Banii PSD: trafic de arme

Potrivit presei, una dintre societatile care au livrat combustibili pentru firmele lui Adrian Tarau este Herti SRL Oradea. Societatea oradeana, care a sponsorizat PDSR in campania electorala din anul 2000, a cumparat combustibili de la firma americana „Intersis Corporation”, via Slovacia si Ungaria. Surse din serviciile de informatii au sustinut atunci ca firma „Intersis Corporation” ar fi controlata indirect de traficantul de arme rus Viktor Bout, suspectat ca ar fi facut numeroase livrari de armament catre reteaua terorista Al-Qaeda.

Firma oradeana Herti SRL a fost unul dintre sponsorii declarati ai filialei PSD Bihor in campania electorala din anul 2000. La vremea aceea, filiala bihoreana a social-democratilor era controlata de Adrian Tarau, desemnat de partid dupa alegeri ca prefect al judetului. Printre actionarii societatii in cauza s-a numarat si Lajos Siska, partener de afaceri al lui Adrian Tarau – fiul ex-prefectului. Siska a fost unicul reprezentant pentru Europa de Est al firmei americane „Intersis Corporation”, firma de la care s-au aprovizionat cei mai multi dintre „importatorii” de produse petroliere din vestul Romaniei, dar si firme din Ungaria, Ucraina sau Slovacia. Numai ca, in urma investigatiilor facute de presa, s-a descoperit ca firma „americana” nu exista in evidentele fiscului american, iar sediul declarat in toate actele este fals. Orasul Sussex nu exista in Delaware, iar numarul de cod postal indicat, 19958-977, este al unei alte localitati, Lewes. Deci, sunt false si strada si numarul. In plus, nicio firma din Delaware nu a declarat autoritatilor americane ca ar derula operatiuni de export de combustibili in Europa de Est.

Cercetarile penale declansate si finalizate in Ungaria au condus la arestarea unor persoane importante, la impuscaturi in plina strada si la sinuciderea misterioasa a unui ofiter superior. Sediul indicat in documentele reprezentantei maghiare a „Intersis Corporation” s-a dovedit fictiv.

In Budapesta, nu a fost gasita adresa Retek u. 33-35, H-1024. Surse din serviciile de informatii secrete sustin ca firma „Intersis Corporation” ar fi controlata indirect de faimosul traficant de arme rus Viktor Bout, cel suspectat ca ar fi facut numeroase livrari de armament catre reteaua terorista Al-Qaeda. Afirmatiile nu au fost contestate nici pana in prezent.

Potrivit unei stiri Reuters, pe 26 aprilie 2001, Garda de Coasta din Cuba a arestat trei americani de origine cubaneza, inarmati cu pistoale mitraliera AK-47, fabricate in Romania. Cei trei intentionau sa atace cluburile de noapte din statiunea turistica Tropicana. Oficialii cubanezi au afirmat ca cei trei faceau parte dintr-o grupare terorista anti-Fidel Castro, cu baza in Florida. Cotidianul irlandez „Irish Independent” din 9 iulie 2001 a anuntat descoperirea unui depozit de armament al teroristilor din Armata Republicana Irlandeza (IRA). Pe langa alte tipuri de armament, politia a descoperit in depozitul de la Killart Bog pistoale mitraliera de tip AK-47 fabricate in Romania. De asemenea, conform unei stiri AP din 8 iulie 2001, in Columbia au fost confiscate arme produse in Romania, destinate trupelor de gherila ostile guvernului de la Bogota. Cotidianul american „Chicago Tribune” din 23 decembrie 2001 a publicat un material despre armele romanesti folosite in conflictul din Congo. Potrivit acestui material, Grace Ikombi, un luptator rebel din Congo, in varsta de 22 de ani, avea un pistol mitraliera model AKM-47, cu numar de serie DA 0889 1995, fabricat la Cugir SA, in Romania. Cotidianul american dezvolta ipoteza conform careia armele au ajuns in Congo cu documente false. Mai mult, publicatia sustinea ca exista documente de export ale Romaniei, prin care 20.000 de AKM-47 au fost trimise de la Cugir SA in Uganda, in luna mai 2000, prin intermediul unui broker din Slovacia. Ulterior, din Uganda, armele romanesti ar fi ajuns la rebelii congolezi. Potrivit presei occidentale de la acea vreme, o parte din armele de provenienta romaneasca identificate ar fi fost transportate in zonele de conflict de catre traficantul rus Viktor Bout, cel pe capul caruia Serviciile Secrete din SUA si mai multe state ale Europei Occidentale au pus recompense de ordinul milioanelor de dolari. Odata cu declansarea scandalului, presa romaneasca a dat de alte urme ale lui Bout pe teritoriul tarii noastre. Cel mai important amanunt semnalat a fost existenta firmei „Flying Dolphin Romania” SRL, din Bucuresti, infiintata cu 10.000 de dolari, in 1998. Unicul actionar si administrator era, potrivit datelor de la Registrul Comertului, Sheikh Abdulla Zazed Saqr al Nazhan, din Dubai, Emiratele Arabe Unite. „Flying Dolphin”, compania-mama a firmei bucurestene „Flying Dolphin Romania” SRL, este o companie aeriana inregistrata in Liberia, dar care are birourile de lucru in Dubai, Emiratele Arabe Unite, acolo unde locuia, la acea vreme, Viktor Bout. Firma a fost mentionata – in rapoartele ONU asupra incalcarii embargoului impus tarilor africane – ca facand parte din reteaua aviatica „Air Cess” care apartinea traficantului rus. In 2000, Aerofina (societate comerciala axata pe producerea de tehnica aeronautica subordonata Ministerului Industriilor) a solicitat licenta pentru export de echipamente aeronautice, de la ANCESIAC, in favoarea firmei „Flying Dolphin”. Conform ANCESIAC, licenta nu a fost acordata. De aici rezulta ca intre „Flying Dolphin” si Aerofina au fost purtate negocieri directe.

