Barometrul de Securitate a României, ediția 2022, a fost lansat la începutul lunii noiembrie. Datele Barometrului provin dintr-un sondaj reprezentativ la nivel național pentru populația adultă neinstituționalizată a României.

Analiză realizată de Lucian Dumitrescu

Sondajul a fost realizat prin chestionare aplicate telefonic (CATI). Volumul eșantionului a fost de 1001 subiecți, eșantion probabilistic, multistratificat, eroarea maximă admisă a datelor fiind de +/- 3,1% la un nivel de încredere de 95%. Realizatorul Barometrului este Centrul de Cercetări Sociologice LARICS (CCSL), cu sprijinul Ambasadei SUA în România. Acest raport prezintă câteva dintre temele abordare de Barometru, respectiv încrederea în instituțiile interne și internaționale, Războiul din Ucraina, apărarea țării, percepții legate de Statele Unite, China și UE. Barometrul poate fi găsit aici, iar prezentarea oficială aici.

Scade încrederea în instituțiile interne, NATO și UE. De la pro-europeni entuziaști la pro-europeni pragmatici?

Blog png

Barometrul de Securitate a României ediția 2022 relevă că, în comparație cu anul 2021, toate instituțiile măsurate, atât cele naționale cât și cele internaționale, pierd la capitolul încredere publică. Excepția, după cum demonstrează datele, este Președintele României care înregistrează o creștere de câteva procente, în marja de eroare a sondajului. Două aspecte ies rapid în evidență în legătură cu încrederea publică în instituțiile interne. În primul rând, menținerea ierarhiei deja ,,tradiționale” a încrederii publice din România, unde Biserica domină acest clasament, iar instituțiile – sau unele dintre instituțiile – publice responsabile de „buna guvernare” se află constant la coada lui. Un al doilea aspect de remarcat este că, deși toate instituțiile naționale au pierdut la capitolul încredere publică, unele au pierdut mai mult decât altele. Remarcabilă e reziliența Bisericii care a pierdut cel mai puțin, în pofida succesiunii de scandaluri publice din vara-toamna lui 2022 în care au fost implicați câțiva ierarhi. Întrebarea e dacă reziliența Bisericii este un directă, generată de mecanismele interne ale instituției, sau indirectă, Biserica fiind doar un „debușeu” pentru nevoia de a crede în ceva a membrilor unei societăți caracterizate de neîncredere cronică. Cred că ambele variante pot fi valabile, cu un plus pentru cea din urmă. Celelalte instituții publice care au pierdut la capitolul încredere publică se află încă la un nivel decent. Decent dacă avem în vedere contextul general, de încredere publică scăzută din România. La „cote de avarie”, de sub 20% încredere publică, se află Guvernul și Parlamentul României. Parlamentul a pierdut aproximativ nouă procente din 2021 până în 2022, în timp ce nivelul de încredere publică al Guvernului Ciucă, la un an de la preluarea mandatului, nu diferă de cel al cabinetului precedent.

