Bâlbâielile legistilor clujeni și a judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj au condamnat statul român la CEDO

La mijlocul acestei luni, CEDO a condamnat România în cauza Danciu și alții contra României. Este vorba despre un maramureșan care a fost bătut cu o bâtă într-un local, iar polițiștii și judecătorii, inclusiv cei de la Curtea de Apel Cluj care s-au ocupat de dosar nu i-au putut găsi și condamna pe vinovați.

În 17 septembrie 2008, în restaurantul Iezer, din Borşa, Ioan Danciu (prenumele este fictiv deoarece familia a dorit să rămână anonim – nr) a fost snopit în bătaie, fiind lovit de mai multe ori în cap cu o bâtă de baseball sau cu un par. Victima a rămas cu o  fractură craniană fronto-parietală stângă în lungime de cca 20 de centimetri. Doi poliţişti au ajuns în faţa restaurantului după ce victima fusese dusă la spital.

„La faţa locului, nu s-au luat declaraţii ale martorilor sau alte probe. Un alt poliţist, G.H., a mers la spital şi a luat o declaraţie de la partea vătămată despre cele întâmplate. Danciu a spus că Grigore Timiş fiul îl atacase cu spray cu gaze lacrimogene şi apoi l-a lovit în cap cu un par. Timiş a continuat să-l lovească în cap chiar şi după ce căzuse la pământ; alte două persoane, dintre care una lucra în restaurant, au încercat să-l oprească pe Timiş, dar a fost inutil”, se arată în decizia CEDO.

În 12 noiembrie 2008, Danciu a depus plângere penală la Judecătoria Maramureş împotriva a cinci persoane, Grigore Timiş fiul şi Grigore Timiş tatăl, Danci Vasile, Danciu Octavian şi Mihali Florinel, acuzându-i că au încercat să-l ucidă la 17 septembrie 2008. În plângere, el a declarat că în acea zi a vrut să meargă la restaurant cu soţia şi cu mama sa,iar când urmau să intre în restaurant spre ei a venit o maşină cu viteză maximă. Cele cinci persoane indicate mai sus au coborât din maşină, toţi fiind înarmaţi cu bâte de lemn. Unul dintre aceştia i-a pulverizat gaz lacrimogen în ochi şi apoi toţi l-au lovit în cap şi peste mâini. A continuat să fie lovit chiar şi când era căzut la pământ, până şi-a pierdut cunoştinţa. Soţia sa a reuşit să sune la poliţie, iar poiţistul sosit la locul incidentului a chemat o ambulanţă. Bărbatul a fost dus la spital, în timp ce soţia sa şi cele cinci persoane fuseseră duse la secţia de poliţie. Cu toate acestea, din motive necunoscute, la poliţie agresorilor nu le-au fost luate declaraţiile, se arată în decizia CEDO.

Legistii clujeni au dat cu stângu-n dreptu!

La 28 august 2009, victima s-a plâns în faţa Poliţiei că este ameninţat de agresorii săi şi cere urgentarea cercetării penale. Procurorul a dispus refacerea raportului medico-legal.  La 13 iulie 2010, institutul de medicină criminalistică din Cluj Napoca a emis o scrisoare în care se arată că pe baza fişelor medicale ce le-au fost prezentate, s-a concluzionat că nu există nicio justificare clinică sau para-clinică pentru diagnosticul iniţial de fractură craniană şi au redus zilele de îngrijiri medicale la 25-30 de zile, în condiţiile în care nici măcar nu văzuseră victima.

Procurorul l-a trimis în judecată numai pe Grigore Timiş junior pentru loviri şi alte violenţe. La 9 august 2011, în timp ce procesul penal era în curs de judecată în faţa Judecătoriei Vişeu de Sus, Danciu a murit. De data aceasta, legiştii clujeni au admis că totuşi avusese o fractură craniană deschisă, dar aceasta nu ar fi avut legătură cu cauza morţii: leziuni ale creierului şi meningită purulentă. La 23 octombrie 2012, Judecătoria Vişeu de Sus l-a achitat pe Timiş.

Soţia lui Danciu a dorit să continue procesul pentru aflarea adevărului. Cazul a trecut pe la Tribunalul Maramureş, apoi la Curtea de Apel Cluj, care a cerut retrimiterea spre judecare, având în vedere că încadrarea juridică s-a făcut greşit: era vorba, de fapt, despre tentantivă de omor, având în vedere că victima a fost lovită de mai multe ori, chiar şi în timp ce zăcea la pământ, cu o bâtă de baseball. 

La 30 septembrie 2015, Trbinunalul Maramureş  l-a condamnat pe Grigore Timiş jr. pentru tentativă de omor şi l-a condamnat la şase ani de închisoare. „Instanţa a reţinut că majoritatea martorilor şi-au modificat declaraţii date în cursul rejudecării pentru a favoriza inculpatul, spunând fie că nu a fost prezent la momentul şi locul incidentului, fie că nu a avut loc niciun incident. Cu toate acestea, instanţa ignoră aceste declaraţii noi ca fiind făcute pro causa şi ca fiind contradictorii cu declaraţiile anterioare ale martorilor, şi anume cele date în faţa autorităţilor de anchetă şi în instanţei din Vişeu de Sus”, se arată în decizia CEDO.

Curtea de Apel Cluj nu reusește să condamne vinovatul

Curtea de Apel l-a achitat, în februarie 2016, pe Grigore Timiş arătând că „în speţa de faţă s-a dovedit existenţa unui incident care a condus la vătămarea persoanei vătămate, leziunile produse fiind cele consemnate în actele medicale de la dosar. Nu s-a probat însă dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul este autorul agresiunii. Încă din faza de urmărire penală, în declaraţiile date de soţia şi mama persoanei vătămare, Danci Sava şi respectiv Danci Lupa, se arată că persoana vătămată a fost lovită de mai multe persoane. Apoi, cu ocazia confruntării dintre inculpat şi martora Danci Lupa, aceasta arată iniţial că nu-l cunoaşte pe inculpat”. Astfel, judecătorii au acceptat că victima a fost bătută de mai multe persoane, motiv pentru care l-au achitat pe suspectul principal.

Judecătoarele Monica Rodina şi Ioana-Cristina Morar au considerat că „prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpat şi va desfiinţa hotărârea atacată”. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în situaţiile în care viaţa a fost pusă în primejdie în mod intenţionat, autorităţile statului trebuie să acţioneze din proprie iniţiativă din momentul în care au aflat de cazul respectiv. Ancheta trebuie să fie efectivă, adică să fie de natură să conducă la identificarea şi pedepsirea celor responsabili. Trebuie să fie realizate activităţi rapide şi proactive de strângere şi conservare a probelor, de cercetare la faţa locului, de identificare şi audiere a persoanelor implicate. Judecătorii europeni au arătat că, în ciuda faptului că Guvernul a susţinut că speţa a fost de o complexitate ridicată, 7 ani pentru rezolvarea unui astfel de caz reprezintă o perioadă nepermis de mare. 

Curtea a obligat statul român la plata sumei de 23.000 de euro către reclamanţi. Cazul a fost câştigat pentru reclamaţi de casa de avocatură Iordăchescu şi asociaţii, din Cluj-Napoca.