Cetateanul rus Viktor Bout este considerat unul dintre cei mai importanti „negutatori de moarte” in Africa, dupa cum consemneaza mai multe rapoarte ale Natiunilor Unite in legatura cu incalcarea embargoului comertului cu arme in Angola si Sierra Leone. Un clasament al negustorilor de arme din fosta Uniune Sovietica, intocmit de Centrul pentru Analiza Strategiilor si Tehnologiilor din Moscova, il plasa pe Bout pe primul loc in topul afacerilor ilicite cu arme, afaceri ce totalizeaza peste 8 miliarde de dolari anual.

Legaturile dintre Adrian Tarau si mafiotul rus, indirect prin fostul sau partener de afaceri Lajos Siska, demonstreaza clar ca mafia rusa a pompat bani in campania electorala a celui mai puternic partide stanga din Romania, la acea vreme condus la nivel de varf de nostalgicul comunist Ion Iliescu. Lucru care da serios de gandit.

Nascut la Dushanbe, Tadjikistan, Bout a absolvit, in 1991, prestigiosul Institut Militar de Limbi Straine din Moscova, si vorbeste fluent sase limbi straine. A lucrat pentru aviatia sovietica ca si navigator de bord la baza militara Vitebsk, iar apoi ca translator la forta ONU de mentinere a pacii din Angola, unde si-a facut relatii politice si militare. Tot in 1991, baza militara s-a desfiintat ca urmare a scindarii Uniunii Sovietice. Impreuna cu cativa dintre fostii sai colegi ofiteri, Bout a pus bazele companiei aeriene Transavia Export Cargo, firma care, in 1993, a asigurat aprovizionarea fortelor de pace belgiene din Somalia. Insa acesta nu a fost singurul obiect de activitate al companiei rusului. Contactele internationale si relatiile din lumea militara l-au ajutat sa stabileasca legatura cu un grup de lupta afgan, asa-numita Alianta de Nord. Cu acestia a facut primele tranzactii cu armament. Intre anii 1992 si 1995, Bout a adus zeci de tone de armament si munitie in zonele de conflicz afgane, aprovizionand uneori chiar grupari rivale. In cei trei ani de contrabanda, rusul a castigat peste 50 de milioane de dolari, bani cu care si-a pus bazele imperiului mafiot.