Probabil că scăderea încrederii publice în Uniunea Europeană și în NATO reprezintă cea mai spectaculoasă constatare a Barometrului de Securitate a României, ediția 2022. Că încrederea în Uniunea Europeană și în NATO a scăzut e facil de explicat în contextul succesiunii de crize internaționale și regionale, de sănătate publică și de securitate, alături de creșterea semnificativă a prețurilor la energie și a inflației. Acești factori sistemici sau externi afectează puternic încrederea publică nu doar în instituțiile interne, ci și în cele internaționale. Întrebarea e cum explicăm scăderea diferențiată a încrederii publice – NATO a pierdut în jur de paisprezece procente, iar UE aproximativ douăzeci de procente în 2022 comparativ cu 2021. Un răspuns general ar fi că publicul se așteaptă ca UE să fie un furnizor de prosperitate pentru România, în timp ce NATO este mai puțin asociată cu acest aspect. Intrând în detalii, observăm că sunt cel puțin patru factori care explică pierderea de încredere publică înregistrată de UE în România. În primul rând e vorba de creșterea prețului la energie. Un grup de respondenți asociază UE cu acest proces. 47,7% dintre respondenți consideră că prețul la energie electrică a crescut mult „în primul rând din vina celor care conduc România”. 28% consideră că „prețul energiei electrice are legătură mai degrabă cu deciziile și politicile UE (green deal) decât cu războiul”, în timp ce 23,9% pun creșterea pe seama războiului din Ucraina. Creșterea prețului la energie și, în general, creșterea prețurilor nu este doar una dintre îngrijorările publicului din România. Este cea mai mare îngrijorare, mult peste potențialele consecințe militare ale Războiului din Ucraina. Iată și ierarhia îngrijorărilor create de războiul din Ucraina pentru cetățenii români: „creșteri mari ale prețurilor la energie și ale prețurilor în general” (46,3%), „amenințarea utilizării armelor nucleare de către Rusia” (22,9%), „teama că ar putea duce la al treilea război mondial” (7,2%), „amenințarea unei invazii ruse în România” (4,0%). Deci faptul că 28% dintre respondenți asociază UE cu creșterea prețului la energie, care este îngrijorarea de top a cetățenilor români în acest moment, e un prim factor care explică scăderea încrederii în Bruxelles. Un al doilea factor ține de emergența unei combinații de pragmatism și iconoclasm local în legătură cu instituțiile europene, pe măsură ce publicul local înțelege că, dincolo de faptul că exportă civilizație în România, Uniunea Europeană implică și raporturi ierarhice. Astfel, aproape 77% dintre respondenți consideră că „Uniunea Europeană și unele dintre țările membre profită economic de România”, 69% apreciază că „multe din politicile Uniunii Europene nu sunt potrivite pentru România”, iar 64% percep că „Uniunea Europeană impune prea multe reguli României”. Al treilea factor ține de negocierile din ultimele luni pentru primirea României în spațiul Schengen. Cu această ocazie, cetățenii români au aflat că Uniunea Europeană înseamnă și solidaritate, dar înseamnă și competiție politică. Că, altfel spus, și la Bruxelles se aplică butada locală „frate, frate, dar brânza e pe bani!”. Nu în ultimul rând, Barometrul a relevat faptul că 51,1% dintre cetățeni consideră că „România ar trebui să își vadă în primul rând de interesele ei”, deși ar trebui să rămână în continuarea apropiată de NATO și UE. Deci influența combinată a factorilor de mai sus – am identificat patru – poate explica de ce încrederea publică a cetățenilor români în Uniunea Europeană a scăzut în 2022 cu 20%, raportat la anul 2021.

Asta nu înseamnă că cetățenii români au încetat să mai fie pro-europeni. Asistăm doar la un proces de ajustare identitară, de la pro-europeni entuziaști la pro-europeni pragmatici. Un proces firesc având în vedere că România este de cincisprezece ani țară membră a UE, răstimp în care cetățenii români au luat contact – direct și indirect – cu câteva criza majore ale UE – criza financiară (2008), criza datoriei publice din Grecia (2009-2015), criza imigranților (2015) și, mai nou, potențiala criză generată de Războiul din Ucraina. Ne uităm la datele Barometrului. În primul rând, aproape 75% dintre respondenți consideră că „este mai bine în Uniunea Europeană decât în afara ei”. În al doilea rând, peste 51% dintre cetățeni au „mai multă încredere în Uniunea Europeană decât în statul român”. În al treilea rând, 68% sunt optimiști cu privire la viitorul UE pe termen scurt. Optimismul aceasta, care e mai degrabă o dorință, evidențiază incapacitatea majorității cetățenilor români de a-și imagina propria prosperitate în afara Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, un aspect e relevant. Cei mai mulți dintre cei care „nu cred că UE dispare în viitorul apropiat” provin din mediul rural (48,7%). Migrația sezonieră către diferite state din Uniunea Europeană este vitală pentru supraviețuirea unui segment important de rezidenți ai mediului rural.  Asta explică parțial de ce încrederea în actualul Guvern e de 17%, iar încrederea în Uniunea Europeană, chiar după o scădere fără precedent în 2022, se menține în jurul a 40%. Deznodământul negocierilor pentru admiterea României în spațiul Schengen, soluționarea problemei prețurilor la energie, precum și modul în care Bruxelles-ul va gestiona efectele Războiului din Ucraina, sunt factori care vor influența încrederea cetățenilor români în Uniunea Europeană pe termen scurt.

