi banul Udrea.
Astfel, îl găsim alături în bătălia din 18/28 octombrie 1599 la Șelimbăr, unde nemaiavând răbdare să aștepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory și Mihai, atacă prin surprindere, contribuind la victoria obținută de Mihai.
A fost descris împăratului Rudolf al II-lea ca unul dintre cei mai apreciați ostași. În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părțile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoțește în Moldova, unde Mihai îi încredințase urmărirea lui Ieremia Movilă.
În timp ce se afla cu o solie la Cluj, Baba Novac a fost arestat de Dieta din Cluj (formată din aristocrația maghiară) și condamnat la moarte, fiind executat prin ardere pe rug, torturat și ucis de călăi țigani, la data de 5 februarie 1601, împreună cu duhovnicul său preotul ortodox Sascu. Au fost legaţi de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări uriaşe, pe care călăii le învârteau deasupra focului.
În prealabil, ei au fost schingiuiţi şi, parţial, jupuiţi de piele. Victimele erau stropite, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat. Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate. După execuție, trupurile celor doi au fost trase în țeapă lângă Bastionul Croitorilor și devorate de corbi.