In martie 1995, Viktor Bout a infiintat o alta firma, Trans Aviation Network Group, cu sediul in orasul belgian Ostend, care asigura transportul armelor in principal gruparilor afgane reunite in Alianta de Nord. Unul dintre avioanele de transport ale companiei, plin ochi cu arme si munitie, a fost interceptat in mai 1995 de talibani. In 1996, traficantul a creat compania de transport aerian de marfuri „Air Cess”, iar un an mai tarziu avioanele sale transportau trupe, arme si provizii pentru rebelii din Congo, care luptau impotrica guvernului din Ruanda. In 1997 si1998, „Air Cess” transporta arme pentru rebelii UNITA din Angola si Frontul Unit Revolutionar din Sierra Leone, violand embargoul impus de ONU. Afacerile ii mergeau ca unse, iar banii murdari castigati din vanzarea de moarte i-au adus bunastare materiala cum multi nu viseaza. La resedinta din Ostend si-a construit o vila si cateva masini de lux, iar in Moscova a cumparat cateva cladiri pentru o resedinta de refugiu. Traficantul epata in lux. Insa viata dulce din Belgia s-a sfarsit cand presa din Tara Cantoanelor a dat in vileag adevarata sa fata. Cand autoritatile locale au luat la bani marunti afacerile companiei de transport aerian, Bout a fugit in Emiratele Arabe Unite unde avea o alta companie aeriana.

Rusul a ajuns pe lista neagra a Serviciilor Secrete si Interpolului, iar oficialii amaricani si ai Natiunilor Unite au declarat public ca au cunostinta despre activitatea sa.

Printre clientii sai de baza erau tari ca Angola, Camerun, Republica Africa Centrala, Congo, Guineea Ecuatoriala, Kenya, Liberia, Libia, Rwanda, Sierra Leone, Africa de Sud, Sudan, Elvetia si Uganda. Majoritatea armelor livrate in Africa proveneau din Romania si Bulgaria. Serviciile Secrete au declarat ca Bout a vizitat, in cursul anului 2000, sase fabrici de armament din Bulgaria, iar patru dintre avioanele sale au transportat, in vara aceluiasi an, tehnica militara si armament in Liberia, de la arme semiautomate si munitie la elicoptere, armament antiaerian si vehicule militare blindate. Bout devenise deja o persoana foarte importanta in mafia retelelor de traficanti de arme, iar serviciile si politiile secrete au decis sa-l captureze cu orice pret. Insa actuala sa pozitie in Emiratele Arabe Unite, unde banii i-au cumparat relatii politice, militare si un statut social respectat, il fac aproape intangibil. Cu atat mai mult cu cat, pana la ora actuala, nici una dintre autoritatile care il urmaresc de ani de zile nu a reusit sa gaseasca impotriva sa nicio dovada concreta.

Imperiul companiilor aviatice ale rusului implica mii de persoane si sute de nave si a devenit aproape imposibil de controlat de autoritati. Mai mult, el nu figureaza in nici unul dintre documentele acestor companii, deci nu poate fi demonstrata, faptic, nici o implicare directa. Toti stiu, insa, ca Viktor Bout este eminenta cenusie din umbra, iar banii sai reduc la tacere orice tentativa de a deconspira secretul. Cine vorbeste, moare! – aceasta este deviza sa. Persistenta cu care i-au urmarit miscarile le-au adus Serviciilor Secrete mult doritele dovezi ale implicarii rusului in traficul international de armament. Insa, chiar cand erau pe punctul sa-l aresteze, Bout a scapat de bratul legii, fiind pus sub protectia unei peroane sus-puse, un apropiat al regelui Emiratelor Arabe Unite – sultanul Hmad Said Nassir al Suwaidi. In acel moment, recompensa pusa pe capul sau a mai primit o mentiune: „Viu sau mort”. Ziua nefasta de 11 septembrie 2001, cand Al-Qaeda a dat cea mai puternica lovitura sub centura Americii, a insemnat inceputul sfarsitului pentru Bout. Rusul, care furnizase arme si teroristilor Al-Qaeda, a devenit traficantul de arme cel mai cautat. Presiunile oficialilor americani au fortat Rusia sa dea publicitatii un comunicat ca Bout nu se afla pe teritoriul sau. Aceasta declaratie a provocat noi tensiuni la nivel de varf in relatiile diplomatice dintre SUA si Rusia, mai ales pentru ca exact in momentul in care oficialii rusi declarau ca nu stiu nimic despre Bout, traficantul international sustinea propria conferinta de presa, in direct la radioul moscovit „Ekho Moskvy”, conferinta in care declara lumii cat de inocent este si raspundea ascultatorilor.

Acesta este omul care conducea din umbra afacerile unei firme in care pionul principal era Lajos Siska, asociat in afacerile din Romania si cu Adrian Tarau.