În 2021, 67% dintre cetățenii români aveau foarte multă și multă încredere în NATO. În 2022, „doar” 53% dintre cetățenii români au foarte multă și multă încredere în NATO. Am arătat mai devreme că NATO a scăzut mai puțin decât UE, pentru că NATO nu este asociată de cetățeni cu chestiunea prosperității, dar mai ales cu creșterea prețurilor la energie. Cu toate acestea, în imaginarul local de securitate UE și NATO sunt asociate, așa că e greu de crezut că încrederea publică într-o instituție va scădea, fără să scadă și în cealaltă. În același timp, cele 14 procente pierdute de NATO mențin alianța la un prag de încredere de peste 50% în România. Prin urmare, NATO continuă să fie instituția internațională în care cetățenii români au cea mai mare încredere. Deci nu se poate vorbi în acest moment de un proces de reorientare strategică a publicului din România, care rămâne pro-atlantic și pro-european. Un eventual proces de reorientare strategică ar fi însemnat creșterea încrederii într-un alt stat, potențial lider regional. Sau în liderii politici autoritari. Nu este cazul. Barometrul arată că încrederea publicului în statele occidentale a scăzut. Dar încrederea în Federația Rusă nu mai există, iar în China s-a prăbușit complet. De asemenea, liderii externi cei mai apreciați de cetățenii români sunt mai ales liderii occidentali. Cu toate acestea, e de remarcat debutul unui proces de orientare a României spre sine însăși. 18, 8% dintre cetățenii români apreciază că România ar trebui să fie „mai apropiată de UE”, 4,9% „mai apropiată de Statele Unite”, iar 25,1% „la fel de apropiată de ambele”. Cu toate acestea, 51,1% consideră că „România ar trebui să își vadă în primul rând de problemele și interesele ei”. În 2021, procentul celor care credeau că „România ar trebui să își vadă în primul rând de problemele și interesele ei” a fost de 27,7%. Deci procentul aproape că s-a dublat într-un an. Ce înseamnă asta? În situații de criză, comunitățile au tendința de a se întoarce spre ele însele, mai ales atunci sursele interne ale încrederii sunt puțin eficiente iar debușeele externe ale încrederii o captează mai puțin. Cam asta fac și cetățenii români. Au tendința de a se reîntoarce spre ei înșiși. Din datele Barometrului, această reîntoarcere are loc în cadrul euro-atlantic. Cum ne dăm seama de asta? Îngrijorările legate de războiul din Ucraina sunt preponderent economice și mai puțin militare. Deci majoritatea cetățenilor români are sentimentul că trăiește într-o țară sigură din perspectiva securității militare. Ceea ce înseamnă că apartenența la NATO – dar și la UE – e deja internalizată la nivelul identității și al emoțiilor colective. Ce trebuie să facă Bucureștiul ca să se asigure că reîntoarcerea cetățenilor români spre ei înșiși se va menține în cadrul euro-atlantic? Cel puțin două lucruri pe care nu le-a făcut până acum. 1. Să furnizeze o ofertă politică bună. 2. Să se raporteze la alianțele din care face parte și ca la un mijloc, și nu doar ca la un scop în sine.  

