Un bărbat cere daune de 10 milioane de euro pentru că a fost torturat în arest preventiv. Cei mai “scumpi” poliţişti şi procurori ai României

Un bărbat care, în urmă cu câţiva ani, a fost torturat în timp ce era arestat a câştigat pe bandă rulantă procesele împotriva poliţiei şi a celor care şi-au bătut joc de el. Acum, Vili Rupa vrea să deschidă o acţiune împotriva celor care şi-au bătut joc de el şi să le ceară daune în valoare de 10 milioane de euro. În timpul arestului care a durat mai bine de un an de zile, Rupa a fost crucificat pe o bara de metal, a fost ţinut în lanţuri şi bătut până i-au fost scoşi dinţii din gură. În urmă cu scurt timp, Rupa a fost achitat de magistraţi de toate acuzaţiile pentru care a fost maltratat.

Nu de puţine ori, poliţiştii români sunt arătaţi cu degetul pentru abuzurile pe care le fac împotriva celor pe care ar trebui să îi apere. În unele situaţii, abuzurile ajung la forme care seamănă cu tortura de ev mediu. De fiecare dată când un abuz este dovedit, la plata daunelor cerute de persoanele maltratate cei vinovaţi direct nu participă în nici un fel, astfel că statul ajunge să suporte toate aceste sume.

Cazul lui Vili Rupa este extrem de grav pentru că abuzurile făcute de poliţişti asupra lui au ajuns pe masa judecătorilor de la CEDO, unde bărbatul a şi câştigat. Acum el vrea să deschidă un proces împotriva celor care l-au bătut şi schingiuit şi să le ceară celor vinovaţi 10 milioane de euro.

“După 16 ani de luptă dusă împotriva interlopilor cu legitimaţie de la stat, am întâlnit şi judecători corecţi care au decis să respingă recursul declarat de Parchet. Am rămas definitiv achitat după soluţia dată de Tribunalul Arad. Acum urmează să solicit daune materiale şi morale în valoare de 10 milioane de euro, pentru ca poliţiştii, procurorii şi judecătorii care au încălcat legea în urmă cu 16 ani au primit de la stat 5 milioane de euro. Eu pentru că am spus adevărul în această perioadă am primit interdicţie la o locuinţă socială, la un loc de muncă, la dreptul de a-mi face o familie, m-am îmbolnăvit din cauza torturii fizice la care am fost supus, stresului şi a nervilor. Pentru aceasta eu am decis să solicit daune dublu cât au primit interlopii cu legitimaţie de la stat în această perioadă. Am fost răpit, bătut, tâlhărit şi torturat de poliţişti, am fost privat de libertate timp de un an şi două luni de procurori şi judecători. Nici un interlop cu legitimaţie de la stat nu este pedepsit”, spune bărbatul.

Poliţiştii de la Inchiziţie

“În urma bătăilor primite de la poliţişti mi-au fost rupţi dinţii şi acum port dinţi de fier, în urma lanţurilor purtate timp de 81 de zile pe picioare şi pe mâini şi o bară de fier, legată de lanţuri, mi s-a rupt femurul, am fost operat şi mi s-a pus o tijă, mi-a căzut părul din cap, am probleme cu ficatul şi cu stomacul. Credeţi că este normal să stai nevinovat la puşcărie şi nici un poliţist, nici un procuror şi nici un judecător să nu fie arestat? Incredibil e că s-a petrecut şi că se petrec asemenea cazuri. Dacă ar exista răspundere în magistratură oamenii ar fi mai atenţi când îşi folosesc funcţia abuzând, condamnând oameni nevinovaţi. Daca legea îi apără atunci legea trebuie schimbată. Trebuie să fie lege şi pentru ei. E un pas important în eradicarea corupţiei”, mai spune Vili Rupa, care a fost torturat la sfârşitul anilor ‘90. După ce a ieşit din puşcărie, Vili Rupa a fost luat iar în “colimator” de către poliţişti. Conform unui raport al Apador CH, organizaţie care militează pentru protecţia drepturilor omului în România, Rupa a fost provocat de către poliţiştii hunedoreni după ce a depus plângerea la CEDO.

După peste 10 ani de procese, Rupa a câştigat la CEDO împotriva statului român şi a primit o despăgubire de 42.000 de euro.

CEDO îl susţine pe Rupa

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a denunţat ca fiind ilegale audierile din cadrul anchetelor penale ţinute până la epuizarea suspecţilor sau descinderile cu mascaţi în miez de noapte. La Cluj, dar şi la majoritatea parchetelor din ţară, majoritatea anchetelor se fac după acest mod abuziv. Potrivit deciziei CEDO privitoare la anchetarea epuizantă la care a fost supus acuzatul respectiv, “Curtea consideră că este esenţial ca nu doar acuzatul, ci şi apărătorul său, să asiste la audieri, să răspundă la întrebări şi să pledeze fără a fi într-o stare avansata de oboseală. De asemenea, este crucial ca judecătorii şi juraţii să beneficieze de întreaga lor capacitate de concentrare şi de atenţie pentru a putea urmări dezbaterile şi judeca limpede. Curtea consideră că, în condiţiile descrise mai sus, nu au fost îndeplinite exigenţele unui proces echitabil, şi în special acelea privind dreptul la apărare şi dreptul la egalitatea de arme. În concluzie, a existat o încălcare a paragrafului 3 din articolul 6 al Convenţiei, coroborat cu paragraful 1 al aceluiaşi articol”.

Potrivit Convenţiei europene, “Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”, arată textul convenţiei.

81 de zile de coşmar

“În anul 1998, m-au acuzat că fac trafic de mercur şi mi-au percheziţionat casa fără mandat. După condamnare, 81 de zile am trăit un adevărat coşmar. În primele zile, m-au sedat. Când m-am trezit, am văzut că nu mă pot mişca şi că eram legat cu cătuşe de mâini şi de picioare, iar între picioare era prinsă o ţeavă printre cătuşe. Nu eram lăsat să merg la baie şi îmi făceam nevoile pe mine de mă curăţau colegii de celulă. Trei luni de zile, nu am fost lăsat să mă spăl, sau să mă mişc”, Vili Rupa, unul dintre românii torturaţi de organele de urmărire penală la sfârşitul anilor ‘90.