Războiul din Ucraina

Blog1 png

Un pachet de întrebări al Barometrului de Securitate a României, ediția 2022, vizează Războiul din Ucraina. În legătură cu acesta, publicul din România are opțiuni clar conturate. Rusia este vinovată pentru situația din Ucraina (51,5%). Și tot Rusia este percepută ca fiind țara care blochează procesul de pace din Ucraina (68%). De asemenea, respondenții (70,5%) consideră că războiul din Ucraina „trebuie oprit urgent, chiar dacă asta ar însemna să cedeze și Ucraina ceva”. Datele Barometrului arată că majoritatea covârșitoare a cetățenilor români sunt anti-război din principiu, așa cum sunt de regulă cetățenii statelor democratice legitimate printr-o simbolistică thin. Chestionați în legătură cu ce ar trebui să facă România în eventualitatea unui conflict militar izbucnit între Statele Unite și China, 60,3% au răspuns că „România să nu se implice sub nicio formă în conflict”, iar 34,1% ca România „să facă ce vor face și alți aliați din NATO”. Nu numai că sunt anti-război, dar cetățenii români au percepția – precum și experiența istorică – că în conflictul dintre marile puteri, țările mici vor ieși mai degrabă șifonate. 50% dintre respondenți consideră că România se va afla într-o situație mai proastă și mult mai proastă după terminarea Războiului din Ucraina, în vreme ce 32% apreciază că se va afla într-o situație neschimbată. Apoi, dacă ne uităm la ierarhia îngrijorărilor cetățenilor români legate de războiul din Ucraina, constatăm că acestea sunt specifice cetățenilor unei țări cu o populație preponderent săracă, dar care este membră NATO. Din acest motiv, doar 4% dintre respondenți se tem de „amenințarea unei invazii ruse în România”, iar 7,2% „nu au nicio preocupare majoră legată de război”. Temerea majoră a cetățenilor români este că războiul din Ucraina va „duce la creșteri foarte mari ale prețului energiei și ale prețurilor în general” (46,3%). 22,9% sunt îngrijorați de „amenințarea utilizării armelor nucleare de către Rusia”, iar 17,7% de faptul că „ar putea duce la al treilea război mondial”. Într-o populație în care îngrijorările social-economice le domină pe cele legate de război (acestea din urmă există, fără îndoială), devine explicabil faptul că 77% dintre respondenți consideră că „în România se acordă multă atenție războiului din Ucraina și nu se vorbește despre alte probleme mai importante pentru oameni”. În schimb, covârșitoarea majoritate a respondenților continuă să fie empatică cu situația refugiaților ucraineni. 73, 9% consideră că România trebuie să primească în continuare refugiați din Ucraina, în timp ce 25% se declară împotrivă. Peste 70% dintre respondenți afirmă că Ucraina ar trebui integrată mai repede în Uniunea Europeană, iar 77% cred că același lucru ar trebui să se întâmple și cu Republica Moldova.

Cetățenii români și apărarea țării

Blog2 png

Barometrul de Securitate a României, ediția 2022, conține o întrebare legată de comportamentul pe care cetățenii români l-ar adopta în cazul în care țara ar fi atacată. Înainte de începerea Războiului din Ucraina, o astfel de temă dispăruse din spațiul public. Să nu uităm că România are o armată de profesioniști de aproximativ cincisprezece ani, că aderarea la NATO a diminuat dilema externă de securitate a populației, în pofida faptului că discursul securității militare a fost mai pregnant decât dezbaterea despre celelalte dimensiuni ale securității, învățământul public nu mai are o componentă patriotică – ca în perioada comunistă -, iar simbolistica națională din România, de aproape douăzeci de ani încoace, e una preponderent thin. Cea de tip thick a dispărut de la finele anilor ’90, odată cu „europenizarea” discursurilor populiste locale. Tema apărării țării revine – sau este adusă – pe agenda publică în contextul Războiului din Ucraina. Dacă ne uităm la distribuția răspunsurilor – trei categorii relativ egale -, impresia e că respondenții nu mai sunt acomodați cu tema, ceea ce nu e surprinzător. Realizatorii sondajului au oferit și o grilă de răspuns prin care respondenții să-și motiveze implicarea, neutralitatea sau neimplicarea în apărarea țării în caz de război. Aflăm de aici că 32,3% consideră că e normal ca la război să meargă militarii, nu oamenii obișnuiți. 23,6% consideră că au obligații în primul rând față de familie, nu față de țară. Un segment cumva similar, de 22,6% dintre respondenți, consideră că nu e cazul să meargă la război ca să apere averile corupților și șmecherilor care fug din țară. 18, 4% dintre chestionați consideră că „nu avem ce apăra, România este oricum în mâinile străinilor”. Întrebarea e deci interesantă în contextul Războiului din Ucraina și relevă o stare de spirit generală, mai ales că este dublată de o întrebare care conține o grilă cu potențiale motive ale implicării/neimplicării în apărarea țării. La nivel de regiuni istorice, nu se poate vorbi despre variații semnificative în rândul celor care declară că „ar participa, cum pot, la apărarea țării”.   Cei mai mulți – 39,4% – sunt în Transilvania-Banat-Crișana-Maramureș, iar cei mai puțini – 32,8% în București – Ilfov. Repet, diferența nu e semnificativă, deci nu se poate vorbi despre grade diferite de patriotism în funcție de regiunile istorice. Diferențe mai mari, dar nu semnificative, apar la varianta „aș încerca să plec din țară sau să mă ascund cu familia într-un loc sigur”. Cei mai mulți care au ales această variantă – 39,3% – sunt din București-Ilfov, iar cei mai puțini – 27,4% – din Moldova. Chestiunea trebuie analizată în profunzime, dar o astfel de întrebare poate scoată la iveală nu atât diferențe de patriotism, cât mai degrabă atitudini modelate de diferențe de clasă socială și de dezvoltare regională. Aceste ultime diferențe, mai ales dacă sunt marcante, și survin într-un spațiu instituțional dominat de neîncredere și de o simbolistică națională de tipul patriotismului constituțional, pot eroda solidaritatea de care e nevoie în raport cu un pericol extern.

SUA, China, UE

Blog3 png

Cu un an în urmă, publicul din România era împărțit aproape perfect egal între cetățeni care credeau în posibilitatea izbucnirii unui război în viitorul apropiat între Statele Unite și China (48, 1%), și un alt grup care respingea această posibilitate (49, 5%).  Explicația acestei polarizări ar putea fi aceea că, în general, publicului îi lipsesc informațiile despre tema de interes. Tensiunile din Marea Chinei de Sud, situația Taiwanului, Dilema Malacca sau pivotarea Statelor Unite spre Asia mai ales în timpul administrațiilor Trump și Biden sunt chestiuni care nu prea apar pe agenda cetățenilor din România. Mai mult, agenda locală de securitate e una preponderent regională, dominată de problemele suscitate de revizionismul Federației Ruse, de pregătirile militare de pe flancul estic al NATO, de situația politică din R. Moldova, precum și de problemele din politica internă a Uniunii Europene.  Schimbarea destul de importantă apărută în anul 2022 – 61,3% dintre cetățeni nu cred în posibilitatea izbucnirii unui conflict militar între Statele Unite și China – ține mai degrabă de faptul că Războiul din Ucraina a devenit dominant pentru agenda de securitate regională. Prin urmare, poate fi vorba de apariția unui răspuns emoțional. Mai exact, cetățenii care nu erau la curent cu tensiunile din zona Indo-Pacifică, nici nu au devenit mai informați între timp. Doar că probabil nu își doresc ca Războiul din Ucraina să se replice și în Asia de Sud și Est. De remarcat faptul că realizatorii Barometrului de Securitate a României au prezentat comparativ răspunsurile din anul 2021 cu cel din anul 2022. Aspectul e de natură să sporească greutatea academică a instrumentului de cercetare. La întrebarea „Ce ar trebui să facă România dacă s-ar ajunge la un conflict între Statele Unite și China?”, 60,3% dintre subiecți au răspuns că țara noastră nu ar trebui să se implice în conflict, iar 34% că ar trebui să facă ce fac și ceilalți aliați din NATO. Întrebarea a fost adresată și în cadrul Barometrului de Securitate din anul 2021. Cu un an în urmă, doar 40% răspundeau că România ar trebui să nu se implice întru-un asemenea potențial conflict, în timp ce 42% alegeau varianta ca țara noastră să fac ce fac și ceilalți aliați din NATO. Cel mai probabil diferențele dintre 2022 și 2022 pot fi explicate prin intermediul unei uzuri emoționale provocate publicului din România de Războiul din Ucraina, și mai puțin prin faptul că a avut loc o scădere a încrederii în NATO. Ori prin faptul că publicul din România pare să se întoarcă spre sine în condițiile scăderii pe linie a încrederii în instituțiile internaționale, precum și în diferite state.

Peste jumătate (54, 6%) consideră că „noua ordine mondială” va fi una mai degrabă multipolară: „vor fi mai multe superputeri care vor concura între ele într-un fel sau altul”. Răspunsurile la această întrebare sunt stabile, în 2021 52,7% dintre respondenți apreciind că lumea va fi multipolară în viitor. E dificil de explicat sursa și stabilitatea acestor percepții. Cert este că cetățenii români care consideră că lumea va fi dominată de o combinație de două superputeri – fie SUA-China (17,3%), fie SUA-Rusia (8,2%) – se află în minoritate. Chiar dacă încrederea în Uniunea Europeană a scăzut cu 20% între 2021 și 2022, opiniile și percepțiile legate de Uniunea Europeană sunt stabile. În 2022, e un pic mai mare procentul celor care doresc ca UE să fie o Europă a națiunilor, în care țările membre să aibă mai multă autonomie decât azi (35,3%). În 2021, procentul a fost de 30, 9%. Cei care doresc ca Uniunea Europeană să rămână așa cum este sunt 32, 4% în 2022, comparativ cu 38,4% în 2021. Iar cei care vor ca Uniunea Europeană să dispară sunt la fel de puțini în 2022 – 10,6% – ca și în 2021 – 11,2%. În 2021, 70% dintre respondenți nu credeau că Uniunea Europeană va dispărea în viitorul apropiat. În 2022, procentul e de 68%. De asemenea, 78% dintre respondenți nu cred că Statele Unite și-au pierdut interesul față de Europa de Est. Prin urmare, percepția dominantă este că Statele Unite nu se vor retrage din regiune.

Lucian Dumitrescu este cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I C. Brătianu (ISPRI) al Academiei Române și coordonator la LARICS.

Citește și: Scandal în Parlament generat de un deputat UDMR Cluj

2 COMENTARII

  1. Nu ca considera, asa este. UE si multe tari din UE, profita maxim de pe Romania, si chiar ne baga si ne-au bagat tot timpul bete in roata. Toate acestea combinate cu faptul ca in 32 de ani de democratie, SRI-ul doar tradatori de neam si tara a pus sa candideze la Presedintie.

  2. Find coruptia si hotia la asa niveluri e si normal !
    Poi 78% din avutul acelui stat corupt si mafiot ajuns pe mainele rUsilor ,securilor,comunistilor se pune vina pe EU ca cine in minte sanatoasa ar investi din occident in asa stat ,paralizat decat vre o 5% ce si bustenii ii transporta si in preluca in alte state ,state Europene .
    Nu vedeti ca rOm inasi sunt hamali… prin Europe si nu mai putin de 9 milioane ,traista’n bat si dusi ?
    Oare de ce ??

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.